Otilia-Miriam continuă în Franța
Despre Otilia-Miriam Romea a început să se vorbească în muzica noastră ușoară prin 1989, odată cu debutul la postul de radio ”Orele Politehnicii” (da, este ingineră, a absolvit Facultatea de Energetică!), dar în prim-planul genului s-a impus în primăvara lui 1991, cu apariția extrem de aplaudată în spectacolul ”Varietăți de Florii”, la ”Polivalenta” bucureșteană.
Ploieșteancă, ea aducea un aer de gingășie, feminitate și grație, fiind o reprezentantă autorizată a ”noului val”, cu piese cum ar fi ”Nicicînd nu-ți voi spune” (de Cormeliu Meraru), ”Joe le taxi” (pe care o cîntă cu succes acum și în Franța, unde s-a stabilit de 22 de ani), ”Uite-așa” (de Dan Pavelescu), ”Happy-end” (piesa lui Mihai Elekeș a obținut atunci premiul 3 la concursul ”București-tinerețe” organizat de ziarul ”Tineretul liber”), ”Viață, să mă iubești”, ”Joc nesfîrșit” (de Petre Gălușanu), ”Ce faci în lipsa mea?” (de Dragoș Docan, pe atunci la formația Krypton, la debutul lui în muzica ușoară), la multe din ele semnînd și textele.
De remarcat preocuparea evidentă ca încă de la începutul carierei să aibă cît mai multe piese proprii, împărțindu-se între concerte și rubrica ”Club 20” din cadrul emisiunii ”Radiodiscoteca pentru tineret”, pe care o prezenta.
Am putea spune că anul deplinei consacrări a fost 1993, cînd i-au fost încredințate patru creații extrem de moderne de compozitorii George Natsis (”Week-end cu surprize”, finalistă a concursului TV ”3 din 10 pentru un show”), Andrei Kerestely (”Tropical”, cu un foarte reușit videoclip), Virgil Popescu (”Nimeni nu mă poate opri”) și Corneliu Meraru (”Dacă știam că mă iubești”).
Cariera acestei soliste caracterizate prin decizie, claritate și personalitate a început cu primele timide încercări pe cînd era eleva liceului ”I. L. Caragiale” din Ploiești, oraș de unde au plecat, să nu uităm, Mădălina Manole, Nico, Angela Stoica, Raluca Ocneanu, Marius Manea și unde tatăl interpretei, care ulterior mutării în București a lucrat la TVR (iar mama la Radio) era un apreciat scriitor și publicist.
Otilia-Miriam a studiat canto și chitara la școlile populare de artă din Ploiești și București și în paralel cu creațiile autohtone, a căror promotoare ferventă este (inclusiv în prezent, în Franța!) a preluat și hit-uri din topurile internaționale (Kim Wilde, Vanessa Paradis, Sade, Desireless).
Cum încă de la primele melodii a cîntat iubirea cu patos, pasiune, căldură și gingășie, primul său album, apărut în 1994, a inclus multe melodii în acest registru intimist, în manieră Elsa. Însuși titlul acestui prim album a fost revelator, ”Ritualul dragostei”. Discul a fost înregistrat în studioul Migas Real Compact, aranjamentele muzicale aparținînd lui Adrian Ordean și Eugen Mihăescu.
Între compozitorii cu creații pe acest apreciat disc să-i amintim pe George Natsis (”Ritualul dragostei”), Virgil Popescu (”Numai cha-cha-cha!”), Eugen Mihăescu (”Nu știu de ce?”, ”Iubirea nu-i tabu”), Marius Dragomir (”Noapte tristă ca un blues”, ”Încă o noapte de dor”), Viorel Gavrilă, Raul Pădurean. Acest album a fost distins cu ”Premiul pentru debut discografic” al revistei ”Actualitatea muzicală” a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.
Manageriată extrem de inspirat și alegîndu-și cu grijă repertoriul, solista a urcat rapid treptele consacrării, atingînd statutul de vedetă.Videoclipurile remarcabile, multe din ele regizate de cunoscuta Luminița Dumitrescu de la TVR, al doilea album (”Revelație”, 1996), aparițiile scenice cativante – toate acestea i-au consolidat Otiliei Romea imaginea unei artiste de mare seriozitate și profesionalism.
