PLAN B by Remus CERNAT (91)
Exclusivitate
Motto: ”Am venit, sunt Dragobete/Ca să pup fetele bete!”
…mă rog, nu era cu “să pup” în folclorul vechi…dar se subînțelegea ce urma să le facă ștrengarul ăla de Dragobete după pup! Care Dragobete era Cupidon la romani și Eros la greci; pe plaiurile noastre era un simbol al începutului de primăvară, deschiderea sezonului de împerechere la animale și al sezonului de amușinare al marilor iubiri…
Întâmplarea mea e veche, are o aură de legendă căci unele personaje au existat aievea în istorie, altele sunt plăsmuiri, oricum cam cu 150 de ani după Traian și Decebal, 250 de ani după Hristos…
Era odată un grup de ofițeri romani, foarte buni prieteni, care mergeau o dată pe an, primăvara, în cea mai periculoasă expediție/experiență/vânătoare pe tărâm dacic!
Era periculoasă pentru că mai mult de jumate nu se mai întorceau acasă, grupul se rărea văzând cu ochii, iar nevestele lor nu știau decât că au pierit în luptă! Iar cei puțini care se întorceau intrau într-o stare de amnezie cu autism de nu mai erau buni de nimic!
Unii mureau la puțin timp cu zâmbetul pe buze, alții fugeau de-acasă iar pentru totdeauna!
Adevărul îl știau doar ei, era intrigant și îngrozitor de ispititor! Odată l-a auzit și Împăratul! Regalian! Toți latiniștii îi spun Regalianus, pentru că sunt pidosnici și pentru că așa se simt ei mai bine dacă numele are anus la sfârșit. Noi, dacologii, pentru că suntem straight îl numim Regalian.
Trecut de a doua tinerețe, perceput ca un nobil plin de înțelepciune, s-a străduit să nu pară atât de impresionabil! S-a mulțumit să zâmbească, apoi s-a retras. Și s-a perpelit un an până când curiozitatea l-a răpus și al doilea an a trebuit să meargă și el ca să se convingă!
Sătul de găletușele romane și de Groapa Marianelor, că de, oricât de rafinate ar fi curtezanele de la palat de la suprasolicitare garniturile mai cedează, hotărâse că vrea să-și cunoască mai îndeaproape arborele genealogic. El însuși fiind unul din strănepoții lui Decebal, aflase că la nord de Dunăre, pe locurile unde odinioară sălășluiau carpii, costobocii și sarmații roxolani (triburi dacice de războinici care au băgat spaima în romani, că la un moment dat Roma le plătea biruri mari ca să consolideze pacea la granițele de nord) existau niște fete incredibil de frumoase și vrednice!
Ele erau harnice, îndemânatice la treburile casei, știau a da cu sapa, a se îngriji de păsările și dobitoacele din bătătură, făceau 10-15 feluri de mâncare, spălau rufele la râu, ele însele făceau baie în râu, aveau carnea tare, le mirosea pielea a lapte, părul a busuioc și, mai ales, greu de crezut, pure, nu puteau fi cumpărate cu bani! Însă ți se dăruiau de bună voie dacă le convingeai că ai gânduri serioase cu ele!
Romanii care aveau impresia că le-au păcălit înnebuneau sau mureau de dor sau de inimă rea și anul următor le luau locul frații lor/fiii lor care nu mai făceau aceleași greșeli, care se îndrăgosteau de fiicele de daci numai din povestiri, care încercau să repare greșelile fraților/părinților cu zeci de care pline cu daruri, iar ele zânele le dăruiau 2-3-4-5 feciori frumoși căci nu se fereau niciodată de procreere.
Spuneau Facă-se voia Ta, Doamne! Și nu se supărau niciodată când le murea prea devreme vreun prunc, spuneau Domnul a dat, Domnul a luat, Domnul fie binecuvântat!
Așadar împăratul Regalian, de origine dacă, se îmbracă în straie simple, la fel și camarazii lui și purcede către pământul strămoșesc!
Acolo viața în târgurile de țară clocotește, e perioada iarmarocurilor, bâlciurilor de primăvară, se amestecă prin mulțime, participă la tot felul de întreceri, se împrietenesc cu băștinașii, cântă, râd, dansează iar spre seară încep ocheadele!
La ei, la bărbați, căci la fete procesul de selecție începe cu câteva ore înainte dar nu se observă, sunt foarte discrete. Sărmanii bărbați credeau că ei aleg, însă ele hotărau cine să le aleagă!
Aproape toți căpitanii romani își găsise câte o drăguță numai Regalian încă o mai urmărea pe aleasa lui (care l-a ales pe el ca s-o urmărească).
Era tânără, frumoasă și aproape inabordabilă. Total nou pentru el! Ar fi renunțat la aceste jocuri de alcov adolescentine dacă ea nu l-ar fi privit într-un anume fel, care l-a ațâțat maxim! Sălbăticuța fuge către un grajd de cai se uită în spate să fie sigură că este urmărită de cine trebuie apoi intră și se ascunde.
