Les fleurs du Mal (Florile Răului) by Remus CERNAT (51)
EXCLUSIVITATE
Era odată un copil sărac şi pârâcios, crescut la cort, care fura şi pâra pe oricine (aşa preventiv) ca să abată atenţia de la micile lui furtişaguri! Şi aşa viclean, tot dând informaţii în stânga şi-n dreapta şi uneori şi la centru, a ajuns inginer de hidrocentrale!
Şi uite-aşa a ajuns să aibă propria lui hidrocentrală pe undeva prin munţii Iaşiului, unde şi-a construit şi un colţişor de rai cu o mică şi cochetă cascadă şi o seră plină cu toate florile pământului! Şi-a luat o curvă de nevastă (căci cu faţa aia de broască râioasă şi cu zâmbetul ăla fals nu îl urma nici o fată cinstită) şi au făcut un copil.
Copilul sensibil, fragil, ca orice copil crescut în puf, avea însă două hibe: fura şi pâra pe toată lumea! De aceea toţi aruncau cu pietre în el!
A ajuns tot inginer…geolog, uite-aşa de-al dracu, ca să se răzbune pe pietre! Chiar vorbea cu ele (căci nimeni nu-l băga în seamă cu faţa aia de guşter) băăă, într-o zi o să vă vând!
Şi cum se pricepea la pietre, s-a angajat professor la o şcoală, apoi la un liceu, apoi la o facultate, apoi la celebra Universitate din Bucureşti, apoi cumpăra țigări la băieţii mai mari şi mai puternici, lua caşpice şi şuturi în cur, dar suporta cu stoicism căci ştia că într-o zi o să-i pârasca şi-o să obţină un folos!
Chiar aşa s-a întamplat: a făcut rost de planurile geologice ale ţării, le-a vândut, şi-a făcut o casă superbă lângă tac’su, a pus o grămadă de pietre strălucitoare în sera familiei şi abia atunci şi-a luat o curvă de nevastă şi au făcut un copil .
Pentru că acest copil a fost conceput la beţie, în apă, sub cascadă, copilul s-a născut cu bucuria de a bea şi de a înota! De aceea şi tatăl şi bunicul au fost de accord să-l dea la Liceul de marină în Iaşi!
Bineînţeles, trăsătura principală de familie se accentua cu fiecare generaţie, fura şi pâra cu mare uşurinţă; a început de mic să fure peşte, icre, conserve, apoi undiţe, ciorpace, setci, năvoade, uneori era prins şi bătut, dar nu se lăsa, odată a primit o sticlă de şampanie în moalele capului de i s-a dereglat un ochi şi nu i-a mai crescut păr niciodată în locul ăla!
Apoi cu vârsta şi cu noile relaţii sus-puse a trecut la bărci! Într-o zi a furat toate bărcile din ţară, i-a pârât pe toţi tovarăşii lui şi el n-a păţit nimic; s-a dus la tăticu şi bunicu’, fericiţi nevoie mare, cu o arcă din lemn şi zăbrele din metal ca să nu fie prădați, aşa ca o predestinare; chiar i se spunea Titi Profetu’, Titi Profu’! Şi ca să respecte datina şi-a luat o curvă de nevastă şi a făcut un copil.
Copilul ăsta a ieşit cu totul special, din doi părinţi speciali, un tată care bea la ceaiul de dimineaţă vodka cu plăcinţele de cânepă şi o mamă care îşi pudra nasul de 5 ori pe zi a ieşit un copil cu nevoi speciale!
Frumos de altfel, înalt, cu ochii ca marea, care iubea florile şi avea nevoie de timp între cuvinte ca să fie sigur că spune ce trebuie; nevoia lui specială se chema prudenţă conversaţională sau cum îi spuneau spiţerii în vechime Perpetuum Lapsus!
A primit multe palme după cap ca să slobozească câte un cuvânt la două, trei minute, asta nu l-a împiedicat să facă o carieră în limbi.
Dar părinţii, bunicii, străbunicii erau neliniştiţi, nedumeriţi şi se tot întrebau cu cine o fi fost făcut copilul ăsta că nu le seamănă deloc, e frumos, înalt, poetic şi extrem de lent! Nevasta se jura din răsputeri că e al lor cu siguranţă!
Evident, că fiind curve toate nevestele lor se culcau cu toţi pensionarii şi beţivii din sat, dar aveau o regulă: Primul copil e cu Soţul!
