Lenea e cucoana mare. Invata sa nu mai pierzi timpul inutil!
Anul trecut primesc un telefon pentru o programare: “Alo, buna ziua. Puteti sa ii faceti o programare copilasului meu?” “Bineinteles, raspund eu. Cati ani are copilasul?” “28 de ani”. “Inteleg, copilasul stie ca ii faceti programare?” “Nu, dar am sa-i spun eu.”
Ulterior aflu ca copilasul de 28 de ani nu a lucrat niciodata, petrece 20 de ore la calculator si cere parintilor bani de tigari. Bineinteles ca mama gateste, spala si il trimite pe „copilas” la frizerie sa se tunda. Insa, in timp ce face toate aceste lucruri, mama este nemultumita, se consuma si nu intelege de ce „copilasul” nu isi gaseste un loc de munca, de ce nu se insoara si de ce nu face copii!
Daca crezi ca acesta este un caz aparte, te inseli amarnic! Daca te uiti in jurul tau este imposibil sa nu vezi intre vecini, colegi sau prieteni cel putin 4 cazuri.
Problema nu sunt doar acestia care sunt mari deja, ci toti cei care vin in urma.
Imi amintesc ca de la 14 ani imi castigam banii de rechizite, cumparam mancare in casa si daca aveam noroc imi cumparam ceva adidasi pentru scoala. Am plans de multe ori ca nu imi permiteam cartile pe care cei din jurul meu le aveau la dispozitie, insa nu le citeau. Ca nu puteam merge in vacante sau nu imi puteam lua ceea ce doream si consideram indispensabil la vremea aceea. Nu intelegeam de ce eu trebuie sa muncesc pentru ceea ce mananc si imbrac in timp ce altora le venea totul de gata.
Pe masura ce anii au trecut am inceput sa observ ca indiferent de mediul in care eram plasata eu ma descurcam mult mai bine decat cei din jurul meu. Indiferent ca era vorba de o munca fizica sau de una intelectuala, eu gaseam solutii mai repede si mai ingenioase decat cei din jurul meu.
Bineinteles ca la inceput, tanara si fara exeprienta de viata, am avut trufia sa ma consider „mai desteapta” decat cei din jurul meu. Cu timpul, insa mi-am dat seama ca acestea erau niste abilitati pe care eu mi le-am format in anii in care „imi plangeam de mila”. Astfel, am realizat ca cele mai dificile situatii prin care am trecut au fost cei mai buni profesori ai mei. Am invatat ca daca nu stii ceva e bine sa te informezi nu sa stai sa te plangi. Daca ceva nu merge, pui mana si faci altfel, insa NU RENUNTI!
Azi stiu ce inseamna sa fiu multumita ca am ce manca, deoarece au fost situatii in care nu aveam. Azi stiu ce inseamna sa inving orice greutati deoarece sunt obisnuita cu ele. Azi stiu sa nu renunt deoarece nu au fost altii care sa imi faca temele sau sa imi duca greutatile, ci din contra, am facut eu altora teme ca sa am ce manca si am carat greutati ca sa imi pot cumpara carti.
Continuarea materialului, AICI
Simona CIFF