Oare cât va dura? – Alexandru RUŞI
Amintirea catastrofei rutiere din Podgorica. Cine trebuie neapărat să nu uite? Cine se cuvine a lua, acum, cele mai severe şi necesare măsuri de prevenire spre a nu mai oferi oamenilor acestei ţări şi nu numai, exemplul concret al uşurinţei şi neglijenţei în aprecierea respectării regulilor rutiere! Oare cât timp va mai trece până ce se va înţelege că noţiunea de “siguranţă rutieră” nu trebuie lăsată la bunul plac al oricărui brevetat în ale şofatului, la libera apreciere dacă se poate ori nu se poate să fie respectată prevederea rutieră?
O prevedere legală, indiferent de importanţa denumirii, tehnica legislativă a emiterii, modul de aprobare se cuvine a cuprinde prevederi clare, răspicate şi, în raport de domeniul reglementat, măsuri de susţinere în aplicarea şi respectarea ei, adică acele instrumente de constrângere împotriva celor indisciplinaţi spre siguranţa şi beneficial celor mulţi şi cuminţi. Mai zilele trecute, pe Internet circula o ştire potrivit căreia atestatele de şoferi profesionişti sunt obţinute ori eliberate contra unor sume de bani, mai pe româneşte sau turceşte, ciubuc, mită, peşcheş, nedreaptă luare etc.
Numai nu ca urmare a unor verificări şi examinări serioase, aprofundate, cu adevărat profesionale. Nu-i dificil de înţeles că autorii sunt în curtea instituţiei statului! Surprizele catastrofei rutiere din Muntenegru nu s-au încheiat. Se pare că acum mulţi oameni sunt aplecaţi spre a plânge soarta nedreaptă a autorului acestui carnagiu, uitând însă că o manevră absolut gratuită şi prostească a generat această nenorocire. Cu carul sunt neregulile şi la cele două unităţi de transport turistic, după cum asemănător sunt neregulile în domeniul obţinerii licenţelor de execuţie, de transport, de validare ca şofer profesionist pentru transportul internaţional de personae etc.
Autoritate Rutieră Română a fost despuiată de principalele atribuţii şi gestează acum ca un moribund. Cine a dorit asta? Probabil unul sau unii dintre cei care amestecaţi până peste cap în afacerile de acest gen, au apreciat că ARR ar putea să-i deranjeze!
Vă mai amintiţi de cei 18 morţi din Buzău sau de cei 14 morţi din halta Scânteia de lângă Iaşi, ori cele 16 nefericite femei ucise în urma accidentului din Ialomiţa, microbuzul de transport marfă achiziţionat la mâna a doua sau a treia ori a patra din Germania şi transformat în mijloc de transport persoane cu voie de la…? Şi atunci s-a făcut tapaj, s-a strigat, s-au admonestat oameni şi sistemul corupt şi..? Dl. Alin Burcea, intervievat telefonic s-a dovedit extrem de glumeţ şi binevoitor în favoarea celor doi coautori al carnagiului, cel al firmei de transport turistic şi cel al angajării pentru asigurarea derulării excursiei “în cele mai bune condiţii”, conchizând că totul a fost în regulă, că şoferii aveau contract legal, că erau asigurate toate documentele de parcă le-ar fi văzut şi aprobat încă pe vremea cînd era secretar de stat la turism. Aşa se aruncă praf în ochii oamenilor. Care, naivi şi neştiutori, dau crezare tuturor gogoşilor. Aşa se şi explică de altfel câştiguri deosebite ale unor agenţii de turism care percep costul integral al excursiei la început de an, iar la data scadentă în sezonul estival trag obloanele şi dispar.
Este unul dintre segmentele socio-economice cel mai expus escrocheriilor de acest gen. Şi, pentru că naivitatea, sfânta naivitate, nu dispare, această tagmă de jefuitori prosperă. Acum încep a se limpezi apele în ceea ce priveşte nenorocirea de la podul Gâtului. Indicatorul de limitare de viteză era şi este vizibil, el indicând o lomotă maximă admisă de 39,99 km/h. Limita de 40 km/h este cea interzisă.
Unii s-au grăbit, probabil instigaţi de oamenii firmelor de turism-transport să arate cu degetul către drumarii din Podgorica care, chipurile nu ar fi montat glisiere rezistente, de natură să reziste la şocul dat unei mase de câteva zeci de tone aruncată cu 80 de km/h în acest obstacol. Sunt de-a dreptul penibili încercând această teorie de natură a reduce din povara responsabilităţii. Dar, anticipez serioase probleme la momentul despăgubirilor datorate pe drept cuvânt celor răniţi şi familiilor celor dispăruţi. Contractele celor doi şoferi ar putea fi lovite de nulitate, astfel că despăgubirile fie ar urma a fi suportate de asigurător sau de cei culpabili, adică de cele două firme de transport. De unde atâţia bani însă? Chiar dacă declară falimentul nu credem că dispun de aceste sume. Şi surprizele nu vor întîrzia să apară.Veţi vedea! În fine a grăit şi dl.ministru de Interne cu privire la elementele de sancţiune ale anarhiştilor de orice fel la volan. Sancţiunea administrativă în cazul etilicilor, vitezomanilor, descreieraţilor care profesează injurii sau se folosesc de arme, letale ori nu, încălcarea dreptului de prioritate al pietonului, trecerea pe roşu semaforic, ar urma să aibă parte de un tratament deosebit care, potrivit opiniei exprimate ferm de dl.ministru Radu Stroe, ar fi în afara amenzii substanţial mărită şi de suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de până la patru sau cinci ani! Să vedem dacă subordonaţii domnului ministru vor bate fierul cât este cald spre a obţine maximum de foloase. Nu pentru ei, ci pentru cei peste 6 milioane de şoferi şi 20 sau 21 de milioane de oameni cuminţi ai acestei ţări. Vom trăi şi vom vedea. Apropo, aţi văzut accidentul cu autobuzul din Constanţa care a ieşit în décor prin ruperea balustradei şi era gata să se prăbuşească peste locuinţele din apropiere. Cauza a fost de natură medicală. Dar autocarul care având la volan un şofer ultraobosit a adormit la volan şi astfel a încălecat buza şanţului şi s-a răsturnat pe o parte? Vara aceasta este oare a accidentelor colective? Cel mai bine s-a văzut demenţa vitezei înregistrate pe peliculă în cazul autocarului cu peste 40 de turişti din ţările nordice care a intrat într-o intersecţie din Antalya a valsat pe roţile din stânga după care s-a răsturnat ucigând doi turişti şi rănind alţi patru.