O tragica stare de fapt
Nu! Nu este doar o raceala trecatoare. Occidentul este grav bolnav. Iar boala este mai perfida si mai eficace in grozavia ei distructiva decat leucemia bolsevica a Estului. Cancerul neomarxist, etichetat ipocrit drept progresism, a fost inoculat societal extrem de lent, ascuns sub masca exercitiului filozofic fast. Pas cu pas, utopia comunistoida de rit nou – renascuta in forma Noii Stangi pe altoiul seducatoarei perversitati polimorfe, propavaduita de Herbert Marcuse si ranforsata de aberanta Teorie Critica a lui Horkheimer – a acaparat cvasitotalitatea mediului academic american si european Mai intai, semnele firave ale bolii au aparut in mediul academic de unde a infestat generatiile liceenilor si studentilor anilor ’50-’60-’70 si concomitent s-a propagat rapid in mediul politic postbelic occidental. In acelasi timp – remember… ? -, in Europa de Est facea ravagii comunismul genocidar, adulat de o tantosa falanga de idioti utili, extrem de vocali, din Vestul Europei, de la Jean Paul Sartre si Romain Rolland si pana la Yves Montand si Sidney Hook.
Acum, cancerul stangist incapsulat paneuropean a fost ridicat la rang de panaceu al realitatii occidentale, forma suprema de tratament suicidar aplicat de elitele bruxelleze unei populatii sedate cu drogul corectitudinii politice. Efectul narcoticului este oripilant: dezbraca orice constiinta vulnerabila si vulnerabilizata de privilegiul gandirii critice, de atuul discernamantului, de normalitatea raportarii la realitatea obiectiva, de dreptul la opinie, de exercitiul valorilor si principiilor fondatoare ale modernitatii. Modernitate care isi are radacinile in chiar credinta Crestina.
Nu! Din nefericire, boala nu este una trecatoare. Iar lupta pentru supravietuire va fi lunga si sangeroasa. Si, extrem de complicata. Caci, pe masura ce cleptocratia kremliniana a lui Vladimir Putin face tot posibilul sa aresteze discursul crestin, sa saboteze democratiile occidentale – atat cat a mai ramas din ele si sa isi resubordoneze firavele democratii Est-europene sub privirile complice si ale unei Uniuni de extractie neomarxista, starea de fapt va deveni de nesuportat.
Nu! Nu este vorba doar despre un simplu guturai. Iar noul atentat islamist de la New York – soldat cu 8 morti si 12 raniiti – ma scuteste din nefericire de alte explicatii, oferindu-mi atat prilejul trist al asternerii acestor ganduri, cat si revelatia amara a anvergurii tragediei starii de fapt.