Mari eroi anonimi

Există oameni cu adevărat speciali, capabili să sacrifice totul pentru un scop mai înalt. Este cazul, de pildă, al celor trei eroi care au plătit preţul suprem pentru a opri propagarea dezastrului nuclear de la Cernobîl, din 1986.

În condiţiile în care reactorul avariat ardea şi putea declanşa o nouă explozie, care, potrivit fizicienilor sovietici, ar fi distrus 200 de kilometri pătraţi, inclusiv Kievul, voluntarii Alexei Ananenko, inginer, alături de soldaţii Valeri Bezpalov şi Boris Baranov au îmbrăcat echipamente de scafandru, au înotat prin camerele pline de radiaţii letale şi au deschis o valvă de evacuare, salvând astfel milioane de oameni.

Un raport ulterior a arătat că dacă nu s-ar fi reuşit acest lucru, ar fi avut loc o nouă explozie. La scurt timp, toţi trei au murit din cauza radiaţiilor…

Un sfert de secol mai târziu, un alt dezastru nuclear, cel de la centrala japoneză Fukushima, punea în evidenţă eroismul unor oameni de rând. Chiar dacă mulţi angajaţi au fost trimişi acasă, unii au decis să rămână în spaţiul contaminat, pentru a securiza situaţia.

Unul dintre ei, Michiko Otsuki, a descris acele clipe: „La trei dimineaţa, nici nu vedeam încotro mergeam. Toţi lucram cu disperare să reparăm reactorul, luptând cu oboseala şi foamea, fără să ştim nimic de familiile noastre”.

Tot despre potenţialul de risc al puterii nucleare este vorba şi în povestea unui om care se spune că a evitat, prin gestul său, un al treilea război mondial, în 1962: Vasili Arkipov.

Ofiţer superior pe submarinul sovietic B59, trimis de Moscova spre Cuba şi reperat de forţele navale ale SUA, Arkipov a refuzat să se supună ordinelor unui comandant care credea că războiul a început şi cerea ca bomba nucleară să fie lansată „pentru a salva mândria URSS”.

În circumstanţe normale, ordinele căpitanului ar fi fost urmate, dar Arkhipov avea drept de veto. Deşi toţi cei de la bord erau împotriva lui, acesta a decis să nu se deschidă focul şi să se predea.

Ofiţerul a murit mai târziu, din cauza expunerii la radiaţii. „Mulţumim, Vasili Arkipov!”, titra, în 2012, „The Guardian”.

Dacă unele acte de eroism pot salva lumea, aşa cum am arătat, există şi adevăraţi eroi „locali”, care se pun în slujba unor cauze aflate în imediata vecinătate.

Este şi exemplul bogătaşului american Alfred Vanderbilt, membru al celebrei familii cu acelaşi nume, care şi-a dat viaţa, în 1915, pentru a salva pasagerii de pe vasul „Lusitania”, care fusese torpilat de o navă germană.

Martorii au relatat că tânărul şi-a oferit propria vestă de salvare unei mame cu un copil în braţe. Cazul este cu atât mai relevant pentru curajul şi altruismul uman cu cât Vanderbilt nici nu ştia să înoate…

Tot în numele sacrificiului pentru o cauză nobilă poate fi punctat cazul Raziei Jan, din Afganistan.

În 2006, după 35 de ani petrecuţi în Statele Unite, această femeie curajoasă a revenit în ţara natală, măcinată de un conflict nesfârşit, pentru a deschide o şcoală pentru fete.

De atunci a fost nevoită să facă faţă unui număr de peste 185 de atacuri armate din partea grupurilor care se opun educaţiei în rândul fetelor afgane.

Chiar şi în aceste condiţii, sute de tinere au fost şcolarizate şi menţinute în siguranţă în şcolile deschise de Razia Jan.

La rândul său, Bob Zellner intră în categoria luptătorilor dispuşi să plătească orice preţ personal pentru binele general. A fost unul dintre primii albi sudişti americani care a susţinut mişcarea pentru drepturi civile a persoanelor de culoare.

A străbătut sudul SUA pentru a ţine cuvântări şi a organiza marşuri. Cum era de aşteptat, a fost insultat, atacat, bătut până la pierderea cunoştinţei, arestat de 18 ori. Şi azi, la vârsta senectuţii, Zellner continuă să apere egalitatea în drepturi.

Eroismul în lupta pentru ceilalţi reiese din plin şi în cazul italianului Luigi Ciotti. Este omul care luptă de o viaţă, prin toate mijloacele, cu un rău major al contemporaneităţii: Mafia.

Cum poate sta o persoană în faţa unei entităţi care câştigă din jafuri, camătă, taxe de protecţie, violenţă şi crimă mai mult decât întreaga Uniune Europeană?

Devenit preot în 1972, s-a implicat în problemele comunităţii din Rivoli şi a constatat că totul era controlat de Mafie – de la obţinerea locurilor de muncă la traficul de droguri.

Fără să se teamă că ar putea avea soarta unor înaintaşi ca Pino Puglisi şi Guiseppe Diana, preoţi asasinaţi pentru poziţia lor antimafia, Ciotti a înfiinţat organizaţia „Libera”, care coagulează societatea civilă.

Din 1995 încoace, preotul a luat parte la naşterea unei pieţe a muncii „liberă de Mafia”, la fel a unor magazine şi locuinţe de închiriat, scoţând astfel de sub controlul mafiot o bună parte a activităţilor din oraş. Şi nu se teme: „Sunt doar un om care doreşte domnia legii”.

Unul dintre eroii aclamaţi şi daţi drept pildă pe tot întinsul Statelor Unite este profesorul român dr. Liviu Librescu, care a predat la liceul „Virginia Tech”.

Într-o zi a anului 2007, un adolescent dezaxat a deschis focul la întâmplare în incinta unităţii de învăţământ. Dându-şi seama că elevii săi sunt în pericol, Librescu a baricadat uşa, punându-şi propriul corp în faţa agresiunii.

A primit cinci gloanţe şi şi-a pierdut viaţa. În schimb, cu o excepţie, toţi elevii pe care i-a apărat cu acest preţ suprem au scăpat teferi.

Au fost aceste exemple doar câteva dintre miile de poveşti despre oameni extraordinari care ar trebui să fie aduşi mai mai des în primele pagini ale jurnalelor sau să deschidă ediţii de ştiri, într-o eră în care violenţa şi fărădelegea beneficiază de o largă şi constantă „publicitate”…

 

Roxana Istudor

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.