Omul nostru din Las Vegas
Probabil vă amintiți celebra carte a lui Graham Greene, ”Omul nostru din Havana”. Ei bine, noi, la Eurostar, avem un om la…Las Vegas, unde locuiește mai bine de jumătate de an, cîntînd nu numai în SUA, dar și în Canada. „Schimbarea de compas” valorosul George Rotaru a operat-o imediat după 1990, cînd a ales America, devenind rapid extrem de cunoscut și de popular nu numai în rîndul comunităților românești de peste Ocean, cu numeroase reprezentații la New York (îl leagă de altfel o statornică prietenie de Gigi Marga, artista noastră stabilită acolo), Las Vegas (unde a cîntat pe scena unor faimoase cazinouri), Miami sau Los Angeles. Pentru că este în egală măsură un adevărat globe-trotter, fiind invitat pentru concerte și în Canada, Australia, Israel (între altele cu un turneu de mare succes alături de o altă vedetă a casei de discuri Eurostar, Marina Voica), Spania, Italia, Germania. La ora actuală, în sezonul estival cîntă pe litoralul românesc, dar iarna îl găsește mereu dincolo de Ocean, așteptat cu nerăbdare de românii din diaspora. În urmă cu cîțiva ani, cu ocazia unui asemenea concert de sfîrșit de an, Fundația ”Bread of life ministry linked in” din Miami i-a decernat un Premiu de excelență ”pentru contribuția adusă imaginii României”.
Dar cum artiștii români nu sînt mai deloc popularizați de mass-media din țara noastră, nefiind difuzați decît sporadic la radio și televiziune, se impune de asemenea o succintă prezentare biografică, pentru că George Rotaru are în spate patru decenii de carieră internațională. Mai ales că biografia sa este extrem de interesantă, nemaivorbind de faptul, probat și de discul de față, că stăpînește mai toate genurile muzicale, fiind revendicat în egală măsură de muzica ușoară, romanță, muzica populară, cîntecul de petrecere, stăpînind cu aceeași siguranță repertoriul internațional. S-a născut la Făgăraș, deprinzînd dragostea pentru muzică de la mamă și de la bunică, ceea ce i-a decis viitoarea carieră. Între 1976-1978 a fost solist al secției de revistă a Teatrului ”Toma Caragiu” din Ploiești, interval în care a susținut numeroase turnee împreună cu Naarghita (de care l-a legat o caldă prietenie), cîntînd alături de ea muzică indiană (uite că și la asta se pricepe, uitasem!). Din 1980 a devenit solist al ansamblului ”Măceșul” din Sfîntu Gheorghe (te pomenești că a cîntat și în limba maghiară, mai știi?), fiind remarcat imediat de reputata realizatoare TV Florentina Satmari, sub îndrumarea căreia face primele înregistrări, cu orchestra Radio dirijată de Paraschiv Oprea. Acesta din urmă, împreună cu Aurel Giroveanu, se află și în fruntea orchestrei cu care George Rotaru editează în 1988 primul său disc, ”Ochii tăi”, titlu care deschide, după exact 30 de ani, ca un pod peste timp, și albumul de față.
Anul 2018 este unul prolific pentru artist, fiindcă, iată, lansează, tot la casa de discuri Eurostar, un nou disc. Anteriorul, ”Dar eu continui să te iubesc”, a reunit la evenimentul de lansare un public extrem de numeros la magazinul Muzica, dovadă a popularității interpretului, dar și a simpatiei de care se bucură printre colegii de breaslă. N-au lipsit nici camarazii din Asociația culturală ”Credință și demnitate”, condusă de Valentina Spânu, aceasta dăruindu-i cu acel prilej o sticlă uriașă de șampanie împodobită cu fotografia artistului. La fel de…spumos, chiar și mai, este albumul de față, ce reunește romanțe, dar și cîntece de voie bună. Ca un omagiu pentru Aurel Giroveanu, compozitorul care a jucat un rol major în devenirea sa, dirijînd orchestra la înregistrările celui dintâi disc, George Rotaru include pe acest album binecunoscuta creație a acestuia, ”La hanul Ancuței” (un ”vals popular” din 1955), un ”Cîntec de iubire”, precum și romanța din 1988 ”Un cîntecel de scripcă veche”, toate trei pe versurile aceluiași Aurel Felea. Pe numele real Aurel Enghelberg, neuitatul compozitor s-a născut în comuna Girov din jud. Neamț, de unde și-a luat și pseudonimul. Considerat pe drept cuvînt un adevărat părinte al muzicii ușoare românești, deși nu a trăit mult (1903-1960), Ion Vasilescu nu putea lipsi din această atractivă colecție, cu două autentice șlagăre la fel de proaspete și de gustate și azi, ”Hai acasă, puișor!” (piesă scrisă în 1937, pe versurile colaboratorilor săi tradiționali Nicușor Constantinescu și N. Vlădoianu), respectiv ”Mi te-ai lipit de suflet” (ca marca de scrisoare…), pe versurile aceluia cu care de asemenea a împărțit zeci de succese, Eugen Mirea. O xistență demnă de un film a avut Ionel Fernic, născut la Tîrgoviște și omagiat an de an pe scena festivalului național al romanței, ”Crizantema de aur”, din orașul său natal. În scurta, dar tumultuoasa sa viață (1901-1939, cînd s-a prăbușit cu avionul în jud. Suceava) a fost actor, pianist, aviator, ziarist și firește compozitor, lăsîndu-ne zeci de melodii nemuritoare. Dintre acestea, George Rotaru ne propune romanța ”Pe sub fereastră curge-un rîu” (1926), pe versurile Mariei Cunțan. Tot la capitolul romanță se înscriu ”E Rita fecioara” de Artur Enășescu, dar și ”Romanța mea” de George Grigoriu, aceasta din urmă din perioada mai recentă a genului. Iar ”Sus pe culmea unui deal” este o cunoscută romanță populară, cum sînt atîtea.
Trecerea la zona folclorică o face celebra piesă de muzică ușoară ”Of, inimioară!” de Edmond Deda (1968), cu care un an mai tîrziu Luminița Dobrescu triumfa la ”Cerbul de aur” și care și-a dovedit rezistența în timp, aducîndu-i premiul III la ediția 2018 a festivalului brașovean unei soliste din Franța. Ilustrul muzician Henry Mălineanu a realizat un aranjament pentru un colaj din cîteva piese ale Mariei Tănase, lansat la ”Concertul popoarelor”, în cinstea Festivalului mondial al tineretului și studenților de la București, din 1953, intitulîndu-l ”Dragi mi-s cîntecele mele” și transformîndu-l în 1975 într-o piesă de sine-stătătoare. De altfel, George Rotaru aduce un omagiu (”tribut” plăteau turcilor domnitorii români, dragi tineri anglofili!) numelor ilustre, propunîndu-ne pe acest CD cîntece făcute celebre de Maria Tănase (”Lume, lume”), Zavaidoc (”Maria neichii, Marie”) sau Gică Petrescu (”Aladin”). Și dacă îl avem pe Aladin, nu putea lipsi zeița frumuseții, evocată în piesa ”Afrodita” de Ștefan Ambrozie, căruia i se datorează în bună parte albumul Eurostar anterior, de care am amintit. Cu disponibilități interpretative incontestabile, acoperind un registru larg, George Rotaru dă dovadă și pe acest album de calitățile care l-au impus în peisajul genului: profesionalism, seriozitate, talent, gust repertorial. Modul cum se apropie de romanță îl recomandă pentru un recital la una din edițiile viitoare ale redutabilului festival ”Crizantema de aur” de la Tîrgoviște…