Ponta nu e de acord cu Ponta (părţile II şi III)
Aprecierile, de care s-a bucurat primul text cu același titlu, m-au determinat să dau publicității și această a doua parte. Credeți-mă, am scris fără plăcere acest text, dar lumea are dreptul să primească informații relevante și utile pentru a judeca dacă suntem conduși cu profesionalism și bună credință sau dacă imaturitatea, ipocrizia,, incompetența, bunul plac și arbitrariul le-au luat locul. Pentru memoria celor care citesc acest text. Victor Ponta: ”Ipocrizia face parte din fișa postului de politician”. Doar pe baza acestui criteriu, Ponta este cu siguranță politician.
Pe post de motto și mostră a ipocriziei, a duplicității ( mai corect: multiplicității) președintelui PSD voi folosi la introducere următoarea sa declarație: „Nu am avut niciodată încredere în preşedintele Băsescu”. Oare, așa să fie ? Întrebare: atunci, de ce ai fost la Cotroceni alături de Ilie Sârbu în 2007 să negociezi cu președintele în secret căderea guvernului Tăriceanu în favoarea unui guvern marionetă condus din umbră de Băsescu ? Moțiunea de cenzură împotriva lui Tăriceanu n-a reușit datorită autorității lui Ion Iliescu care a intervenit la vreme. Întrebare: atunci, de ce ai semnat Pactul de coabitare tot cu cel în care n-ai avut niciodată încredere ?
Cu toate că lucrurile sunt extrem de serioase, voi începe cu o anecdotă. La bordul unei nave cosmice s-au produs defecțiuni care puneau în pericol viața cosmonauților. Baza de pe Terra a cerut membrilor echipajului o serie de date pentru procesarea lor pe calculator și găsirea unor soluții de remediere a defecțiunilor. După vreo două zile de așteptare încordată, cosmonauții primesc de la bază următorul mesaj: ”Singurul sfat pe care vi-l transmitem este: faceți cum credeți !”. Mutând ce este de mutat și păstrând proporțiile, iată ce le spune Victor Ponta parlamentarilor PSD despre proiectul ”Roșia Montana”, pe care l-a propus spre aprobare Parlamentului cu câteva zile în urmă, sub semnătura sa de prim ministru: ” Eu nu o să cer şi chiar o să rog liderii de grup să nu avem o decizie a grupului. Realmente fiecare va vota după propria conştiinţă, cum crede că e mai bine pentru alegătorii săi”.
Am avut ocazia în cariera mea profesională să asist la întreg procesul de luare a unor decizii politice, de către oameni responsabili și maturi, și de punere a lor în practică. Întotdeauna a existat un studiu de oportunitate, care acoperea toate aspectele și care menționa avantajele și dezavantajele în multiple planuri. Urma o dezbatere la nivel politic cu factorii de conducere din partid, apoi cu parlamentarii, după care se definitiva decizia politică. Când Victor Ponta, președintele partidului, omul pus acolo tocmai pentru a lua decizii în urma unor studii de specialitate și a unor consultări politice, îți transmite uluitorul mesaj: ”Faceți cum credeți !” sau ”Faceți cum e mai bine pentru alegătorii voștri”, se naște în mod natural întrebarea: ”Atunci pentru ce mai stai tu acolo, în vârful piramidei, dacă nu ești capabil să-ți îndeplinești cea mai elementară îndatorire ?”. Implicit, mai reies alte trei aspecte grave ale stării de fapt din partid, aspecte pe care le intuiau mulți și ale căror confirmare o primesc de la însuși președintele PSD. 1. Parlamentarii partidului sunt doar o masă de manevră mută, ignorată și chiar disprețuită, care nu e consultată în vederea luării deciziilor politice.
