O ecuaţie cu două (ne)cunoscute: candidatura la preşedinţie!

Desfacerea Uniunii Social-Liberale de către Antonescu a creat o problemă pentru care social-democraţii nu erau pregătiţi. De mai bine de doi ani, soarta prezidenţialelor părea pecetluită: candidatul USL, stabilit în persoana preşedintelui liberal, era Antonescu şi nimeni nu punea la îndoială succesul său, în condiţiile în care avea susţinerea alianţei.

Iată însă că lucrurile au basculat de o manieră neaşteptată. Cu toate certurile şi neînţelegerile intervenite în special în ultima jumătate de an, nimeni nu se îndoia de trăinicia acordului. Ponta era cât se poate de mulţumit de misia sa executivă, în timp ce Antonescu părea că stă într-un stand by care-l satisfăcea şi pe el şi partidul, în care liderii tradiţionali sperau să-şi recapete rolurile şi influenţa după transferul acestuia la Cotroceni. Sentimentul că partida este practic jucată era întărit şi de convingerea preşedintelui Băsescu că cei doi sunt „condamnaţi” să rămână împreună până la finalul mandatului său.

Pe baza acestor convingeri, nici stânga şi nici dreapta n-au consumat idei pentru identificarea unui potenţial contra candidat cu şanse. Frământată de orgolii personale, opoziţia de dreapta s-a consolat cu ideea că scrutinul prezidenţial la care vor participa reprezentanţi abonaţi la calitatea de outsideri va avea doar rolul de a stabili o ierarhie din care să rezulte cine are un cuvânt mai greu de spus: Predoiu, Ungureanu sau cine va fi fost să fie reprezentantul partidului prezidenţial.

În PSD, competiţia a fost anulată de lipsa de miză. Comentatorii şi observatorii au aruncat, totuşi, pe piaţă, câteva nume de „independenţi” ale căror şanse apăreau doar în momentul în care ar fi fost susţinuţi de entităţi politice semnificative: Isărescu, Oprescu…

Primul, însă, ţine prea mult la liniştea şi tihna personală ca să fie dispus să se arunce într-o competiţie de pe urma căreia n-ar avea decât de suportat daune morale, iar al doilea pare a-şi fi epuizat capitalul de popularitate în exerciţiul erodant al funcţiei de primar general.

Dizolvarea prin consens a USL a relansat însă competiţia pentru succesiunea lui Băsescu. Ponta a admis că se fac presiuni interne asupra sa ca să candideze, bazate pe sondajele care-l indică a avea cele mai multe şanse. Recunoaşte, în acelaşi timp, că în competiţie ar putea intra şi Mircea Geoană, cu avantajul de a aparţine formaţiunii majoritare. Înclin să cred că aceasta va deveni varianta de lucru, chiar dacă lui Geoană i se arată pisica Tăriceanu. Fostul preşedinte liberal ar putea candida însă doar ca independent, susţinut de USD şi nu din toată inima. Candidatura oficială va trebui însă să fie tranşată după europarlamentare, când se va declanşa, practic, campania şi când calculele vor indica mai exact cine dintre fostul şi actualul şef al PSD-ului este mai potrivit pentru a fi aruncat în luptă.

Octavian ANDRONIC

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.