Lansarea cărţii „AGRESIUNEA INFORMAŢIONALĂ şi STRUCTURILE MEDIATICE” de dr. DONA TUDOR, prima femeie din România corespondent de război pentru Televiziune
Vă invităm joi, 21 mai 2026, ora 16:00 la lansarea volumului „AGRESIUNEA INFORMAŢIONALĂ şi STRUCTURILE MEDIATICE” (editura TOP FORM) de Dona TUDOR, celebră jurnalistă, realizatoare și producătoare de emisiuni de Televiziune, scriitoare, poetă, sociolog, cercetător, cadru didactic universitar, fost corespondent de război al Televiziunii Române.
Evenimentul va avea loc la Librăria „Mihai Eminescu” (Bd. Elisabeta nr. 16).
Cartea se adresează deopotrivă studenților la Jurnalism și Științele Comunicării, la Științe Politice și Instituții Superioare de Învățământ Militar, dar și cititorilor interesați de ”mecanismele de propagandă și de etică mass-media”.
Este o lucrare menită să atragă atenția asupra „vulnerabilității democrațiilor în fața propagandei desfășurate de puteri ostile și asupra necesității educării publicului și dezvoltării gândirii sale critice în contextul consumului de informație pe timp de pace sau război”.
Alături de autoare, vor vorbi invitaţii speciali Gl.bg.(rtr.) Prof.univ.dr. Stan Petrescu şi Conf.univ.dr.habil. Alba Iulia Catrinel Popescu.
Aceştia semnează Cuvântul Înainte, respectiv Postfaţa cărţii scrise de Dr. Dona Tudor, prima femeie din România corespondent de război pentru Televiziune (TVR – Bosnia, 1994), prima femeie din istoria învăţământului militar superior Doctor în Ştiinţe Militare (Academia de Înalte Studii Militare – 1999, în prezent UNAp).
Prof.univ.dr. Stan Petrescu este membru al Diviziei de Istoria Științei – DIS din cadrul Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii – CRIFST al Academiei Române, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) şi Prim vicepreședinte al CSIG GA – Centru de Studii de Intelligence pentru Securitate și Geopolitică Aplicată.
Conf.univ.dr. Alba Iulia Catrinel Popescu este Membru Asociat al Academiei Oamenilor de Ştiinţă şi Vicepreşedintă a Diviziei de Istoria Ştiinţei – DIS (Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii – CRIFST, Academia Română).
”(…) această lucrare abordează o temă de noutate – informația și comunicarea din perspectiva sociologului militar, la linia de contact a structurilor media implicate, ori asociate cu agresiunea informațională, hibridă și cognitivă, adică implicarea comunicării moderne într-un noul tip de confruntare în teatrele de operațiuni și nu numai. Puțini cercetători s-au aplecat cu interes supra acestei arme subtile, invizibile, cu mare forță de penetrare și torsiune a minţii umane, în care luptătorii nu sunt altceva decât jurnaliști extrem de bine și abil instruiți să facă față unei astfel de confruntări în războaiele invizibile, desfășurate în imensul spațiul public al confruntării. A fi jurnalist în teatru de operațiuni înseamnă a relata direct din zone de conflict militar (război, intervenții armate, misiuni de menținere a păcii), unde se desfășoară acțiuni armate reale. (…) presupune curaj, rezistență psihică, pregătire profesională solidă și o profundă responsabilitate față de adevăr și public. Este una dintre cele mai dificile și riscante forme de jurnalism. (…) Un context nou pentru oamenii de și din presă s-a instalat urmare transformărilor radicale ale spațiului media, în special sub impactul tehnologiei digitale și a IA, al rețelelor sociale și al fenomenului dezinformării. Jurnaliștii civili și militari nu mai sunt doar transmițători/difuzori de știri, ci actori într-un spațiu informațional haotic, suprasaturat de informații pletorice și adânc polarizat. Oricine, cu un smartphone obișnuit, poate produce „știri”, iar viteza bate acuratețea. Jurnalistul clasic este forțat să se adapteze la formatul rapid, scurt și viral, adesea în detrimentul