Mărțișorul mic și gingaș ca un mugur, simbolic și frumos ca o primăvară
Povestea mărțișorului are ca întindere temporală și zonală un periplu prin spațiul arhaic românesc, fiind întâlnit și în Bulgaria ori chiar în spațiul geografic vestic, de până în Italia.
La români, acest mesager al primăverii și iubirii confecționat cândva din lână sau din cânepă, în culori alb-negre, cu mari canafi și ciucuri la capete, și-a pierdut din frumusețea sa pitorească, ce lunecă abrupt spre pierzanie, canafii fiind înlocuiți de șnururile de bumbac, mătase sau nylon, alb-roșii, trecute prin urechile feluritelor accesorii minuscule.
Răspândit în Moldova de dincoace și de dincolo de Prut, precum și în Țara de Sus a Bucovinei, mărțișorul autentic trebuie readus în atenția tinerei generații, care a banalizat această sărbătoare pur romanească.
De aceea, dând piept cu dunele albe ce-mbracă Moldova în prag de primăvară, cine trece prin Verona Botoșanilor, mai cu seamă, se asigură că mărțișoarele adevărate încă mai există, la fel și artizanii…
În ținutul splendid al Botoșanilor se întâlnesc meșteri populari ce ne fac să înțelegem de ce mărțișorul, pe cât ar părea de mic și fără de folos, este plin de simboluri și, mai ales atractiv.
Mai vârstnicele moldovence ce-au adunat în urmă un caier de ani și o tolbă cu povești, împletitoare de povești cum sunt, creează și azi mărțișoare autentice, ca o minune a artei populare românești. Astăzi, făuritorii de mărțișoare tradiționale pot fi numărați pe degete…
Cei mai iscusiți dintre ei, cu acul și ața de mătase migălesc șnurul bicolor al mărțișorului, transmițând cultura strămoșească și întruchipând continua generare și regenerare a vieții, coexistența universală a ființei cu moartea, a întunericului cu lumina, a binelui cu răul…
Mărţişorul arhaic, sus, la pieptul Bucovinei…
Mărţişorul, crezându-i fără punere la îndoială pe trudnicii etnografi, printre care ieşeanul Marcel Lutic, preşedintele Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova (AMPM), duce povestea sa de răspândire din spațiul nord bucovinean al României până în teritoriul nord balcanic ori sud european, privind din altă perspectivă, iar mai sporadic în Serbia de nord și chiar în cuprinsul geografic occidental extins înspre Italia.
Din materiale naturale cum ar fi lâna sau din cânepa, în culori inițial alb-negre,, azi s-a ajuns a fi adaptat și mărțișorul la valul asediator al progresismului în tot și toate.
Bijutiera mărţişoarelor, de la Vorona
La Vorona am întâlnit pe o meşteră care îmi arată de ce mărţişorul gingaș, micuț cât un mugur mai mare este izvor de sensibilitate! O cheamă Lucica Matraş şi nu se poate aştepta nimeni să fie una dintre îndepărtatele mame moldovence ce are adunat în urmă un caier de ani şi o tolbă cu poveşti! Nu!…
Este nevasta lui Valentin Matraş, meşter popular şi el, împletitor din nuiele. De ani buni e mutată cu munca în Italia, dar, o dată pe an revine acasă cu mărţişoare pe care le confecţionează acolo unde locuieşte în străinătate, arătându-le italienilor ca pe o minune a artei populare româneşti.
„Eu, spune Lucica Matraş, continui tradiţia mărţişoarelor şi surprind cu bucurie revenirea la tradiţie, fiind mai multă lumină în ochi, pentru cele făcute după meşteşugul arhaic, decât pentru cele confecţionate ca podoabe fără frumuseţe, din tot felul de materiale, chiar şi din fir sintetic pentru şnururi de care se agaţă puzderie de tinichele strălucitoare, în formele cele mai ciudate, ca: roboţi, animale fantastice, gândaci, chiar figuri obscene, etc…!”.
Puţini dintre făuritorii de mărţişoare tradiţionale au rezistat curentului cotidian „rezist” care în realitate schimbă cel mai abitir totul de la rânduială, tradiție, cultură, credință, lucruri, ordine, fapte, principii și morală…! Printre ei, voroneanca Lucica Matraş şi vasluianca Maria Bodron. Să vezi şi să te minunezi cum, cu acul şi aţa de mătase, ele făuresc mărțișoare ca niște venerabile și veritabile bijuterii ale primăverii păstrate din cultura ţărănească strămoşească prin strămoși, iar ele, la rândul lor, aducându-l de la cei de şi mai dinainte!
În mărţişoarele lor transpare continua generare şi regenerare a vieţii, coexistenţa universală a fiinţei cu moartea, întunericului cu lumina, binelui cu răul…
„Mărţişoarele mele sunt din fir de mătase alb roşu, aşa cum ştiu de la bunica mea că trebuie făcute, iar accesoriile de mărţişor le confecţionez manual, în diferite forme, chiar şi monograme, iniţiale de nume, nume, alte semne simbolice, cerceiuţi, coliere, broşe”, mărturiseşte meştera de la Vorona, Lucica Matraș.
Răscumpărare modică a unei migale colosale
E greu de închipuit migala aceasta!… „Iau pe mărţişoare foarte puțin”, spune meştera Lucica Matraș.
„Am comenzi aici, la Vorona, apoi, înainte de 1 martie, merg cu de vânzare la târgurile de mărţişoare de la Botoşani, Piatra Neamţ şi Vaslui. Pe 28 februarie (29, când este cazul), apoi pe 1 martie, sunt nelipsită de la Festivalul Mărţişorului, de la Iaşi”.
Anul acesta, (2024), festivalul se află la a XIV-a ediție.
„Îl organizează AMPM, împreună cu alte asociaţii, muzee şi centre de creaţie populară din Moldova. Încercăm să aducem în atenţia publicului din Iaşi, în primul rând, mărţişorul tradiţional, aşa cum l-au făurit strămoşii noştri. Noi, etnografii, am căutat informaţii din teren, dar şi din ceea ce s-a publicat.
Am adus la fiecare dintre cele şapte ediţii anterioare, propunându-ne să aducem şi la aceasta de acum pliante, broşuri, cărţi, cu scopul de a înfăţişa valoarea pe care o aveau altădată mărţişoarele, aceea de amuletă, de talisman…”, precizează etnograful Marcel Lutic.
Festivalul Mărţişorului a început cu puţini creatori, dar azi, numărul lor este de peste patruzeci.
Printre ei, meşterele celor mai minunate bijuterii de mătase, Lucica Matraş, de la Vorona-Botoşani şi Maria Bodron, din Vaslui.
La sfârșitul lui februarie și în prima zi de martie, în strada Lăpuşneanu a Iaşiului, Festivalul Mărţişorului scoate la soare mărţişoare ce-ncheagă toate sensurile şi semnificaţiile celor două fire alb-roşu, împletite.
De la creaţia lor, până la purtarea ca accesoriu, mărţişoarele redimensionează în felul sensibil, aspectele rituale şi sărbătoreşti ale primăverii.
Aurel V. Zgheran
Notă: Fotografiile reprezentă pe protagoniștii prezentului text, personalități ieșene, afișul și simboluri ale mărțișoarelor și evenimentelor pe care le creează acest sublim mesager al primăverii și iubirii.