Milița Petrașcu – artistă și muză a artei
Zoe Dumitrescu Bușulenga, întrebată ce așteaptă de la bărbatul ideal, a formulat o serie de pretenții. Bărbatul i-a spus: „Ceri mult”. Răspunsul ei a fost: „Valorez mult”.
Există femei al căror nume ar trebui să se afle pe raftul de sus din biblioteca culturii românești, dar istoria este înșelatoare, iar timpul perfid, atenuează și fărâma de adevăr care mai rămăsese.
Una din aceste femei speciale, este Milița Petrașcu, o femeie care a valorat mult, o femeie îndrăgostită, inteligentă, pasională, devotată și foarte talentată.
Istoria scrie poveștile așa cum vrea ea, iar Milița Petrașcu a rămas în conștiința națională, ca una din “femeile-perlă” care au gravitat în jurul uriașului copac Sequoia, Constantin Brâncuși.
Milița Petrașcu, pe numele adevărat, Melania Nicolaevici, era o moldoveancă temperamentală din Chişinău, un Capricorn hotărât, născută în noaptea de Anul Nou, 31 decembrie 1892 (ca o încheiere sau ca un început).
Talentata Milița absolvă Şcoala de Arte Plastice „Stroganov” din Moscova, secția sculptură şi Institutul de Litere şi Filosofie „Bestujev” din Sankt Petersburg. Pleacă la München unde lucrează cu Kandinsky şi Jawlensky, iar la Paris cu Henri Matisse şi Antoine Bourdelle (unul din discipolii lui Rodin).
Viața ei se schimbă la 26 de ani în 1919, când participă la „Salonul Independenţilor” cu un bust, iar aici îl cunoaște pe cel care va deveni „centrul universului ei”, Constantin Brâncuşi.
Iubirea tumultuoasă a tinerei de 26 de ani întâlnește siguranța unui bărbat în plină forță creatoare, un bărbat de 43 de ani dedicat total muncii și operei lui. Devine Lelița lui, eleva lui, ucenica, roaba lui (cum se descrie ea), admiratoare și iubită.
Începe un nou drum așa cum ea însăși declară: „În primele zile lucram și plângeam. Aveam degetele zdrelite și însângerate. Până atunci nu sculptasem, ci modelasem”.
În această perioadă realizează la Paris bustul lui Brâncuși, astăzi putem vedea versiunea mărită în fostul Parc Dorobanți, azi Parcul „Constantin Brâncuși”. Milița dovedeşte capacitatea, talentul și inteligenţa care o ajută să se protejeze de tentaţia imitării creației marelui maestru.
Iubirile tumultoase și pline de pasiune ale lui Brâncuși se stingeau la fel de rapid cum se aprindeau, iar Milița îndrăgostită, îndură, iartă, acceptă, dar într-un final renunță și pleacă.
Inteligentă și determinată, se întoarce în țară și, la 33 de ani, se căsătorește cu Emil Petraşcu, doctor în științe radiofonice, profesor la Academia Militară și se stabileşte la Bucureşti.
În România imediat devine figură centrală în lumea artei moderne interbelice, expune la Expoziţia Internaţională de la Salonul Oficial compoziția „Joc de pisici”, cu care obține premiul, iar la Sala „Ileana” prezintă portretul actriței Marioara Voiculescu.
În 1925 creează „Monumentul Eroilor Regimentului 13 Artilerie”, pe un soclu hexagonal se înalță o coloană de trei metri în capătul căreia pe un glob metalic stilizat, se află un vultur de bronz cu aripile desfăcute. Monumentul poate fi admirat și astăzi pe Bulevardul Tomis din Constanța.
În 1927 execută cele două mozaicuri cu scene din balada „Miorița” pentru Monumentul „Fântâna Miorița”, de la Gara Băneasa, realizat de arhitectul Octav Doicescu.
În 1930 expune la Expoziţia de Artă Românească din Amsterdam, la Expoziţia de Artă Futuristă de la Roma, iar în 1933 expune în Germania, Italia, Austria, Anglia, Franţa și în toate operele ei pot fi observate rigorile compoziției clasice.
Din lucrările cele mai reprezentative: bustul Reginei Maria, al Cellei Delavrancea, al lui Octavian Goga, al lui Tudor Vianu, bustul lui George Bacovia îl putem admira astăzi în Chișinău în Gradina Publică, al lui Ion Barbu, bustul lui Alexandru Odobescu, aflat astăzi în Rotonda Scriitorilor din Parcul Cișmigiu din București și bustul lui George Enescu.
Realizeză portretul actriței Elvira Godeanu, goală până la brâu, o lucrare în tipologia clasică a bustului fără brațe, îndrăzneață și neconvențională.
Încalcă de asemenea uzanțele cu o statuie în marmură, reprezentată cu sânii goi, portretul unei actrițe celebre, Agepsina Macri, soția lui Victor Eftimiu, bust expus la Salonul Oficial din 1934.
În anul 1936, Milița Petrașcu ridică la Târgu-Jiu un monument realizat din travertin italian, „Mausoleul Ecaterina Teodoroiu” cu forma unui sarcofag de piatră albă, pe un postament cu trei trepte.
Basoreliefurile de pe fețele laterale ale sarcofagului: pe fața sudică este un tablou prezentând copilăria din satul ei natal, pe latura nordică eroina în medalion salutată de cercetași, celelalte două fețe ne-o înfățișează în război și momentul final al înmormântării.
În cele patru colțuri, veghează patru femei în costum național, ținând în mâini câte o cunună de lauri. Monumentul se afla astăzi în fața Prefecturii din Târgu-Jiu.
La Cimitirul Bellu, Miliţa Petraşcu realizează bustul lui Constantin Nottara și bustul de bronz de pe mormântul marii actriţe Maria Filotti, bust care din păcate a fost furat.
Întreaga viață a fost urmărită de Securitate, fiind considerată “o dușmancă înrăită a Partidului și a Uniunii Sovietice”.
În 1942 primește Premiul Academiei Române, iar în 1972, la vârsta de 80 de ani, primește Premiul Uniunii Artiştilor Plastici, pentru întreaga activitate. În 1973 devine membră a Societății Regale Engleze a Sculptorilor Portretiști.
Astăzi lucrările ei realizate din piatră, bronz și lemn (câte ne-au mai rămas) sunt expuse în Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Zambaccian din București, Muzeul de Artă din Tulcea și la Muzeul Literaturii Române din Bucureşti.
Talentata artistă Milița Petrașcu a realizat peste 2.000 de lucrări, dintre care peste 500 au fost busturi.
Datorită relației de colaborare cu arhitectul Marcel Iancu au fost construite și decorate numeroase clădiri ce au schimbat faţa Bucureştiului, clădiri pe care le admirăm și astăzi, din păcate uitând cui datorăm aceste minunății arhitectonice.
În 1937 construiește, împreună cu arhitectul Marcel Iancu, minunata casă-atelier din strada Pictor Negulici, din care, în 1950, Miliţa este scoasă în stradă şi lăsată pe drumuri – ulterior din casă au dispărut toate schițele, lucrările și tablourile ei.
Milița Petrașcu, această femeie cu ochii albaștri, micuță de statură, cu aparență fragilă și delicată, a fost o mare artistă plastică, sculptoriță și portretistă, un model de talent care rămâne până azi cea mai înzestrată femeie-sculptor a României secolului XX.
Victoria Marinescu