Apoi au aflat că odrasla lor mai are un defect: a donat sânge pentru o colegă de şcoală accidentată!
Panica în familie creştea în progresie geometrică; ce să facem cu el, e şi generos! Apoi au aflat că ăsta a fost un pretext ca să fure 300 de pungi de sânge şi să le vândă la suprapreţ Crucii Roşii din Berlin!
Atunci părinţii au răsuflat uşuraţi – E al nostru! Străbunică`su i-a cumpărat o catedră de Limbi şi o curvă cu care s-a însurat, DAR n-a putut să facă un copil! Până să-i spună nevestii ce vrea aia adormea.
De aceea, într-o zi a cumpărat un buchet mare din 7 flori (astea: Drosera Capensis, Hippomane Mancinella, Puya Chilensis, Euphorbia Resinifera, Cerbera Odollam, Copacul Sinuciderii, Urtica Ferox, si Darlingtonia Californica) şi-a făcut curaj şi s-a culcat cu ea după ce a adormit! Dimineaţa nevasta s-a trezit plină de lichid seminal, şi ce credeţi c-a aflat?
Că acelea erau cele mai periculoase flori carnivore din lume, dovadă că le-a mâncat capul tuturor membrilor familiei de la străbunic încoace! … mai puţin ei … că le-a fost greaţă…
7 capete, 7 flori carnivore ca 7 păcate capitale şi consecinţele lor la final! Lăcomia, Lenea, Mânia, Invidia, Desfrânarea, Iubirea de arginţi, mama lor Mândria și Baphomet deasupra lor, care le pregăteşte cele mai variate sortimente de Smoală Clocotită!
Mă rog să nu fie ficţiune! … de 30 de ani…
(Lista interpretărilor și metaforelor rămâne deschisă)
Remus Cernat – actor, regizor, scenarist și cum sunt ortodox practicant, naționalist (în sensul că-mi iubesc nația, limba, tradițiile, țara, fără să intru în nici un partid de profil) e limpede că nu fac parte din nici o gașcă!
Deci, nu o să mă vedeți la televizor în nici un serial sau emisiune spălătoare de creier, generatoare de confuzie și zavistie, rămânând totuși în zona artelor (profesor de tango argentinian, de fitness, coregraf, cochetez cu pictura, sculptura și arta vizuală pop art).
De asemenea, sunt și colecționar de artă și expert în imobiliare, iar când am un finanțator mai pun în scenă câte o piesă de teatru, un filmuleț de scurt metraj, o docu-drama, lucruri mărunte… aparent, până aflăm că toate au Morala Ortodoxă! Şi atunci nu mai sunt mărunte !
De fapt, cred că asta e singura mea calitate notabilă. Consider că arta (de orice gen) fără Morală Creştină e total inutilă! În cel mai fericit caz!… căci, în general, e nocivă, dar pentru că e atât de vicleană şi subtilă trece ca fiind “elitistă”! E aşa ca satana care vrea să ne convingă că nu există! Cum la fel de nocive au fost Renaşterea şi Iluminismul, aceste ferestre Overton pentru urgiile de azi! Să scoţi tu pe Dumnezeu, Făcătorul Cerului şi al Pământului, din centrul existenţei umane şi să bagi omul, această râmă târâtoare şi neputincioasă (care suntem cu toţii) e o prostie infinită! Dezvoltăm altădată!
Ca pictor-sculptor-artist vizual Pop Art sunt amator. Iau câteva elemente (4, 5 până la 30), pe unele le construiesc de la zero, pe altele puțin începute, dar pe absolut toate le prelucrez, le asamblez și le pun într-o relație până obțin metafora dorită. Sper să schimb un pic din șirul clipelor la fel, mai ales că am presărat pe ici-pe colo și niște versuri şi câte o povestioară.
… apropo, cei care căutați artă progresistă, new age, dadaistă, abstractă etc. o să vă plictisiți de Moarte! Nu mă pricep şi nu înţeleg arta nefigurativă. Fascicole infime de erotism? Posibil, dar în cantitaţi neglijabile, căci vorba creștinului: „Frumoasă e lucrarea Ta, Doamne !” Am fost şi eu odată demult, în precambrian, dansator exotic. Glumesc, nu există precambrian şi nici o altă era geologică, lumea are 7500 şi ceva de ani de la Facere! Bulversaţi? Mă bucur, un motiv în plus să mă urmăriţi căci acum sunt omul LUI! Amin!