acurateții și profunzimii. Dezinformarea și manipularea au ajuns la nivele atât de perfide încât pot estompa linia care face distincție dintre real și fals, dintre ficțiune și adevăr. Presa este adesea prinsă între presiunea de a livra rapid și pericolul de a deveni vehicul pentru conținut fals. Jurnalistul trebuie să aibă abilitatea de a verifica informaţiile în timp real și cât mai rapid. (…) Jurnalistul modern este un intermediar între realitate și societate, care transformă datele în coerență și sens, incertitudinea în certitudine, depărtarea în apropiere, orizontul în treaptă primului prag, pentru binele informării publice. Sociologul și jurnalistul militar, Dona Tudor, dispune de toate aceste daruri și atribute nepereche ale unui jurnalist angajat și combatant, pe frontul nevăzut al informațiilor și interferențelor comunicării și, în același timp, face dovada unui cercetător științific consacrat, culegând cu multă acribie și migală date de cercetare necesare și analizându-le în registru, sine ira et studio. Este o carte care mi-a deschis ochii larg asupra unei realități din lumea jurnalisticii moderne, complet digitalizată, pe care nu o înțelegeam până în adâncul subtilităților sale. M-a atras, emoționat și m-a ținut atent concentrat asupra fiecărui pasaj, asupra fiecărei pagini, asupra fiecărui capitol, care, la rându-i, m-a determinat să vreau să citesc mai mult. Această carte o consider absolut necesară, pentru a fi lecturată, și o recomand pentru toți cei interesați, căci oferă o analiză actualizată și pertinentă asupra unei lumi a comunicării în plină transformare, mass-media de astăzi, părăsind căile clasice, obișnuite de difuzare a știrilor prin mijloace printate și audiovizuale, și trecând la civilizația comunicării digitale în plină epocă a IA. Lucrarea mixează argumentul teoretic, cu practica jurnalismul online, cu manipularea și dezinformarea pe spații largi, și adaptarea rapidă la înaltele tehnologii, fiind o sursă și resursă veritabile, pentru studenți și profesioniști ai domeniului, care izbutesc să înțeleagă provocările jurnalismului modern și total”. – Gl.Bg.(Rtr) Prof.univ.dr. Stan Petrescu.
„În întunericul mediatic actual, al post-adevărului și tușelor grosiere, opera jurnalistică și științifică a Donei Tudor rămâne acea rază de lumină menită să-i ajute pe mai tinerii săi confrați să-și împlinească destinul de jurnaliști. Un destin greu, complicat prin încercările la care este supus un jurnalist onest, dar atât de frumos și de înălțător atunci când rezultatele acestor sacrificii conduc la transformări societale, politice, economice etc. O profesiune de credință pusă în slujba adevărului, a corectei informări a publicului, a apărării democrației, a nevoii stringente de asanare morală. O profesiune de credință căreia Dona Tudor i-a încredințat întreaga sa carieră de jurnalist și, mai apoi, de profesor. Dona Tudor nu este doar un jurnalist în adevăratul sens al cuvântului. Dona Tudor este un jurnalist de război, care a simțit mirosul războiului. Un miros greu, pe care doar cei care au pășit vreodată într-un teatru de operații sau pe un pământ pârjolit de vreo armată îl pot descrie. (…) Dar nu despre jurnalism este vorba în această carte, ci despre știința manipulării opiniei publice în situații de conflict. Un subiect sensibil la prima vedere, chiar incomod pentru cei care nu înțeleg rostul acestui demers publicistic, dar atât de necesar în zilele noastre. Pentru că doar cunoașterea tehnicilor de manipulare poate feri publicul de ceea ce astăzi numim fake news și război cognitiv. (…) Esențialmente, cartea este o lucrare de specialitate în domeniul științelor comunicării și jurnalismului, axată pe rolul propagandei și al manipulării mediatice în perioade de război” – Conf.univ.dr.habil. Alba Iulia Catrinel Popescu.
