PELERINAJ LA MONUMENTELE MARII UNIRII
Monumentul muzeu de la Măgura Ocnei, în formă de obuz, a fost construit de ostaşii supravieţuitori; tranşeele de la Coşna sunt încă vizibile pe platourile luptelor de odinioară; Regina Maria a vizitat de trei ori, în timpul luptelor, trupele de pe linia frontului din Valea Trotuşului; în ultima sa vizită, Maria, însoţită de fiii săi, a luat masa împreună cu ostaşii. Locul se numeşte de atunci „Masa Reginei”; nu de multă vreme, la Cireşoaia s-a ridicat şi sfinţit o mânăstire ce are ca menire cinstirea eroilor din aceste locuri istorice.
Jertfa eroilor români din Primul Război Mondial, ce a făcut posibilă reîntregirea ţării în 1918, este cinstită de marile monumente ridicate pe locurile celebrelor bătălii: Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz. Mai puţin evocate, dar la fel de impresionante au fost luptele de la Coşna, Cireşoaia şi Măgura, motiv pentru care Monumentul Eroilor de la Măgura Ocnei merită să constituie un reper al memoriei noastre colective mai bine marcat. Şi asta nu doar acum când celebrăm 95 de ani de la Marea Unire.
Până să ajungi sus pe muntele Măgura, deasupra căruia străjuieşte monumentul, la fiecare întorsătură de drum întâlneşti cruci şi pietre memoriale amintind de luptele din Primul Război la care au participat românii, dându-şi viaţa „întru propăşirea neamului românesc“. Urcând pe drumul betonat, după aproape 2,5 kilometri, ne întâmpină o clădire masivă din piatră, cu drapelul tricolor deasupra. Acesta este Monumentul Muzeu Măgura Ocnei, închinat eroilor din 1916-1918.
Monumentul, ce are pe frontispiciu cuvintele „Spuneţi generaţiilor viitoare că noi ne-am facut datoria!”, a fost ridicat în memoria celor peste 14000 de ostaşi români căzuţi în Primul Război Mondial (1916-1918) pe frontul de la Oituz-Coşna-Cireşoaia. Este unic în ţară, prin amplasamentul său la peste 500 de metri altitudine, fiind situat pe partea nord-estică a Muntelui Măgura, dar şi din punct de vedere arhitectural, fiind construit în formă de obuz. Ridicarea monumentului începe în anul 1925, sub domnia regelui Ferdinand şi a reginei Maria, şi se termină trei ani mai târziu, în 1928 când sufletul regelui unificator plecase la ceruri.
Lucrările pentru înălţarea impunătorului edificiu au fost făcute de către soldaţii veterani, rămaşi în viaţă după aprigele lupte de la Oituz-Coşna-Cireşoaia. Monumentul Eroilor cuprinde un parter şi două etaje, legate printr-o scară interioară circulară, are o înălţime de 22 metri şi este în întregime ridicat din piatră cioplită.
Până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, era păzit zi şi noapte de ostaşii din garnizoana oraşului. După 1945, Monumentul este lăsat în paragină, dar între anii 1972-1974 va fi renovat şi deschis ca muzeu.
La parter, o placă comemorativă depusă pe mormântul Eroului necunoscut, jertfit în tranşeele încă vizibile de la Coşna, păstrează pentru eternitate, un text înălţător: Ostaşi ce aţi căzut pentru ţară, Viteji ai credinţei, soldaţi, Oriunde în morminte voi staţi, Vă fie ţărâna uşoară!.
Deasupra mormântului Eroului necunoscut străjuiesc 2 drapele de luptă, al Regimentului 15 Infanterie şi al Regimentului 4 Artilerie, două dintre unităţile militare care au dus greul războiului de pe frontul de la Oituz.
La primul etaj se află un mic muzeu cu însemne şi mărturii documentare din Marele Război de Reîntregire, ce dovedesc că atunci, pe aceste meleaguri ale Văii Trotuşului, s-a hotărât soarta întregului popor român.
Istoricul american Glen Torey a lăsat în lucrările sale mărturia că „în 1916, armata română a pecetluit soarta Austro-Ungariei şi a făcut posibilă desăvârşirea unităţii naţionale a românilor”. Această recunoaştere a vitejiei bravilor soldaţi români arată că istoria poate fi controversată, dar niciodată sfidată, neputând fi „scoasă la mezat”, după cum nu pot fi ignorate adevărurile, marile bătalii şi jertfele înaintaşilor.
Pildă a eroismului ostaşului român, lângă Monumentul Eroilor de la Târgu Ocna se află crucea sergentului grenadier Constantin Muşat. Grav rănit în luptele precedente, de pe Valea Prahovei, unde şi-a pierdut o mână, el a ţinut să fie aruncător de grenade pe front şi în ziua de 14 august 1917 „prin răpăitul asurzitor al armelor”, după cum notează o publicaţie a vremii.
