Serviciu  informatii in sistem RSS
RECOMANDĂRI ”ULTIMA ORĂ”
Ultima Oră

Oina noastră, cea de toate zilele…

Publicat: marți, 06 martie 2018

Tradiționalul sport național românesc pare să se fi născut în urmă cu sute de ani, dintr-o joacă a oierilor în momentele de popas pe lungile drumuri ale transhumanței. Practicarea sportului în lumea păstorilor este cunoscută din anul 1370.

Potrivit micii enciclopedii ”Retro Sport”, de Ș. Nobilescu, ”se spune că un cioban, tot strângând în pumni un cocoloș din păr de vacă pe care o țesălase, s-a pomenit cu un fel de minge. A pus mâna pe bâtă și, lovind-o cu putere, a trimis-o, departe, până la rădăcina unui copac. Când a trimis băieții să i-o aducă înapoi, aceștia s-au luat la întrecere, care să se întoarcă mai repede cu mingea… și astfel s-a născut jocul de oină”. Din poveștile populare se pare că jocul semnifica alungarea lupilor care atacau stânele.

O serie de termeni ai acestui sport erau specifici oierilor: căpitanul echipei se numea ”baci”, bățul de bătaie ”bâta”, echipa de la prindere se chema ”de la păscare”, iar pătrunderea jucătorilor de la bătaie în teren era ”intrarea în strungă”.

Jocului de oină i se atribuie origini greco-romane, geto-dacice, franceze și chiar turco-tătare. În zonele unde se juca, oina avea denumiri specifice: ”fuga”, în Sibiu, ”hopaciu”, la Dej, ”apucă”, în Suceava; ”matca”, ”mare”, ”hâlca”, ”lupta lungă”, în regiunea Blajului; ”hoina” și apoi ”oina”, în Muntenia.

Potrivit unor surse, prima atestare documentară a jocului de oină datează din 1596, când cosmograful italian Gian Lorenzo d’Anania face mențiuni despre acest sport în lucrarea ”Sistemul Universal al Lumii”, la capitolul descrierii Valahiei Superioare. Și în lucrarea ”Diaetetica”, scrisă Ștefan Matyus din Cluj, din anul 1762, există recomandarea de a practica oina pentru întărirea sănătății și dezvoltării fizice.

Primul regulament este întocmit în 1895. Unele surse indică implicarea lui Dimitrie Ionescu, profesor de gimnastică la Liceul Gheorghe Lazăr, în formarea regulamentului. Alte documentare arată că profesorul Radu Corbea de la Liceul N. Bălcescu, din Brăila, redactează setul de reguli, iar tipărirea sa are loc în 1898.

Primul concurs se desfășoară în 1897 la București, în grădina Cișmigiu. 

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, în 1897-1899, Spiru Haret, pe atunci ministru al învățământului, decide introducerea jocului în școli. Spiru Haret rămâne în istoria acestui joc după întâlnirea cu cei mai însemnați institutori de gimnastică, precum Dimitrie Ionescu sau Gheorghe Moceanu, cărora le-a spus: ”Nu mai merge. Tinerimea noastră școlară de azi nu mai e acel tineret sglobiu, vioiu, rezistent, de pe când eram eu în liceu. În școalele noastre nu mai văd jucându-se bușita, barul, mingea bătuta, mingea la zis și îndeosebi unul din jocurile noastre originale cele mai frumoase: Oina. Aș dori ca d-voastră să începeți o campanie în această direcțiune și vă asigur de tot concursul meu. Aș dori ca d-voastră să începeți chiar de pe acu, să învățați pe elevi să joace acest joc care pune în mișcare tot corpul și desvoltă atât îndemânarea, vederea, ca și inițiativa proprie…”. Astfel, într-o circulară emisă pe 4 iulie 1898, Haret își face cunoscută dorința „… ca oina să devină sportul nostru național, precum pe aiurea este tenisul, cricketul, canotajul și altele.”

La primul campionat național de oină din 1899, au participat 18 echipe din toată țara.

Dintre personalitățile care au practicat oina sau au fost implicate în diferite moduri în sprijinirea sportului nostru național, Federația Română de Oină (FRO) îi menționează pe: Nicolae Iorga, Tache Ionescu, I.L. Caragiale, Petre Ispirescu, Dumitru Almaș, Constantin Kirițescu, Popescu Dorneanu, Dimitrie Ionescu, Ghe. Moceanu, N. Velescu, I. Teodosiu, Teodor Georgescu, Gheorghiu, Petre Tănăsescu, Ion Creangă, Dimitrie Cantemir, Alexandru Davila, Ionel Teodoreanu, Demostene Botez, Constantin Giurescu, Mihail Sadoveanu, Fănuș Neagu, Vasile Conta, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Ionel Teodoreanu, Demostene Botez, Marin Preda.