Despre DONA TUDOR
”Eu am intrat în lumea gazetăriei de la 15 ani, ca prezentator la stația locală de radioficare din comuna natală, Vida din județul Teleorman” – spunea într-un interviu cea care sărbătorește 60 de ani de jurnalism. ”Apoi, în Radioteleviziunea română, prin repartiție guvernamentală. Debutasem la radio în 1974 și la televiziune în 1979, eram matură, căsătorită, cu doi copii mari, cunoscusem multe bune, multe rele. Structura mea eera și este de reporter de teren: eu doar văd, transmit, relatez, consemnez, precizez. Eu nu comentez. Eu nu-mi dau cu părerea. Iluziile ieftine vin din plastilina vorbelor. În meseria mea, am fost ca un fel de chirurg social. Am trăit în 10 ani, cât în 10 mii de vieți. Dar, au fost războaiele lor, nu ale mele. Eu aveam doar ora de transmisie și realitatea din jurul meu”.
După ce a absolvit în 1969 Liceul Teoretic din Videle, iar în 1974 Institutul Pedagogic din București, Dona Tudor a devenit studentă a Facultății de Filologie (limba şi literatura română, limba şi literatura franceză) – Universitatea București pe care a absolvit-o în 1978. Cu un an înainte devenise și studentă a Facultății de Ziaristică pe care a absolvit-o în 1981.
Debutul său literar și publicistic a avut loc în 1972 în ziarul ”Teleormanul”, iar la Radiodifuziunea Română a debutat pe 20 mai 1974 la emisiunea „Debut poetic” sub numele meu de fată, Dona Dragomir.
A început să lucreze în Televiziunea Română cu celebrii realizatori Gheorghe Verman și Tudor Vornicu, după ce Ilie Ciurescu i-a spus: ”N-ai ce căuta la știri, du-te la reportaj!”…
În majoritatea zonelor de conflict și război, Dona Tudor a fost prezentă ca jurnalist TVR acreditat, realizând zeci interviuri cu personalități ale vieții militare, culturale, sociale, economice și politice, reportaje, emisiuni și documentare, cu relatări din misiunile FORPRO ONU (Iugsolavia, 1992), REMEMBER GOLF (1993), UNOSOM II (Somalia, 1994), taberele de refugiați de lângă Belgrad și Sarajevo (1994), UNAVEM III (Angola, 1995), IFOR, SFOR I și SFOR II (Bosnia, 1997-1999), ALBA din Albania (1996); s-a aflat în Irak, la Nassyria (2000, 2002), în Afganistan, la Kandahar (2003), în Liban, Israel, Egipt, Pakistan, India, Siria, Libia (în timpul ”Primăverii arabe”), ran, fiind o bună cunoscătoare a țărilor din Orientul Mijlociu, din zona Golfului și din nordul Africii.
”La un moment dat, războiul începuse să fie la știri, la televizor. Eu trecusem prin el și nu mai puteam să rămân în afara lui. Pentru conștiința mea de jurnalist, mi se părea nedrept și așa s-a născut serialul de televiziune Lacrimi pe obrazul lumii, cu reportaje și documentare din zone de conflict și război pe care le realizasem până în anul 2004!” – Dona Tudor.
A filmat în 1994 în Vietnam, la 20 de ani de la căderea Saigonului, în Golful Tonkin, în tranșeele subterane și în Delta Mekong-ului, reușind să realizeze un interviu în exclusivitate cu generalul vietnamez Vo Nguyen Giap, cunoscut și ca ”Napoleon cel Roșu”.
Dona Tudor a fost la TVR scenarist, realizator şi producător al documentarelor dedicate participării României la Expoziţiile Universale de la Sevilla (Spania, 1992), Taejon (Coreea de Sud, 1993), Lisabona (Portugalia, 1998), al serialului „Ambasadorii” – un documentar despre diplomația română la timpul prezent (2003-2006) și al serialului TVR „Ocolul Mării Negre” (2006-2007) – un documentar despre orașele-port ale Turciei la Marea Neagră și prezențele românești în această zonă.
În perioada 1991 – 2001 a fost scenarist și realizator al serialului „Dragonii care se înalţă” (China, Thailanda, Coreea de Sud, Singapore, Vietnam, 1991 – 1995) și al serialelor despre Diaspora (Grecia, Albania, SUA, Germania, Iordania, Maroc, 1997 – 2001).
