Pe trădătorii de țară îi castrăm tot chimic? – Lucian AVRAMESCU
O nobilă și îndreptățită indignare cutremură societatea noastră, incapabilă, de multă vreme, să se mai lase impresionată de ceva. În dimineața asta, un rezumat înghesuit la știri, trimite la o emisiune de aseară pe care n-am văzut-o. Am citit și mi-am luat angajamentul, rar încălcat, de a privi doar emisiuni strict informative. Asta pentru a nu rata știri importante cum ar fi demisia lui Băsescu, abandonarea măcelului programat pentru Țara Moților sau declanșarea celui de al treilea război mondial. Presupun că emisiunea respectivă a fost necesară, numărul bestiilor cu chip uman înmulțindu-se. Asta a fost tema ei. Între aceste bestii, cele mai hidoase și vrednice de ștreang sunt pedofilii, violatori și ucigași de copii. Din intervenția unei doamne, de meserie doctoriță, înțeleg că opțiunea generală a fost pentru castrarea chimică, operație pe care femeia în halat alb o vede rezolvată cu bisturiul. Adică nemernicii să fie scutiți de gogonele cu cuțitul. Subscriu. Adaug cererea ca scopirea să se petreacă pe viu, ca la porci, la țară, fără anestezie, fiindcă și ei au violat și ucis fără anestezie.
Subiectul, grav și hidos, e cvasiunanim tranșat. E bine să nu fie uitat în conserva unei emisiuni și să se treacă direct la treabă, mai ales că avem câțiva monștri capturați, iar fuduliile lor au rămas întregi. Câțiva eunuci în pușcărie mai domolesc răzmerițele. Ce ne facem, întreb eu, cu o altă categorie de violatori, cei care au violat și ucis, uneori cu o simplă iscălitură, România? Au dat-o și se înverșunează s-o dea pe nimic, au adus-o în sapă de lemn, au făcut-o din țară nețară, au batjocorit-o și o batjocoresc în văzul lumii, hăhăind la televizor și scărpinându-se în cur fiindcă au amorțit de stat pe munți de șpăgi. Ce facem cu ei? Îi castrăm chimic sau îi mai alegem o dată? Trădarea de țară, existentă ca paragraf în coduri ale justiției, e moartă într-o realitate care colcăie de așa ceva.