O tragedie pentru o națiune: Genocidul din Hodjalî
26 februarie 1992 – o căutare rapidă pe internet pentru a obține informații dacă există ceva care face această dată specială, arată că a fost o zi normală, obișnuită pentru restul lumii, cu excepția oamenilor din Azerbaidjan. La această dată, sute de civili nevinovați, inclusiv copii, femei, persoane în vârstă, au fost uciși de Forțele Armate Armene în orașul Hodjalî din Azerbaidjan, fapt care a rănit toți oamenii din Azerbaidjan și a determinat ca 26 februarie să fie una dintre cele mai întunecate pagini ale istoriei. Acesta a fost un genocid împotriva poporului din Azerbaidjan și totodată a fost ocupat un oraș din Azerbaidjan care este recunoscut internațional.
Așadar, în noaptea dinspre 25 spre 26 februarie 1992, Forțele Armate Armene au implementat capturarea lui Hodjalîcu sprijinul echipamentului militar dur și al soldaților Regimentului 366 CSI din fosta Uniune Sovietică. Într-o singură noapte, au fost ucise 613 persoane (inclusiv 63 de copii, 106 femei și 70 de bătrâni), 8 familii au fost complet distruse, 25 de copii și-au pierdut ambii părinți, 130 de copii și-au pierdut unul dintre părinți, 487 de persoane au fost rănite (dintre care 76 de copii), 150 de persoane au fost pierdute, 1275 de persoane (inclusiv bătrâni, femei și copii), au fost ostatice și au fost supuse unor torturi, umilințe și insulte fără precedent, 56 de persoane au fost ucise cu cruzime extremă, 3 au fost arse de vii, scalpul le-a fost decojit, li s-au scos ochii, iar burticile gravidelor au fost sfâșiate cu baionete.
Crimele brutale au fost documentate și de Human Rights Watch și de organizația Memorial Human Rights. Reprezentanții instituțiilor media internaționale au fost îngroziți de ceea ce au văzut.
Ceea ce s-a întâmplat în Hodjalî nu a fost diferit față de genocidele observate în Khatyn, Holocaust, Songmi, Lidice, Babi Yar, Rwanda și Srebrenica, toate care au lăsat o cicatrice adâncă în istoria lumii.
Însă un factor important care face genocidul Hodjalî chiar mai teribil, este că acest masacru a fost pus în aplicare de armenii care au trăit acolo ca o minoritate etnică, împotriva localnicilor Azerbaidjeni care erau proprietarii pământului și trăiau acolo de mii de ani. Cu alte cuvinte, poporul Azerbaidjani a fost de acord ca armenii să locuiască pe acel teritoriu și i-au acceptat în casele lor ca să locuiască, să mânânce și să conviețuiască. După aceea, Forțele Armate Armene i-au ucis cu brutalitate pe acești Azerbaidjani, le-au ocupat pământul și i-au lăsat fără adăpost.
Se cunoaște faptul că atacul lui Hodjalî din partea Forțelor Armate Armene a fost predeterminat de locația strategică a orașului. Orașul cu o populație de 7000 de locuitori este situat pe drumul Agdam-Şuşa, Askeran-Hankendi și a avut singurul aeroport din Nagorno-Karabah. Astfel, mai târziu, au capturat ilegal orașele Shusha, Lachin, Khocavend, Kelbecer, Aghdere, Aghdam, Cebrayil, Fuzuli, Gubadli și Zengilan, în ciuda a patru rezoluții (822, 853, 874 și 884) adoptate de Consiliul de Securitate al ONU care a confirmat integritatea teritorială a Azerbaidjanului, a condamnat ocuparea regiunii Nagorno-Karabah, a cerut încetarea imediată a focului, suspendarea ostilităților și retragerea tuturor forțelor de ocupație de pe teritoriul Republicii Azerbaidjan. Conform acordului de încetare a focului semnat în 1994, partea armeană a respectat parțial unele dintre cerințele Consiliului de Securitate și a ignorat total cererea de a-și retrage forțele din toate teritoriile ocupate. În consecință, numărul refugiaților și al persoanelor strămutate în interior în Azerbaidjan a depășit 1 milion. Însă justiția istorică dezvăluie întotdeauna adevărul…
În 2020, după ce a câștigăt cel de-al doilea război din Karabakh, care a durat doar 44 de zile, Azerbaidjan și-a restabilit integritatea teritorială. Cu toate acestea, nu este corect să spunem că aceasta a fost o răzbunare a genocidului Hodjalî, deoarece Forțele Armate din Azerbaidjan au luptat doar împotriva Forțelor Armate Armene și nu au ucis civili nevinovați, inclusiv copii, femei, persoane în vârstă, spre deosebire de armeni.
Vusala GUBATOVA
Academia de Studii Economice din Bucureşti, doctorand, anul I
University of Reading, UK, guest doctoral student