O grevă dorită de guvern?
Sindicatele din sistemul energetic – Regia de Electricitate şi bazinul carbonifer – au anunţat pentru astăzi o mişcare revendicativă fără precedent, de natură, în cazul că va fi pusă în practică la proporţiile anunţate, să paralizeze sistemul energetic naţional, să scoată din funcţiune întreaga economie şi să provoace daune incalculabile populaţiei.
Nici un avertisment, nici o ameninţare, nici o contrapunere din partea Guvernului nu clintiseră până ieri dimineaţă liderii şi membrii sindicali de la hotărârea lor anunţată cu destul de multă vreme în urmă.
Era de aşteptat că Guvernul va încerca să găsească o contrapunere de ultimă oră, capabilă să dezamorseze acest atât de incendiar conflict. Numai că, imperturbabil precum un vajnic precursor, dl. Văcăroiu şi-a păstrat nesmintit programul, anunţând o vizită de comemorare a eroilor, într-o localitate ce va fi inclusă probabil în programul de municipalizare accelerată, mai pe seară având de analizat, într-un alt colţ de ţară, arzătoarele chestiuni ale prestărilor cooperaţiei mesteşugăreşti. Înţeleptele vorbe cu ţara care arde şi baba se piaptănă se potrivesc mănuşă.
Dar s-ar putea să fie vorba de ceva mai subtil. De credinţa domnului Văcăroiu că „experimentul Reşiţa” s-ar putea repeta. Da data aceasta însă, temperatura e ridicată, astfel că impetuozitatea şi charisma lui sunt văduvite de binecunoscutul fular alb. Domnul Văcăroiu va trebui să înfrunte privirile hămesite cu… mâinile goale. Iar drama este că trebuie s-o facă şi cu buzunarele goale.
Aşteptatul credit de 250 de milioane de dolari, tranşa a doua, de la FMI, nu a fost deblocat. Nu se aude nimic pozitiv nici cu creditul FESAL, cam de aceeaşi mărime, de la BIRD. Banii obţinuţi de domnul Isărescu de la sindicatul bancar european – cu o dobândă dublă faţă de cea uzitată în raport cu alţi debitori – vor fi utilizaţi, în special, pentru menţinerea cursului leului şi păstrării pe această cale a unei rate a inflaţiei cât de cât suportabilă.
Adevărul este că preţurile se află în faţa unei adevărate explozii ce va alimenta, fără îndoială, tensiunea socială pe care o presemnalizează acum sindicatele de la RENEL şi din minerit. Paradoxal, acest moment s-ar putea să convină Guvernului.
Să recapitulăm puţin. Guvernul se află în faţa unei crize economice şi sociale datorată în mod imediat amânării finanţării externe, amânare ce se datorează la rându-i neîndeplinirii angajamentelor cu FMI. Mai exact, îndeplinirii de faţadă a acestora, în special în domeniul privatizării şi restructurării. oricum am da-o, este vina Guvernului.
Şi atunci n-ar fi mai bine să se creadă că răspunzător este altcineva? Bunăoară, RENEL-ul şi minerii care, prin acţiunea lor iresponsabilă, chiar antinaţională şi antipopulară dacă se pune problema, au făcut să scadă sistemul energetic, reducând dramatic producţia şi dăunând economiei, de unde necesitatea compensării pe seama creşterii preţurilor în perioada imediat următoare!
Inflaţia ar avea, într-o asemenea variantă, ca punct declanşator nu greşelile şi tergiversările guvernanţilor, ci tocmai o astfel de mişcare revendicativă, ce pică la vreme, ca o ploaie de mai. Şi atunci, cum să n-o sărbătorească până şi domnul Văcăroiu, pornind în pelerinaj pe la troiţele eroilor şi pe la mesele tovărăşeşti-meşteşugăreşti?
Neîndoios că toată lumea va fi de partea sa. Ce să-l supere pe român mai tare decât să i se taie curentul iar, ca pe vremea lui nea’ Nicu cel bătrân, să nu-i mai curgă apa nici cu ţârâita, să se oprească metroul, tramvaiul, să nu-i mai funcţioneze nici televizorul, tocmai la cinematograful de vineri noaptea?
Şi, mai ales, cum de-şi permit un asemenea afront tocmai cei care – guvernul a spus-o – îşi plătesc femeile de serviciu mai bine decât îşi permite domnul Văcăroiu să-şi plătească miniştrii?
Că lucrurile sunt mai nuanţate, că salariile au fost mărite şi menţinute astfel chiar de către Putere, că acum se fac presiuni de la Palatul Victoria să se mărească artificial preţul kilowatului, sunt mărunţişuri cu care nu se încurcă nimeni când trebuie să blameze un vinovat bine determinat. În cazul de faţă, RENEL-ul e tocmai bun.
Vocile manipulării oficiale vor avea ce toca zile în şir. Singurul ghinion ar fi ca, dintr-un motiv sau altul, să nu se mai apese pe butonul care trebuie să declanşeze greva. Atunci, pentru greutăţile, neajunsurile cu care ne confruntăm toţi, pentru criza social-economică resimţită de fiecare, vor trebui să răspundă cei cu adevărat răspunzători.
(2 iunie 1995)
