ALEGEREA NOASTRA Cultură CULTURĂ MASS-MEDIA MUZICĂ 

MAEȘTRII TELEVIZIUNII: Alexandru Bocăneț, regizorul care a revoluționat divertismentul de televiziune

Numele lui este sinonim cu spectacolele de divertisment tv din anii ’60 – ’70. Divertisment de calitate, care reunea doar nume mari ale muzicii și comediei românești. Prietenii și apropiații îi spuneau Andu. Pentru cei care i-au apreciat creația el rămâne unicul Alexandru Bocăneț, de la a cărui naștere se împlinesc, la 15 februarie, 74 de ani.

S-a născut în 1944, în București, și a absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografie, secția regie, în 1968.

Încă din timpul studenției a venit în Radioteleviziune, în septembrie 1966, și a creat emisiuni muzicale care au impus un stil aparte. Și-a pus amprenta definitiv pe spectacolul de divertisment, care era în permanență un eveniment artistic. Și-a îndreptat interesul încă de la început spre regia de montaj, tăierea cadrelor reprezentând unul din succesele emisiunilor sale — o tăietură rapidă, prinsă pe fraza muzicală.

A revoluționat divertismentul de televiziune, transformându-l într-un adevărat spectacol. Creațiile sale, care sunt vizionate cu plăcere și în prezent, cuprindeau umor de bună calitate, muzică scrisă de mari compozitori special pentru emisiunile respective, mari artiști care și-au pus talentul în slujba spectacolului.

A fost ”părintele” seriei de emisiuni de divertisment ”Profil pe 625 de linii” — cu neuitatul trio format din Anda Călugăreanu, Florian Pittiș și Dan Tufaru, dar și al emisiunii ”Gala Lunilor” — cu Florin Piersic, Carmen Stănescu, Stela Popescu și orchestra condusă de Sile Dinicu—  acestea reprezentând un adevărat punct de cotitură în istoria televiziunii.

”Bucuria lucrului de zi cu zi și, nu de puține ori, și de noapte, lângă acest artist de mare calitate umană și profesională, stârnea, prin contaminare, o mare dragoste pentru meseria de teleast a celor din jurul lui. În principal eram o echipă, poate singura de asemenea calibru din istoria TVR: Doina Levintza, soție și scenograf, Oleg Danovski și Cornel Patrichi — coregrafi, Mircea Gherghinescu și George Grigorescu — imaginea, Alexandra Dorobanțu și Dan Nanoveanu — montaj film și subsemnatul — scenarii și texte”, mărturisea, într-un interviu, Ovidiu Dumitru, unul dintre colegii care au lucrat alături de el, zi și noapte.

Acesta își amintea că în perioada în care lucra cu Alexandru Bocăneț la ”Profil pe 625 de linii”, el realiza montajele muzicale pentru coloana sonoră, textele cupletelor, stabilea apoi dansurile cu Oleg Danovski (mai târziu, cu Cornel Patrichi) și, în cele din urmă, cu Doina Levintza stabilea costumele și decorul, acea alternanță de alb-negru, specifică unui curent pe atunci la modă, Cp-art.

”Tăieturile de montaj, care la Bocăneț erau foarte rapide, de multe ori neașteptate, constituiau secretul succesului obținut de emisiunile sale. În afară de asta, Bocăneț era un om cu o ureche fantastică. Era și muzician, cânta excelent la pian”, își amintea Ovidiu Dumitru.

Un alt colaborator al lui Alexandru Bocăneț, coregraful Cornel Patrichi, spunea, într-un interviu, amintindu-și cum a început să lucreze la ”Gala Lunilor”, că vârful său de carieră a fost în perioada în care a lucrat cu marele regizor tv.

”Pe la vreo 20 de ani, Valeriu Lazarov m-a chemat la televiziune și m-a întrebat dacă aș putea să-i fac niște coregrafii frumoase. Am lucrat câțiva ani. (…) Lucram la TV la tot felul de emisiuni și am cunoscut-o pe Doina Levintza, care era nevasta lui Alexandru Bocăneț. Într-o zi, ea mă întreabă: ‘Tu îl cunoști pe Andu?’. ‘Nu’. ‘El vrea să te cunoască’. Ne-am vazut și ne-am simpatizat imediat. Prin ’68 am început să lucrez cu Bocăneț și a durat până în ’77. (…) Vârful de carieră în televiziune a fost ’73, cu Bocăneț”, spunea Cornel Patrichi.

Printre artiștii care au colaborat cu Alexandru Bocăneț se numără nume mari ale muzicii — Angela Similea, Marina Voica, Margareta Pâslaru, Corina Chiriac, Dida Drăgan, Mihaela Mihai, Aurelian Andreescu, Doina Badea, Aura Urziceanu.

”Un orfelin iubea o orfelină” (1976) și ”Gloria nu cântă” (1976) sunt cele două filme pe care maestrul a apucat să le ducă la bun sfârșit. A mai realizat pentru televiziune spectacolele ”În noaptea asta toată lumea e a mea” (1974), ”Vreau să spun!”(1974), ”Bună seara, Domnule Wilde!” (1976).

După doar 11 ani de muncă neîntreruptă în televiziune, dar sute de emisiuni care îi poartă amprenta inconfundabilă, cutremurul din 4 martie 1977 i-a curmat prea brusc viața, la numai 33 de ani. Se afla în vizită la bunul său prieten, regretatul actor Toma Caragiu, când s-a produs cutremurul. Au murit amândoi striviți sub dărâmături în timp ce ieșeau din apartamentul actorului, moment în care scările blocului s-au prăbușit. Despre acele clipe groaznice vorbea, într-un interviu, cea care i-a fost soție lui Bocăneț, scenograful și designerul Doina Levintza.

„Blocul Doinei Badea era amplasat în spatele imobilului în care locuia Toma Caragiu. În momentul cutremurului, clădirea în care locuia Doina Badea s-a prăbușit peste cea din față, provocând căderea scărilor în blocul lui Toma Caragiu”, spunea Doina Levintza.

Oamenii care l-au cunoscut și cu care a lucrat își amintesc mereu de el, spunând că golul lăsat n-a mai putut fi acoperit. În prezent, Studioul 3 al Televiziunii Române poartă numele lui Alexandru Bocăneț, semn al prețuirii pe care o merită un asemenea creator.

 

Sursa text: AGERPRES

Comments

comments

Related posts

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Switch to desktop version