JURNAL POLITIC: Bilanțul unui an de război
Este incredibil ce vremuri tulburi trăim! Suntem în anul 2023 după Hristos și lumea nu dă semne să devină mai bună, mai indulgentă, mai tolerantă, mai înclinată să apere drepturile fundamentale ale omului și demnitatea umană; din contră, oamenii au devenit tot mai răi, mai invidioși, mai ostili și puși pe harță și mai nou – pe denazificare, cum și-a prezentat în mod diplomatic acțiunile președintele rus, referindu-se la intervenția militară din Ucraina.
Suntem la un an de la începutul ostilităților între Rusia și Ucraina, nu departe de granița cu țara noastră, un an al cărui bilanț încerc să-l prezint acum.
A fost un an de coșmar pentru civilii din regiunile Donbas, Luhansk și Duvet, de la portul Mariupol până la Odesa și chiar din când în când capitala Ucrainei – Kiev a fost ținta bombardamentelor și a dronelor rusești. Nu este intenția mea să ofer statistici.
După ce am asistat la un exod, pot împărtăși mărturiile cutremurătoare ale celor care căutau refugiu în țările învecinate; Moldova, România, Polonia, Ungaria și alte țări UE unde milioane de cetățeni ucraineni solicită azil temporar.
A trecut un an de când a fost impusă Legea marțială, iar bărbații cu vârsta cuprinsă între 18 și 60 de ani au fost luați cu arcanul la acest război devastator.
A fost un an în care copii, adolescenți, tineri, femei și bătrâni au plecat în pribegie. Un an în care am văzut orașe rase de pe fața pământului, spitale, școli, edificii culturale, locuințe, transformate în mormane de moloz fumegând.
Un an în care sute de mii de soldați de ambele părți ale armatei ucrainene și ruse și-au pierdut viața.
Un an în care războiul a făcut nenumărate victime în rândul civililor ucraineni, fie ei copii, femei sau bătrâni.
Un an în care am văzut drame umane de o intensitate maximă. Un an în care Ucraina s-a umplut de fiarele distorsionate ale tancurilor, provenite de la ambele armate, cu drumuri și suprafețe de pământ presărate de mine neexplodate, reprezentând o amenințare constantă pentru civili.
Un an cu declarații belicoase și de o parte și de alta a frontului, în care propaganda mincinoasă, dezinformarea, și replicile tăioase au curs în râuri pe toate canalele media.
A fost un an în care Rusia și-a arătat mușchii în fața forțelor NATO și a occidentului printr-un război absurd dus pe teritoriul Ucrainei.
Un an de amenințare constantă cu arma nucleară.
Un an în care, calea diplomației a eșuat în timp ce armele de foc au înroșit țevile diferitelor tipuri de armament greu sau ușor și s-a folosit pe scară largă lansarea diverselor torpile și rachete cu rază scurtă și medie de acțiune din instalații terestre sau navale.
Un an în care politicienii de calibru diferit din întreaga lume, de la președinți de stat până la secretarul general al NATO, au încercat să găsească o modalitate de a pune capăt acestei agresiuni militare nefondate și nedrepte.
Ce se poate spune cu certitudine; că în tot acest timp Drepturile Omului au fost complet ignorate și încălcate.