Micul Trianon de la Florești
Micul Trianon, numit și Palatul Cantacuzino, a fost construit de către boierul Gheorghe Grigore Cantacuzino în localitatea Florești, județul Prahova.
Este un obiectiv de importanță publică fiind înscris în lista monumentelor istorice din județul Prahova. Construirea conacului a început între anii 1911-1913, după ideile arhitectului Ion D. Berindey. Încă de la început s-a dorit ca această clădire să fie o copie a Trianonului de la Palatul Versailles din Franța. La construirea conacului au participat meșteri francezi ce beneficiau de tehnicile moderne ale acelor timpuri. Conacul a fost împărțit în trei nivele : demisol, parter și etaj, având 15 încăperi din care o sală de onoare de 70 mp. Încălzirea se făcea printr-un sistem de sobe de teracotă, la fel ca la Castelul Peleș. Deasupra intrării principale se poate vedea o sculptură în basorelief reprezentând doi îngerii care poartă blazonul familiei Cantacuzino. Pereții sunt construiți din cărămidă iar pentru finisajele exterioare s-a folosit calcarul de Albești.
Când construcția era aproape gata G.G. Cantacuzino s-a îmbolnăvit și a decedat. Fiul său, Mihail Cantacuzino a întrerupt construirea conacului, urmând să-l țină încuiat, nelocuit fiind a început să se degradeze.
Se spune că în timpul Primului Război Mondial a fost jefuit de către nemți care i-au înlocuit acoperișul din cupru cu unul din tablă obișnuită iar în Al Doilea Război Mondial rușii l-au devastat aproape în totalitate și au furat tot ce era de valoare.
După revoluție clădirea a fost revendicat, apoi moștenitorii l-au vândut unui om de afaceri.
În prezent, din fostul conac se mai pot vedea pereții de la primul etaj cu ferestre, demisolul și unele coloane dispuse pe toate laturile palatului. În fața lui se poate vedea structura unui bazin iar în apropiere este un turn de apă construit la fel ca la marile palate franțuzești. În imediata apropiere a conacului se află anexele acestuia în care funcționează și acum spitalul de TBC din Florești.
În urma unor încercări de restaurare acesta a rămas încercuit de un gard de sârmă, unde se zăresc câteva afișe pe care scrie „Accesul interzis. Propietate privată”, iar pe zidurile lui se sprijină o schelă, parcă uitată și ea odată cu conacul.
Mai multe fotografii aici, pe edanielasite.wordpress.com