Timp de șapte ani (2006-2011) Dona Tudor a fost producătorul emisiunii ”PRO PATRIA” de la TVR 1.
La începutul anilor ’90 a urmat cursurile Colegiului Național de Apărare, iar în anul 2000 devine prima femeie din istoria învăţământului militar superior care obține titlul de Doctor în Ştiinţe Militare la Academia de Înalte Studii Militare; titlul tezei de doctorat a fost același cu al cărții pe care Dona Tudor o lansează pe 21 mai.
”Cartea aceasta este de la sfârșitul celuilalt secol… lumea era altfel, eu eram altfel… De rămas, am rămas același reporter de teren care trăiește istroia clipei, în același timp cu clipa, sunt martorul clipei,l sunt cea care depune mărturie de la fața locului printr-orelatare corectă, clară, concisă din realitatea unui timp. Din timpul acela trecut a apărut cartea aceasta care este o aducere-aminte și un pios omagiu pentru Gl.bg.(r) Prof.univ. dr. Lucian Culda, cel fără de care, gândurile și rândurile acestea, n-ar fi putut exista și căruia îi port un respect și o prețuire, pe care le duc cu mine, oriunde aș fi” – mărturisea Dona Tudor.
”Jurnalismul nu este un simplu job cu orar fix de funcționare. Deschizi la ora 8 și închizi la ora 16.00. Nici vorbă. Știi când intri în redacție, dar nu știi când pleci. Fără carte nu poți face o carieră. Am spus carte. Nu diplome. Cărțile citite la timpul lor, cu școlile făcute, nu cu de-a sila, ci atunci când le era vremea. Învățătura este o combustie internă pentru fiecare individ” – Dona Tudor.
A avut și o carieră didactică de excepție în domeniul mass-media; în calitate de Conferențiar universitar a predat între anii 2003 – 2018 la Universitatea „Constantin Brâncoveanu” Pitești, Universitatea Media, Universitatea București – Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea ”Hyperion” – Facultatea de Jurnalism.
A fost titularul unor cursuri precum: „Genuri publicistice de Radio și Televiziune”, „Conceperea şi realizarea emisiunilor în audiovizual”, „Comunicare şi jurnalism audiovizual”, „Tehnici în crearea de imagine”, „Elaborarea unui produs de relaţii publice cu mijloace audio-video”, „Management în stări de conflict internaţionale”, Producția emisiunilor radiofonice”, „Impactul audiovizual azi”, „Jurnalistul de radio, de la reporter la realizator de emisiuni şi programe” ș.a.
Ce sfaturi importante le-a dat viitorilor jurnaliști? – ”O documentare temeinică asigură trei sferturi din reuşită. Jurnalismul nu este şcoală de literatură. Cerinţa minimă este scrierea corectă, coerentă şi concisă. Studenților le recomand să nu îmbătrânească înainte de vreme. Când urmează să adreseze o întrebare, trebuie să cunoască jumătate din răspuns. Să nu înceteze niciodată căutarea răspunsului la întrebarea De ce?. Dacă vor să câștige bani, au greșit facultatea. Banii se fac în comerț. Dacă vor să fie nu numai istorici ai clipei, ci și contemporani cu clipa, atunci jurnalismul le oferă șansa de a practica o profesie cu valoare de patrimoniu”.
La începutul lunii mai, Dona Tudor, și o poetă remarcabilă, a lansat la Biblioteca Metropolitană București două volume de poezie intitulate ”Muritoare cum sunt…” / ”Mortal As I Am…”. A mai publicat poezie în cărțile ”Insingurare” (1993), ”Condamnată la fericire” (1995), ”Fără alternativă” (1997) și ”Exil interior” (2003), „Pribeagă la Esfahan, muritoare cum sunt” (2019).
Vă așteptăm așadar joi, 21 mai 2026, de la ora 16:00 la Librăria ”MIHAI EMINESCU” la lansarea volumului „AGRESIUNEA INFORMAŢIONALĂ şi STRUCTURILE MEDIATICE” semnat de Dona TUDOR.