Pleșu: Sunt indignat, sunt exasperat, sunt sătul

Andrei Pleșu afirmă într-un articol publicat în ziarul „Adevărul” că „s-a săturat” de felul în care a ajuns să se desfășoara lupta politică în România, mai aproape de „o hărțuială de mahala” decât de civilizație. „Nu mi-am închipuit niciodată că viaţa politică a unui stat poate ajunge să semene cu hărţuiala promiscuă a unor zurbagii de mahala. Şi încă mahalaua e în avantaj: are regulile ei, ştaiful ei şi, mai ales, locul ei. Nu se dă drept altceva decît este. Or sunt zile cînd, privind la televizor, sau răsfoind ziarele, mi se pare că am fost exilat într-un ţinut incert, fără legi, fără consistenţă, fără sens: un fel de corabie a nebunilor, al cărei echipaj joacă barbut în plină furtună. Sunt indignat, sunt exasperat, sunt sătul. Vreau să aud voci civilizate, vreau să văd portrete oneste şi cît de cît omeneşti, vreau să trăiesc într-o atmosferă de bună-cuviinţă, de respect pentru limba română, de responsabilitate. Vreau un pic de stil, un pic de distincţie, un minim de eleganţă şi de sportivitate. Nu mai suport să aud cum îşi vorbesc unul altuia preşedintele şi primul ministru din ţara mea. Nu mai contează cine are dreptate. Şi cîtă! Contează nivelul inadmisibil al disputei, limbajul ei, suficienţa grosolană a replicilor. Şi de o parte şi de alta asistăm la un turnir al dispreţului: şi preşedintele şi premierul cultivă voluptatea deriziunii, a atacului de cartier”, scrie Pleșu. „Ni se livrează strict meschinărie, mitocănie, divagaţie trivială, jeg. Niciodată n-a fost, cred, România mai pedepsită ca acum. Niciodată n-am ajuns, cred, ca acum, pe mîna unor neisprăviţi încîntaţi de ei înşişi, needucaţi, fără alte preocupări decît prosperitatea de clan şi trufia măruntei lor cariere. M-am săturat! Nu mai vreau să fiu reprezentat, guvernat, dăscălit, agresat de armata de netrebnici şi de mediocri aflată acum pe scenă. Vreau să văd, la vîrf, oameni întregi, maturi, îngrijoraţi de soarta concetăţenilor lor, angajaţi într-o competentă şi coerentă căutare de soluţii şi nu în caftul de duzină al orgoliilor lor înfierbîntate. Ştiu că nu le pasă de saţietatea mea. Dar voi continua să îi invit cu încăpăţînare la un efort de ţinută. Şi să le spun: fiţi atenţi, vă vede lumea, fiţi măcar atenţi cum vă vorbiţi unii altora! Încercaţi să vă reamintiţi de sentimentul ruşinii! Nu suntem obligaţi cu toţii să asistăm la schimbul de lături dintre voi! La bombăneala voastră buruienoasă! Purtaţi-vă cuviincios! Şi dacă nu sunteţi în stare să faceţi nimic pentru ţară, scutiţi-ne măcar de spectacolul dizgraţios al micimii voastre. Nu ne faceţi să credem că ne-am degradat pînă într-atît, încît am pierdut pînă şi dreptul la speranţă”, își încheie Andrei Pleșu articolul.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.