Piatra de moară
Cea mai grea povară a guvernării Văcăroiu, se va vedea în curând, este corupţia moştenită de la predecesori. Nu în primul rând dezastrul economiei, nu colţii iernii ce se apropie, ci corupţia infiltrată până în preajma celor mai înalte cabinete. Corupţia, care nu-i va lăsa pe dl. Văcăroiu şi pe oamenii din jurul său să lucreze. Să lucreze în folosul ţării, aşa cum au promis şi credem că vor.
Dl. Văcăroiu nu a debutat anunţând vreun răsunător război împotriva corupţiei, dar, fără să vrea, a călcat deja pe şarpe. Vorbind cu încredere despre rezervele de grâu din ţară, despre importurile în derulare şi cele în tatonare, dl. prim-ministru s-a referit exclusiv la afacerile „AGROEXPORT”-ului. Cântecul de lebădă al d-lui Stolojan a avut aceeaşi partitură. Dânsul a recunoscut la scara vionului că tot timpul a fost minţit în această privinţă. Dl. Văcăroiu pare să fi înghiţit pe nemestecate prima găluşcă. Dacă va persista însă şi va încredinţa tot importul unui singur agent, oricât de corect şi de patriot s-ar dovedi, va avea în continuare un om care să ţină un guvern în frâu şi la rigoare, chiar să-l „remanieze”.
Corupţia este piatra de moară pe care a moştenit-o guvernul Văcăroiu şi, dacă nu se va debarasa cât mai repede de ea, îl poate trage la fund. Există oameni în înaltul aparat funcţionăresc de la Palatul Victoria care plimbă hârtiile numai în funcţie de interesele lor şi ale unora care-i sponsorizează. Hârtiile în cauză sunt câteodată hotărâri de guvern – cum putem dovedi pe cazuri. Unul din foştii înalţi demnitari ai guvernului a venit să ne roage în genunchi ca să nu mai continuăm publicarea anchetelor prin care am demonstrat abuzurile, traficul de influenţă, ilegalităţile pe care le-a săvârşit. Atenţie la oamenii pe care îi instalaţi în astfel de cabinete, domnule premier! Atenţie şi la miniştri! Un fost deţinător al unui important portofoliu, schimbat zilele trecute la o cupă de şampanie, ne-a încunoştinţat că s-a hotărât să vorbească despre corupţia din domeniul păstorit de domnia sa, corupţie care venea mai de sus. Şi vine în continuare. Şi nu doar acolo.
Nu are cum să fie altfel, câtă vreme acei influenţi politicieni şi acele importante personaje sau „de plan doi” – cum a avut bunătatea să remarce un distins pamfletar – continuă să-şi deruleze nestingheriţi matrapazlâcurile. Au pus mâna pe spaţiile comerciale şi turistice ale cooperaţiei, au pus mâna pe secţii întregi, transformând apoi fabricile statului în anexe ale societăţilor proprii, au dat iama în vilele din primăverii, şi-au pus toate neamurile în posturi grase, şi-au aprobat pentru progenituri şi amante burse în Vest şi afaceri mănoase.
Până şi în cimitire s-au repezit să-şi treacă pe augustele lor nume locurile de veci ultracentrale.
Şacalii au ieşit din toate cotloanele. Nu s-au aruncat numai asupra marilor prăzi, asupra marilor afaceri despre care presa n-a contenit a scrie, ci au sfârtecat tot ce le-a ieşit în cale. Iar oamenii cei cumsecade s-au limitat la a privi acest jalnic masacru, dând şi ei o mână de ajutor, fie şi numai prin pasivitate. Munca a devenit, din cauza corupţiei generalizate, bună numai pentru naivi. Acesta este efectul poverii pietrei de moară, pe care nu ştim dacă guvernul Văcăroiu l-a sesizat. (2 decembrie 1992)
