O condamnare la contraatac!
Trei ani şi şase luni, cu executare! O condamnare cât un knockdown electoral, proiectat în faţa puscariabilului şi a SRL-ului politic, pe care acesta îl mai conduce, încă!
Însă, această condamnare în primă instanţă va dezlănţui un contraatac furibund al infractorului şi al găştii care îl sprijină, la adresa statului de drept. Prevăd că vom avea o vară fierbinte în care vom suspina amar până la sentinţa definitivă, care va fi pronunţată în această toamnă/iarnă, probabil. Mă întreb, însă, dacă nu cumva această condamnarea va scoate la lumină, până la urmă, slăbiciunea reală a personajului iar partidul şi aliaţii se vor îndepărta rapid de el!? Cine ştie?
Mai degrabă, înclin să afirm că realitatea ne va dezvălui de fapt o combinaţie între cele două variante evocate, combinaţie asezonată cu evenimente inedite.
Se va produce un contraatac, desigur. Însă, unele grupuri de influenţă amice se vor delimita tacit sau explicit de îl capo di tutti căpi. Mai vulnerabili fiind, tătucul & co vor deveni mult mai agresivi. Iar tunurile se vor îndrepta cu precădere spre Iohannis. Este posibil ca o eventuală suspendare din funcţie a şefului statului să repozitioneze forţele combatante în defavoarea statului de drept. Pe asta se mizează. Concomitent, societatea se va diviza profund, se va antagoniza, se va dedica intransigenţei cu, vai, vocaţia conflictului fizic. Nu ar fi prima oară când se întâmplă asta. O atare dezvoltare serveşte de minune suspendării libertăţilor cetăţeneşti.
De aceea, presiunea PAŞNICĂ a străzii devine vitală!
În acelaşi timp, mai mult ca sigur că, pe această stare de incertitudine a locului şi rolului şefului de clan, vom asista la unele ditirambice ieşiri la rampă, ale unor indivizi care brusc îşi vor găsi vocaţia „democratică”, „autentic social-democrată”, „vădit orientată către susţinerea statului de drept”. Sigur că, da… Tot felul de epigoni jalnici ai iliescului, nişte pastişe ale autoinvestitului postdecembrist cu privilegiul ortodoxului socialist. Primul astfel de „uzurpator” – reinventatul, redescoperitul, refăcutul Ponticus Victorius Prime, în varianta locomotivei cu aburi, transformată în samovar – ar putea încerca o lovitură de palat. Cu flacăra violet alături, cu tot…! Şi, alături de el, o întreagă pleiadă de „revoltaţi” oportunisiti. Cu toţii vor fi gata să scuipe unde au pupat până mai înainte, îmboldindu-ne să credem în parfumul lor de mironosiţe. Norocul nostru că obiceiurile deprinse la bordel se uită greu, tovarăşi.
Da. Prevăd o vară foarte fierbinte. Pentru că baronul nu va sta cu mâinile în sân. Pentru a-şi salva pielea, acest nou Arturo Ui socialist ar putea fi în stare să arunce România la marginea istoriei, printr-un atac fără precedent la adresa ultimelor redute ale statului de drept: CSM, Preşedinţie, DNA, Parchet General. Iar proaspetele aberaţii cu tâlc din Codul de Procedură Penală, votate pe repede înainte, îi dau speranţă omului că ar putea încerca marea cu degetul…
De aceea, mă aştept în această vară, să văd plenar cum arată disperarea unui infractor de cel mai înalt rang în partid şi în stat.
Ce imensă plăcere nedorită ne va fi oferită…!