Monumentul Eroilor de pe Măgura Târgu-Ocna, inaugurat în august 1928, conferă acestui loc denumirea de „Munte Erou”. La cota 771, elevii Şcolii de Ofiţeri din Iaşi au luptat în 1917 împotriva germanilor, iar la câteva sute de metri de actualul monument, miilor de răniţi le-au fost îngrijite rănile, de multe ori fiind prezentă aici, în preajma ostaşilor, Regina Maria.
Astfel, în toamna anului 1917, Gh. I. Brătianu, care vizitează linia frontului de la Cireşoaia, relatează despre prima vizită a Reginei făcută în această zonă. „Regina Maria a sosit fără veste în pădurile Cireşoaiei şi a stăruit să păşească până în şanţurile cele mai îndepărtate ale noastre”. (Gh. I. Brătianu, Cuvinte către români).
Mai târziu, în memoriile ei, evocând această vizită din toamna anului 1917, Regina Maria remarca: ,,A fost o plăcere să văd uimirea încântată a soldaţilor când mă zăriră… Această vizită făcută soldaţilor mei, a fost o mare învăţătură pentru mine, iar pentru ei o bucurie aproape cucernică”. (Maria, Regina României, Povestea Vieţii mele).
În primăvara anului 1918 pe 25 martie/7 aprilie, Regina revine la Cireşoaia. În această vizită este însoţită de către regele Ferdinand. În fine, pe 6/19 august, Regina Maria face cea de a treia vizită pe frontul de la Cireşoaia şi Coşna împreună cu principele Carol, principele Nicolae, principesa Elisabeta şi principesa Maria (regele Ferdinand nu a onorat această vizită, deoarece se afla la Bicaz, într-un fel de autoizolare, protestând împotriva păcii dezastruoase încheiate la Buftea în luna mai 1918).
Atunci, într-o poiană, pe taluzul unui şanţ, Maria a servit masa alături de soldaţii români şi de locuitori din oraşul Tg. Ocna. Evenimentul a fost imortalizat de fotograful bârlădean Stanciu Kotetschi, fotografia originală (pe care o reproducem şi noi) aflându-se în colecţia monumentului. Locul ales atunci a fost denumit ,,Masa Reginei’’. Regina participă la un parastas pentru eroi, după care înnoptează în Tg. Ocna, iar a doua zi vizitează culmea Coşnei, un alt punct important din linia frontului de la Oituz.
În cartea ei, „Povestea vieţii mele”, regina îşi amintea cu pioşenie: „Sus, pe Cireşoaia, mormintele părăsite ale soldaţilor căzuţi în luptă au fost plivite şi însemnate cu cruci albe de mesteacăn”.
În timp, crucile au putrezit, s-au rupt şi au căzut. În anul 1935, acestea au fost înlocuite. După Al Doilea Război Mondial, au putrezit şi acestea, locul nemaibucurându-se de atenţie. Astăzi s-au mai păstrat crucea ce aminteşte de „Masa Reginei”, o altă cruce „cu 110 eroi” pe vârful Cireşoaia, şi o a treia cruce, îngrădită cu gard de fier de către o unitate de transmisionişti după 1974, anul în care au fost definitivate lucrările de restaurare la mausoleul de la Măgura Ocnei.
Un monument este o mărturie a trecutului, o încremenire în timp. Dar la Măgura-Cireşoaia trecutul devine prezent şi prin osârdia slujitorilor Mănăstirii de la Cireşoaia cu hramul „Cuviosul Eftimie cel Mare”, ridicată şi sfinţită în 18 iunie 2000 şi închinată cinstirii celor peste 1500 de soldaţi români ce şi-au pierdut viaţa aici.
„Menirea acestei mânăstiri, într-o zonă geografică unde se află zeci de locaşuri de cult şi de monumente istorice, zonă de puternică spiritualitate creştină, alături de Mănăstirea „Măgura Ocnei” şi Monumentul Eroilor, este de a omagia şi a întreţine cultul eroilor în zona Cireşoaia, ca una ce a fost martora unora dintre cele mai dramatice şi sângeroase lupte din Primul Război Mondial”, susţine stareţul Constantin Panţâru.
Peregrinarea la monumentele de pe Valea Trotuşului, mai cu seamă, în aceste zile ce marchează împlinirea a 95 de ani de la Marea Unire din 1918, datorată, înainte de toate, jertfei miilor de ostaşi, capătă semnificaţia unui pelerinaj cu adânci reverberaţii în sufletul oricărui român.
Text și foto: Teodora MARIN