Anul 1996 a fost marcat de editarea albumului amintit, unul de certă clasă, cu două semnături redutabile, cele ale compozitorului Horia Moculescu și textierului Eugen Rotaru, precum și de cele trei prezențe pe scena Festivalului de la Mamaia, două în concurs și o a treia în recital.
Revelație indiscutabilă a anului respectiv, Miriam-Otilia a fost distinsă cu unul din premiile importante ale publicației ”Vedete”, ”Vedeta armoniei muzicale”, înmînat ei de cunoscutul om de radio Viorel Popescu, directorul publicației.
Recompensa era mai mult decît meritată, fiindcă în anul anterior artista dăduse viață melodiei lui Horia Moculescu ”Drag mi-e omul meu drag”, distinsă cu premiul I la festivalul de la Mamaia. Deja solista avea în pregătire următorul album (”Noaptea Sînzienelor” a apărut în 1998), la casa de producție muzicală ”Star Music”, pentru care înregistrase compoziții de Marius Țeicu (”E adevărat”, cu locul I în topuri) sau Viorel Gavrilă.
Dar să revenim la anul de vîrf al participărilor sale la Festivalul de la Mamaia, 1995. În afară de Trofeul cucerit cu melodia lui Horia Moculescu, a fost la un pas de podium în competiția ”Șlagărelor”, cu ”Încă o noapte de dor” de Marius Dragomir, și a impresionat cu un tulburător remember în retrospectiva succeselor festivalului, cu neuitatul ”Cîntec” al aceluiași Moculescu.
Era un prim pisc cucerit după un urcuș nu foarte grăbit, dar sigur, de către această interpretă delicată, diafană, modestă, retrasă, dar cu o combustie rară în fața microfonului.
Trofeul ediției cu numărul 25 a Festivalului de la Mamaia l-a convins definitiv pe reputatul Horia Moculescu că are în față o personalitate specială, o artistă originală, cu o sensibilitate ideală pentru cîntecul de dragoste, așa născîndu-se albumul de autor ”Revelație”, unul de mare diversitate, în care nici o piesă nu seamănă cu alta, găsind aici bossanova, rumba, samba, potrivite cu prenumele Miriam, trimițîndu-te la tărîmuri exotice, cu dansuri sub clar de lună…
Dar și piese cu splendide irizări folclorice, în care Moculescu este maestru, ca în cea impregnată de un umor tonic și în care e vorba de…”Bădița Mihai”.
Alte distincții ce se cer neapărat amintite: premiul 3 al secțiunii Creație la festivalul de la Mamaia, cu ”În oglindă”, premiul emisiunii TVR ”Ceaiul de la ora 5” în același an, precum și alte două distincții primite din partea revistei ”Actualitatea Muzicală”: ”Albumul anului” în 1996 (”Revelație”) și o Diplomă de onoare în 1998.
Puțini sînt artiștii care, stabiliți peste hotare, continuă să practice aceeași meserie.
Miriam Otilia Romea locuiește de 22 de ani în Franța, în Bretagne, departamentul Morbihan, dar s-a impus mai întîi la Paris, la un foarte cunoscut cabaret, ”Aux Trois Mailletz”.
Aici l-a cunoscut pe soțul ei, chitaristul Jacques Boujet, alături de care cîntă și astăzi. Adesea li se alătură în concerte (multe din ele de muzică creștină, susținute în catedrale) și fiica lor Adelie, studentă la Conservatorul de muzică și dans de la Pontivy, unde studiază canto, dar și…acordeonul.
Cu vocea sa delicată ca o adiere, ca o briză a mării, Miriam are un fior liric propriu, inconfundabil. Oficiază parcă un ritual păgîn, un cult al regăsirilor și al despărțirilor, al șoaptelor și al strigătului, al pasiunii și al devorării din iubire…
Un oftat, un scîncet, o lacrimă, o îngînare a păcatului, pentru ca acordul final s-o găsească împăcată cu sine, torcînd parcă precum o felină…
Octavian URSULESCU