 

În 1914, Comisia de oină care activa în cadrul Federației Societăților Sportive din România se desființează, fiind reînființată în 1923, iar în 1932 se constituie Federația Română de Oină.

Timp de aproape două decenii, sportul se practică la scară destul de redusă, competiții școlare locale fiind cele mai populare.

După al doilea Război Mondial, Mihail Sadoveanu nota: ”Nu se știe oare că avem o tradiție a jocului de oină? Că l-au jucat și părinții noștri și l-am jucat și noi? Și douăzeci și cinci de generații de școlari l-au practicat potrivit unui regulament și unor dispoziții ministeriale? Nu cumva cei care se ocupă cu educația fizică a tineretului socotesc drept sport numai foot-ball-ul și alte vocabule anglo-saxone?”.

Jocul este ușor de învățat, atractiv, dinamic, iar prin elementele de tehnică și tactică, satisface gustul copiilor de întrecere. Elementele de bază ale jocului sunt: prinderea, pasarea și lovirea adversarului cu mingea, servirea și bătaia mingii cu bastonul, alergarea și tehnica apăsării cu palmele. Echipele sunt formate din 11 jucători, iar o partidă se desfășoară în două reprize. O repriză durează până când jucătorii echipei de la bătaie trec toți la ”bătaia” propriu-zisă a mingii cu bastonul. Principiul de bază al jocului constă în trimiterea cât mai departe a mingii, cu ajutorul bastonului, pentru a favoriza coechipierilor alergarea prin culoarul de ducere fără a fi atinși cu mingea de adversarii care încearcă să o intercepteze. Terenul are dimensiuni de 75/32 m și este împărțit în două culoare: de ducere și de întoarcere. Mingea de oină are diametrul de 8 cm, greutatea de 180 grame, este confecționată din piele și umplută cu păr de cal, bou sau porc. Bastonul este din lemn de esență tare, lung de circa un metru, cu un diametru de 3-5-6 cm.

Începând cu anul 1950, activitatea în domeniu se reorganizează, iar în 1951 la Campionatul Național al elevilor participă aproape 500 de echipe. Își fac apariția formațiile de seniori ale asociațiilor sportive, care participă la principalele competiții: Campionatul Național și Cupa României.

Cupa României la oină s-a desfășurat în fiecare an, începând din 1955. Turneul final al primei ediții a avut loc la Iași, iar echipa câștigătoare a fost Știința București. Din 1965, Combinatul Poligrafic București a câștigat competiția națională timp de zece ani consecutiv. Și echipa Dinamo București a revendicat cupa la numeroase ediții, din 1978 până în 1985, reușind să se claseze de fiecare dată pe primul loc. Echipa Straja București câștigă patru ani la rând cupa, în intervalul 1993-1996, iar după anul 2000 s-a remarcat echipa Frontiera Tomis Constanța, care și-a adjudecat titlul din 2006 până în 2009 și în 2011-2013.

Campionatul Național de oină pentru seniori în 11 (în aer liber) a debutat în 1951, iar turneul final al primei ediții s-a desfășurat la București. Echipa câștigătoare la primele două ediții a fost Dinamo București, iar în următorii doi ani (1953, 1954) campioană a fost Știința București. În anul 1958 nu s-a acordat titlul, echipele finaliste fiind Avântul Curcani/Știința București, iar în 1960 nu s-a disputat competiția. Echipa Combinatului Poligrafic București a fost și la această competiție campioană la numeroase ediții (1961-1963, 1967-1975, 1985-1986, 1990-1991). Titlurile câștigate de Dinamo București au marcat, de asemenea, istoria campionatului: 1955, 1959, 1964-1966, 1976-1977, 1979-1980, 1982-1984, 1987-1989. După 1990, s-au remarcat Straja București (1993, 1996, 2000-2001, 2003, Siretul Bacău (1994, 1997-1998, 2002, 2005), iar după anul 2000 Frontiera Tomis Constanța (2004, 2006-2008, 2010-2012).

 

O altă competiție națională de oină este Cupa Satelor, care s-a disputat începând din 1974, când a câștigat echipa Biruința Gherăești. Echipa care a revendicat prima cupă a satelor s-a remarcat și mai târziu: 1979, 2008-2011.

