Luna DECEMBRIE
Decembrie, a douăsprezecea lună a anului și cea care îl încheie, este așteptată cu multă bucurie, marcată fiind de sărbători cu mult fast și multe cadouri.
Luna are 31 de zile. Ziua are 9 ore, iar noaptea are 15 ore. Soarele răsare la începutul lunii la 07 h 32 m și apune la 16 h 38 m, iar la sfârșitul lunii răsare la 07 h 52 m și apune la 16 h 46 m.
Între 13 și 14 decembrie este atins nivelul maxim de către curentul de meteori Geminide, care se poate vedea de pe Pământ o dată la aproximativ un an și jumătate. Geminidele produc în aceste zile ale lunii decembrie între 60-80 meteori pe oră, o mare parte din ei fiind foarte strălucitori (bolizi). În 2017 maximul se va produce în timpul zilei de 14 decembrie (ora 8.30 ora României) și se pot vedea aproximativ 120 de stele căzătoare pe oră, din afara orașelor mari.
Solstițiul de iarnă are loc la 21 decembrie, la 18 h 28 m. Solstițiu înseamnă „soare nemișcat”. În emisfera nordică, 21 decembrie este prima zi de iarnă astronomică, în care perioada iluminată de Soare este cea mai scurtă și, ca urmare, noaptea este cea mai lungă din an. Acest eveniment astronomic este legat de mișcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ce reprezintă consecința mișcării reale a Pământului în jurul Soarelui. În emisfera sudică a Pământului, fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcând începutul verii astronomice.
La 22 decembrie se face trecerea în semnul zodiacal Capricorn, din zodiacul clasic european și reprezintă a 10-a zodie pe cercul zodiacal (care cuprinde 12 zodii).
Fazele Lunii se produc la: 03 decembrie — Lună Plină 17 h 47 m (Luna începe să descrească); 10 decembrie — Luna la Ultimul Pătrar 09 h 51 m; 18 decembrie — Lună Nouă 08 h 30 m (Luna începe să crească); 26 decembrie — Luna la Primul Pătrar la 11 h 20 m, potrivit Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.
Denumirea lunii decembrie (lat. december) derivă de la cuvântul „decem”, care înseamnă zece, deoarece a reprezentat luna a zecea în calendarul roman — cu început de an la 1 martie. S-a păstrat această denumire în Calendarul iulian și gregorian — cu început de an la 1 ianuarie, chiar dacă reprezintă numeric a douăsprezecea lună a anului.
În tradiția populară, luna decembrie se numește Undrea, Andrea, Indrea, păstrând astfel amintirea Sfântului Apostol Andrei, prăznuit în ultima zi a lunii anterioare, noiembrie. În cursul acestei luni, începe iarna, atât, în Calendarul oficial (1 decembrie), în Calendarul popular (6 decembrie, Moș Nicolae) cât și în Calendarul astronomic (21 decembrie, ziua solstițiului de iarnă).
Obiceiurile românești din preajma solstițiului de iarnă păstrează amintirea jertfei violente a zeului adorat, prin substituirea acestuia cu arborele sacru, bradul sau stejarul, tăiat și incinerat simbolic în noaptea de Crăciun, cu taurul, reprezentat de o mască, Capra, Brezaia, Țurca sau Borița, care, după ce însoțește unele cete de colindători, este omorât simbolic și, mai ales, cu porcul, reprezentare neolitică a spiritului grâului, sacrificat ritual la Ignat (20 decembrie).
Sărbătorile lunii decembrie pregătesc, prin obiceiurile, ritualurile și practicile magice pe care le adăpostesc, sfârșitul și totodată începutul anului calendaristic: Bubatul, Sava, Moș Nicolae, Ana Zacetenia, Modest, Ignatul, Moș Ajun, Moș Crăciun, Îngropatul Crăciunului.
Moș Nicolae, divinitate din generația sfinților-moși, care a preluat numele și data de celebrare a Sfântului Nicolae din calendarul creștin (6 decembrie), este numit în Calendarul popular Sânnicoară, în Transilvania, și Moș Nicolae, în Muntenia. În tradițiile românești, i se conferă atribuțiuni străine unui sfânt: apare pe un cal alb, fapt care ar marca prima zăpadă, care cade în luna decembrie; păzește Soarele care încearcă să se refugieze, pe lângă el, spre tărâmurile de miazănoapte, pentru a lăsa lumea fără lumină și căldură; ajută văduvele, orfanii; aduce cadouri copiilor în noaptea de 5/6 decembrie, dar îi pedepsește când sunt leneși și neascultători. Ziua de 6 decembrie încheie ciclul sărbătorilor și obiceiurilor dedicate în special lupilor și spiritelor morților-strigoi, care au început la mijlocul lunii noiembrie.
Ziua de 9 decembrie, a solstițiu de iarnă pe stil vechi, era un important hotar al Calendarului popular, iar Biserica a suprapus peste acesta sărbătoarea Zămislirii Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana.
Moș Ajun, fratele lui Crăciun, este celebrat pe 24 decembrie. În tradiția populară, se spune că Maica Domului, când trebuia să nască pe Fiul lui Dumnezeu, umbla, însoțită de Sfântul și Dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost. Fiind cuprinsă de durerile Facerii, cere adăpost lui Moș Ajun. Motivând că este om sărac, o refuză, dar o îndrumă spre fratele său, mai mare și mai bogat, Moș Crăciun. Ajunul Crăciunului, seara de 24 decembrie, deschide șirul sărbătorilor de iarnă, care se desfășoară pe parcursul a 12 zile și se încheie în ajunul Bobotezei (6 ianuarie). La mijloc cade Anul Nou.
Revelionul — ceremonialul de înnoire simbolică a timpului calendaristic la cumpăna dintre ani, în noaptea de 31 decembrie/1 ianuarie, este numit Îngropatul Anului sau, mai recent, Revelion.
Mai mult de un mileniu, creștinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun (25 decembrie), în preajma solstițiului de iarnă: la Roma, până în secolul al XIII-lea; în Franța, până în 1564; în Rusia, până în vremea țarului Petru cel Mare; în Țările Române, până la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Anul 2018, din punct de vedere astronomic va avea 365 de zile, luna februarie având 28 de zile. (sursă: ”Zile și mituri. Calendarul țăranului român” — 2000, Ion Ghinoiu)
Sursa: AGERPRES
Foto: Pinterest