O scurtă paranteză. Oare de ce tac parlamentarii PSD, de ce acceptă statutul de masă de manevră ? Un posibil răspuns. O parte dintre ei și-au plătit cu bani grei fotoliul. Salariul de parlamentar ( circa 1200 de euro) și celelate facilități nu acoperă prețul fotoliului. E nevoie de mai mult pentru amortizarea cheltuielilor și pentru un eventual profit: licitații, funcții pentru membrii familiei, contracte cu statul, intervenții pentru prieteni și colaboratori etc. Mai întâlnim și o altă categorie: parlamentari prudenți cu următoarea mentalitate. ”Ce-mi trebuie mie să critic, să-mi apăr electoratul, să vin cu idei, cu inițiative ? Dacă intru în coliziune cu X sau Y, mă mai pun ăștia pe listă ? Cu alegătorii e mai simplu. Ei tot o să mă voteze că nu prea au alternativă, iar dacă nu mă votează, numa’ bine. Am timp să diger agoniseala din timpul mandatului”. Am închis paranteza.
2. Poziția fermă și fără echivoc a PSD, a USL și a lui Ponta în campania electorală a fost împotriva proiectului de la ”Roșia Montana”. Acum, Ponta nu mai dă doi bani pe promisiunile sale electorale, pe speranțele pe care oamenii și le-au pus în PSD și le spune parlamentarilor săi: ”Faceți cum credeți !”. 3. Tu, prim ministru și președinte de partid, cu atâția consilieri și cu atâtea rapoarte zilnice ale unor instituții specializate, nu știi care e soluția cea mai bună ? Atunci, ce cauți în funcțiile astea ? Singur, de bună voie și nesilit de nimeni, te-ai declarat implicit ca fiind incompetent. E posibil, ca timpul risipit pe la televiziuni și în războiul steril cu Băsescu să fie una dintre cauzele pentru care Ponta nu-și face datoria primordială de premier: aceea de a guverna. Sau, poate, toată această comedie cu Băsescu prost regizată să fie o diversiune ca să se poată fura mai în liniște în continuare. O colegă de Facebook, bine informată, mi-a scris despre amplificarea hoției practicată de psd-iști importanți în Gorjul lui Ponta, probabil, în schimbul susținerii lui politice în continuare.
Acestea sunt motivele pentru care am insistat asupra acestui exemplu, ”Roșia Montana”. El este cât se poate de relevant pentru multe lucruri pe care conducerea partidului le vrea ascunse sub preș. Democrația în PSD este doar un slogan populist, corect politic dar pur teoretic și declarativ, scos în public la ocazii. După cum recunoaște involuntar președintele partidului, PSD este condus ( Și aici am dubii. Oare mai e condus ? Cred, că e mai corect: PSD este dirijat) de un grupuscul de indivizi care-și văd de interesele personale și cărora nu le pasă câtuși de puțin de electoratul care l-a trimis în Parlament.
Ponta nu e de acord cu Ponta (III)
Această ultimă parte a textului cu titlul de mai sus se referă în principal la cea mai mare și spectaculoasă înșelătorie servită electoratului și PNL de către Ponta și echipa lui: promisiunea înscrisă în Protocolul USL de a-l susține pe Crin Antonescu la alegerile prezidențiale.
După modelul ”președinte-jucător” și performanțele lui Băsescu în exercitarea puterii cu mult peste limitele constituționale, doar cineva care nu cunoaște caracterul și mentalitatea unor lideri ai PSD: Ponta, Ilie Sârbu, Liviu Dragnea, Ioan Rus, Gabriel Oprea ș.a., își putea imagina că ei, în numele PSD, vor ceda funcția de președinte al României lui Crin Antonescu, doar în virtutea faptului divers, nesemnificativ și chiar nerelevant că și-au dat cuvântul prin semnarea Protocolului USL. Perspectiva că un om din afară, Crin Antonescu, ar putea ajunge să controleze servicii și să aibă acces la dosare compromițătoare pentru mai mulți psd-iști de frunte trebuie eliminată obligatoriu, mai cu seamă că președintele PNL nu e șantajabil și pare a fi un tip onest. Pentru cei care urmăresc viața politică, este din ce în ce mai evidentă ”pregătirea de artilerie” executată de PSD în vederea ”atacului” final, când va declara că susține un alt candidat la prezidențiale.