După un minut ajunge și împăratul, o caută în căpițele cu fân, vorbește un pic cu un cal, calul îi fornăie în față, îl umple de bale, ea râde, el o vede cățărată sus pe grinzi, se privesc lung drăgostos, el o invită jos, ca să vorbească în tihnă și ea îi răspunde: Cobor dacă promiti că nu te atingi de mine!
Apoi continuă Nu azi, te plac dar azi doar ne cunoaștem! Se vede că nu ești de prin părțile locului, se vede că ești de viță nobilă, după cum mergi după cum privești, mie întotdeauna mi-au plăcut bărbații mai mari, am fost crescută fără tată…de niște bunici minunați, bunicu preot creștin! Așa că știu foarte bine ce se întâmplă în palatele voastre, voi ăștia bogați aveți o grămadă de obiceiuri murdare!
Dar eu nu sunt orice nobil, în țara mea sunt Împărat! Aș putea să-ți pun lumea la picioare!
Nu vreau, mi-a spus bunicul că din prea multă bogăție se nasc viciile alea necurate, și la bărbați și la femei!
Dacă vrei să fii cu mine lași totul în urmă, închei toate socotelile cu vechile tale iubiri, uiți toate apucăturile și vii aici ca să trăim o viață curată împreună!
Lucrăm amândoi pământul, creștem păsări, animale, suntem o familie de oameni gospodari, avem de toate, mergem la Biserica mea, nu te mai închini la idoli, ajutăm toți bătrânii din sat și te mulțumești toată viața cu o singură femeie, cu mine! Sunt neîncepută, dar nu o să-ți lipsească nimic, cele din neamul meu sunt cele mai iubărețe femei de pe Pământ ! Tot ce-ai trăit tu la palat înmulțește cu 100! Te-aștept un an!
Zis și făcut !
Așa se încheie povestea primei moldovence din analele istoriei creștinismului timpuriu!
PS 1: În pop-art-ul de azi avem o țărăncuță frumoasă care se duce la piață cu două coșuri cu ceaiuri și un fost împărat care vrea să se mântuiască. Are cu el actul prin care renunță la domnie cu condiția ca țara în care va trăi să fie un teren neutru, ocolit de războaie cu un comerț înfloritor!
PS 2: Pe panglică scrie Evat Aest Magneficentiatum – Epoca Măreției A Trecut!
PS 3: Să înceapă Viața!
(Lista interpretărilor și metaforelor rămâne deschisă)
Remus CERNAT – actor, regizor, scenarist și cum sunt ortodox practicant, naționalist (în sensul că-mi iubesc nația, limba, tradițiile, țara, fără să intru în nici un partid de profil) e limpede că nu fac parte din nici o gașcă!
Deci, nu o să mă vedeți la televizor în nici un serial sau emisiune spălătoare de creier, generatoare de confuzie și zavistie, rămânând totuși în zona artelor (profesor de tango argentinian, de fitness, coregraf, cochetez cu pictura, sculptura și arta vizuală pop art).
De asemenea, sunt și colecționar de artă și expert în imobiliare, iar când am un finanțator mai pun în scenă câte o piesă de teatru, un filmuleț de scurt metraj, o docu-drama, lucruri mărunte… aparent, până aflăm că toate au Morala Ortodoxă! Şi atunci nu mai sunt mărunte!
De fapt, cred că asta e singura mea calitate notabilă. Consider că arta (de orice gen) fără Morală Creştină e total inutilă! În cel mai fericit caz!… căci, în general, e nocivă, dar pentru că e atât de vicleană şi subtilă trece ca fiind “elitistă”! E aşa ca satana care vrea să ne convingă că nu există!
Cum la fel de nocive au fost Renaşterea şi Iluminismul, aceste ferestre Overton pentru urgiile de azi! Să scoţi tu pe Dumnezeu, Făcătorul Cerului şi al Pământului, din centrul existenţei umane şi să bagi omul, această râmă târâtoare şi neputincioasă (care suntem cu toţii) e o prostie infinită! Dezvoltăm altădată!
Ca pictor-sculptor-artist vizual Pop Art sunt amator. Iau câteva elemente (4, 5 până la 30), pe unele le construiesc de la zero, pe altele puțin începute, dar pe absolut toate le prelucrez, le asamblez și le pun într-o relație până obțin metafora dorită. Sper să schimb un pic din șirul clipelor la fel, mai ales că am presărat pe ici-pe colo și niște versuri şi câte o povestioară.
… apropo, cei care căutați artă progresistă, new age, dadaistă, abstractă etc. o să vă plictisiți de Moarte! Nu mă pricep şi nu înţeleg arta nefigurativă. Fascicole infime de erotism?
Posibil, dar în cantitaţi neglijabile, căci vorba creștinului: „Frumoasă e lucrarea Ta, Doamne !” Am fost şi eu odată demult, în precambrian, dansator exotic. Glumesc, nu există precambrian şi nici o altă era geologică, lumea are 7500 şi ceva de ani de la Facere! Bulversaţi? Mă bucur, un motiv în plus să mă urmăriţi căci acum sunt omul LUI! Amin!