Din 1990, a început și concursul sportiv Cupa Federației, competiție în care s-au remarcat echipele Straja București (1991-1992, 2005, 2007-2008, 2010-2012) și Siretul Bacău (1996, 2000, 2002-2004).

Juniorii și-au disputat titlurile de campioni în cadrul campionatelor naționale I și II, în echipe de 11 în aer liber și de 6 în sală. Primul Campionat național de juniori I a avut loc în 1977.

În plus, la finalele campionatelor școlare gimnaziale, începând din 2002, au participat constant 16-19 echipe, iar alte câteva zeci și-au disputat calificarea.

În lista jucătorilor laureați la oină publicată de FRO se remarcă Dacău Ilie (Combinatul Poligrafic București) în anii 1970 și 1971, Pasarica Nicolae (Dinamo București) în 1975, 1981-1984, 1988, 1992-1994 și Georgescu Mihai (ACS Frontiera Tomis Constanța) din 2005 până în 2009.

În anul 2009, FRO a organizat în premieră Turneul internațional al Sporturilor înrudite cu oina, la Constanța, unde au participat delegații din SUA, Germania, R. Moldova.

În 2010, Federația Română de oină a demarat un proiect de internaționalizare a sportului național, iar Suedia a fost prima țară în care s-a implementat această inițiativă. Asociația Culturală Nordico-Română s-a angajat în acest proces de răspândire a oinei în partea de nord a Europei. Un turneu internațional de oină a avut loc în același an și la Kiel (Germania).

Totodată, o româncă născută în Buhuși, Daniela Uchiyama, a fost primul român care a inițiat un proiect de învățare a jocului de oină în rândul copiilor din orașele Ashikaga și Tokyo, din Japonia, în zona unde s-a stabilit în urma căsătoriei. În plus, trei angajați ai Ministerului Afacerilor Interne au făcut parte din delegația României care a participat în Japonia la activitatea de promovare a jocului .

 

La 12 mai 2013, s-a organizat prima ediție a competiției ”Supercupa României la Oină — Cupa Regelui”, pe Stadionul Arcul de Triumf, unde au participat cele mai bune trei echipe ale sezonului anterior: Frontiera Tomis Constanța (campioana națională), Straja București (câștigătoarea Cupei Federației) și Biruința Gherăești. Supercupa a fost adjudecată de Frontiera Tomis Constanța. Cu această ocazie s-a marcat și intrarea Federației Române de Oină sub Înaltul Patronaj al Majestății Sale Regele Mihai, evenimentul fiind inclus în calendarul evenimentelor ocazionate de ziua de 10 Mai — Ziua Regalității.

Centrele cu tradiție în România, în care oina se practică și se dezvoltă, sunt: Almaș-Arad, Bacău, Vorona Mare-Botoșani, Frasin-Suceava, București, Dej, Chiuești, Negrilești-Cluj, Râmnicelu-Buzău, Constanța, Buftea-Ilfov, Dăbuleni-Dolj, Parcovaci și Hîrlau-Iași, Coruia, Rohia, Grosi Vadu Izei, Seini și Baia Sprie-Maramureș, Turnu Roșu-Sibiu, Crângu-Teleorman, Bârlad-Vaslui, Drăgașani-Vâlcea, Dragu și Voivodeni-Sălaj; Raciu-Mures; Sâmbăta-Bihor și altele.

Sportul tradițional românesc a fost inclus și în evenimentele de promovare organizate de Federația Asociațiilor de Promovare Turistică (FAPTR).

 

Sursa: AGERPRES

Comments

comments

Short URL: https://ultima-ora.ro/?p=93505

Publicat de la data mart. 6 2018. Categorii CALEIDOSCOP, LIFE & STYLE, LIFESTYLE, SPORT.

Zona comentariilor

Meteo în țară

20 august 2019, 13:56
 

N
Soare
30°C
4 km/h
Perceput de temperatură: 35°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 32%
Vânt: 4 km/h N
Rafale de vânt: 4 km/h
UV-Index: 7
Răsarit: 6:24
Apus: 20:14
Prognoza 21 august 2019
Zi
 

NE
Soare
34°C
Vânt: 7 km/h NE
Rafale de vânt: 11 km/h
max. UV-Index: 7
Noapte
 

N
Senin
19°C
Vânt: 4 km/h N
Rafale de vânt: 11 km/h
max. UV-Index: 7
More forecast...
 

Loto

Horoscop

  • 224.950 vizite
Statistici T5 Ziarul online ”Ultima Oră” rulează pe o versiune ”Advanced Newspaper” realizată de Gabfire Team