Etapa I-a. Ponta a uluit o țară întreagă, atunci când a acceptat la Bruxelles, chipurile sub presiunea Comisiei Europene, ca Referendumul pentru demiterea lui Băsescu să fie valabil doar dacă prezența la vot depășea 50% din numărul celor înscriși pe liste. Toată lumea, și mai ales conducerea PSD, știa că cvorumul nu putea fi atins la Referendum, iar Ponta a decis rezultatul consultării populare chiar înainte de vot. Pentru că niciun detaliu nu trebuia ignorat, a urmat comedia jucată de Ioan Rus, ministru de Interne la acea vreme. El a blocat oficializarea de către Institutul Național de Statistică a rezultatelor Recensământului din 2011, care, dacă erau publicate înanite de Referendum, reprezentau baza corectă de calcul a cvorumului și ar fi dus la demiterea lui Băsescu. Drept recompensă pentru rolul bine jucat, la congresul PSD din aprilie, clujeanul Ioan Rus, cunoscut și ca om al lui Băsescu, a fost pus vicepreședinte al partidului. De altfel, la Cluj, sediul prieteniei PSD-PDL, materializată prin victoria lui Boc (!!!!) la primărie, activează o întreagă coloană a V-a a lui Băsescu în PSD. A mai urmat și altă comedie jucată în tandem cu Băsescu și încheiată fără rezultate: ”instrumentarea” de către procurori a unor posibile fraude săvârșite de psd-iști la vot. O primă concluzie: dacă Ponta și echipa sa nu ar fi sabotat prin fapte Referendumul de demitere a lui Băsescu și ținând seama de votul covârșitor pro-USL exprimat la alegerile de anul trecut, Crin Antonescu era acum la Cotroceni, fapt inacceptabil, așa cum am scris mai sus.
Etapa a II-a. Alegerile s-au terminat, Ponta a fost învestit premier de Parlament, iar planul continuă: 1. Băsescu nu va mai fi suspendat orice ar face, deci, va fi menținut la Cotroceni până la finalul mandatului. Totuși, antipatia populară față de Băsescu va fi folosită în favoarea PSD prin declarații publice belicoase și zgomotoase ale premierului împotriva președintelui României, 3. Dacă vor colabora fără obiecții mari și dacă nu se manifestă zgomotos sau prea rebel în mass media, Crin Antonescu și PNL vor primi periodic asigurarea publică de susținere la alegerile prezidențiale. În paralel, se va acționa pentru atragerea unor parlamentari din alte partide cu care să se poată alcătui o majoritate parlamentară în absența reprezentanților PNL, 3. Promisiunea de susținere a candidaturii lui Crin Antonescu va fi retrasă oficial sub un pretext oarecare cel mai târziu înaintea alegerilor europarlamentare din 2014, urmând ca PSD să aibă candidat propriu la prezidențiale. În situația în care PNL va ieși la acel moment de la guvernare, se va alcătui o nouă majoritate parlamentară cu sprijinul celor racolați, al parlamentarilor independenți și, eventual, al UDMR.
Ar mai fi multe de spus sub titlul textului, dar mă rezum la câteva concluzii personale. Ponta e o mixtură. E posesorul unor caracteristici malefice pe care le-am întâlnit la Băsescu și este marioneta perfectă, tip Boc, dirijată de câțiva lideri ai PSD îmbătrâniți în rele. El e fericit că apare des la televizor, să-l vadă cunoscuții ce frumos și deștept a devenit, e fericit dacă îl bagă în seamă cineva din exterior, indiferent de rang, într-un cuvânt nu a reușit să depășească comportamentul tipic unui adolescent care se dă ”mare” în fața fetelor. Din păcate, acest comportament inadecvat se răsfrînge negativ asupra guvernării, e o guvernare ”la plesneală”, iar în spatele acestui adolescent întârziat își fac mendrele oameni cu adevărat periculoși, fără scrupule și cărora nu le pasă de fel de România și de cei care i-au votat. Printre ei se află câțiva care i-au grăbit sfârșitul și lui Adrian Năstase, iar acum repetă scenariul cu imaturul Ponta.