NĂRAVURI DE BIRT ÎN ANTICAMERA PICĂTURII CHINEZEŞTI – Maria Diana POPESCU
Cînd îţi cîntă lăutarii şi ai buzunarul plin, nici viaţa, nici moartea nu sînt mai presus decît politica! Cum tot românul s-a născut poet, atunci cînd mă mînii scriu o poezie, cînd sînt fericită fac la fel. Aşa-i românul de cînd istoria lui! La necaz aprindea focul din deal în deal, vestind năvălitorii, războaiele şi jafurile, la sărbători aprindea focul şi săreau flăcăii peste el. Extrag de aici un adevăr mic şi simplu: în faţa presiunilor doar cei slabi stau în genunchi. Eu tot am aruncat chibritul aprins, dar cine să priceapă că unitatea, ca să rămînă finalitate, are nevoie de solidaritate. Că politicianul, oricine ar fi după neam, nu e un djinn preţios, iar poporul nu e un sclav, ca să-şi acceptă condiţia ingrată ca pe o favoare. Ori poate că aşa stau lucrurile şi eu, în idealismul meu, insist să cred că puntea se va lăţi şi nimeni nu se va mai face frate cu dracul ca s-o treacă. Iată de ce nu mă pot aşeza confortabil în jilţul tăcerii ca să contemplu fiarele venite din junglă să-şi plimbe duhul urît mirositor între graniţe.
Presa e liberă să meargă pe sîrmă! Eu nu pot scrie despre crime, cîini comunitari, drogaţi, silicoane, violuri şi prostituţia de pe ecrane, cînd sînt atîtea teme serioase şi perene: patrie, patriotism, românism, unitate, credinţă, dragoste, moralitate, prietenie. Încerc să fiu o aparatură de înregistrare a condiţiei umane a poporului blajin şi tăcut. Dacă nu acum, poate mai tîrziu, românii vor avea gloria lor. Ei nu-şi pierd speranţa. Au anticorpi să meargă uniţi mai departe. Deşi ştiu cu toţii că la etajele superioare curtea găzduieşte un bordel de lux, unde matroanele nu sînt ţigănci, iar angajaţii şi cei care-l frecventează sînt jucători ori de alb ori de negru. Alba-neagra nu ţine! Amorezaţi de putere şi imoralitate ca de nişte năravuri de birt, se folosesc între ei, se creează, se refolosesc, se şantajează, se aliază, se recreează cu pronunţat simţ de avariţie şi stăpînire. Şi atunci, unde e suveranitatea noastră politică şi economică? La Washington şi Bruxelles. Autorităţile ne amintesc mereu că aderarea ne-a investit cu responsabilităţi. Da, dar toate se referă la cetăţenii de rînd, nu şi la ei, cînd este vorba de adoptarea legilor în concordanţă cu normele europene.
Iaca ce ni s-a întîmplat dacă ne-am lăsat prea uşor duşi de valul integrării. Vîrfurile Europei n-au venit la noi să ne mîngîie pe creştet sau să ne laude cinstea şi inteligenţa. Ne-au instruit specialiştii care azi ricanează la adresa capitatului de unitate naţională, perfectînd în anticamera picăturii chinezeşti paradoxul regionalizării, pardon, destrămării – fără a consulta poporul printr-un plebiscit, dacă vrea au ba! O manevră care loveşte în securitatea naţională, o parolă bună doar de deschis porţile secrete, mult rîvnita regionalizare a Ţării se tocmeşte să apere cu străşnicie cazanul alchimiştilor şi piatra lor filosofală. Regiunile vor fi mai uşor de învîrtit pe deget din intern şi din afară, iar populaţia, lesne de dus cu preşul. Uite-aşa, marile puteri cuceresc periodic noi avanposturi. Se vorbeşte că Uniunea Europeană în forma federalizată va cuprinde 150 de landuri, iar Bruxelles-ul va fi singurul centru de control şi comandă. Regionalizarea României va fi urmată de alte asemenea împărţiri autonome în Ţara Bascilor, Bohemia sau Moravia.
Cum valoarea monedei naţionale a ajuns să fie stabilită doar de speculaţiile de pe piaţa valutară, înseamnă că nu mai avem niciun strop de suveranitate şi nici urmă de mecanism economic propriu. În ţara noastră doar politicienii mai au industria lor de îmbogăţire şi de scandaluri în serie. Asta este tot ceea ce mai avem de exportat. Preacuvioşii din spiritualitatea banului românesc joacă ba ruleta, ba caritasul cu leul. La fel cum democraţia livrată de americani a înlocuit printr-un joc de interese cuvîntul „patriot” cu „terorist”. Poate că nu peste mult timp, tot de la ei cetire, crimele împotriva umanităţii vor fi obiect de cartea recordurilor. Startul a fost dat de un senator american, specialist în numărătoare celor ucişi de războiul lor. El se laudă nonşalant cu performanţa dronelor, care au ucis în Pakistan peste 4.700 de oameni. Nu să le iei jucăriile, să dai cu ele de pămînt şi să le faci praf?