Poveste de Sf. Valentin (Valentin’s day story) by Remus CERNAT (85)
Exclusivitate
Mă-nvelesc cu ele
În nopțile reci
Toate vin și pleacă
Însă tu nu-mi pleci
Nu erau preapline
Nici mult prea virgine
Nici mult prea creștine
Ca să mă domine
Însă tu misandră
Ca o salamandră
Când rece, când tandră
Când caldă, când mândră
Te-ai zidit în mine
Mi-ai intrat în vine
Și în rugăciune
Ce-aș mai putea spune
Mai vreau poțiune
Cu afecțiune
Căci n-am rațiune!
…dar ce te faci cand îți revine rațiunea? (cam după 3 ani cu aproximație)… și realizezi că trăiești într-o ficțiune, într-o spoială de fericire, într-o minciună gogonată, bine cosmetizată, comodă?!
Erau odată două surori, frumușele, de bani gata, educate, gemene! Dintr-un tată director de bancă și o mamă corporatistă manager de proiect, au ieșit două fetițe drăgălașe, răsfățate, crescute cu bonă, grădinar, curățitor de piscină, șofer personal și mai apoi (pe la 12 ani) gărzi personale, fiecare cu body-guardul ei, pe care oricum îi schimbau odată la maxim 6 luni. Cam atât rezistau relațiile strict profesionale…
Părinții erau foarte ocupați cu serviciul de aceea aveau grijă ca fetele să aibă meditator pentru aproape orice materie, plus hobby-uri extrașcolare – muzică, desen, balet, dans sportiv, pian vioară, harpă, flaut, declamație, poezie, șah. Totul împreună. Erau foarte bune prietene, împărțeau totul!… da, absolut totul!
De aia nu puteau să aibă o relație mai lungă de 6 luni și nu puteau sta mai mult de un an într-o școală…Se străduiau din răsputeri să fie mai constante, dar se plictiseau îngrozitor, pentru că aveau o grămadă de talente, un IQ ridicat și pretenții foarte mari! Și dezamăgirile erau la fel de mari! Lipsa de imaginație sau de experiență a băieților îi descalifica automat.
Era foarte greu pentru băieții de vârste apropiate să țină pasul cu ele! Slavă cerului că a urmat facultatea, (una de aia nesimțită de 100k/an) unde nivelul/intensitatea vietii de campus crescuse factorial. Unde renumitele surorități de fete făceau tot felul de inițieri, botezuri, concursuri, apoi se întâlneau în secret cu renumitele fraternități de băieți cu care făceau cele mai gălăgioase și mai deșănțate party-uri ever!
La sfârșitul primului an erau cele mai populare fete din universitate și în fiecare vineri făceau castinguri pentru cei mai virtuoși băieți care să le plătească shoppingul din weekendul în curs! Trebuiau să pregătească o poezie de dragoste, un monolog filozofic, un cântecel Nessun Dorma sau O Sole Mio, iar la sfârșit dacă treceau de eliminatorii își arătau mădularele și extrasele de cont! Cei fără Black VISA card nici nu intrau în discuție!
Farmecul fizic, sinceritatea și ușurința în exprimare erau total dezarmante. Deși puteau fi și niște scorpii nesuferite, pentru că erau populare majoritatea prefera să le fie prietenă! Dar dacă se răzbunau o făceau cu surle și trâmbițe. Când vreun Don Juan voia să le înșele instantaneu apăreau pe holurile facultății certificate medicale cu rezultatul seropozitiv HIV al individului, dacă vreun primar nu le dădea aprobare pentru vreun eveniment fancy într-o clădire istorică era amenințat cu poze compromițătoare homosexuale sau poze de la cumetrii cu mafia locală, poze cu întâlniri secrete cu infractori internaționali căutați de Interpol. Gemenele noatre erau specialiste IT și hackerițe periculoase …însă deși voiau să devină nemuritoare aveau după-amieze în care se plictiseau! De aceea căutau noi și noi provocări. Misticism, ocultism, magie, parapsihologie, științe politice înalte, terapii neconvenționale, aveau o grămadă de mastere despre orice numai despre Dumnezeu, nu!
Timpul trecea, tolbele erau pline de cunoștințe (mai mult sau mai puțin folositoare), se apropiau de 30 de ani, experimentară cam tot ce le ofereau ale tinereții valuri și amândouă simțeau că ar fi timpul să se așeze! Însă era foarte greu să se hotărască. Deși aveau valori apropiate erau totuși diferite!
Una era blondă, una era roșcată; blonda era mai veselă, mai calmă, mai aplecată spre uman, medicină, literatură, poezie, modă, roșcata era mai oscilantă, când de inimă albastră, melancolică, nefericită, apatică, când exuberantă, energică, iscoditoare, isterică sau extrem de languroasă. Blonda era mai interesată de bărbații maturi, cultivați, profunzi, serioși, roșcata era mai atrasă de prospăturile naive, ușor de manipulat dar cu potențial.
Probabil tocmai această complementaritate le făcea atât de bune prietene, dar cum să-și găsească ele doi parteneri care să le iubească necondiționat așa cum sunt, cu modul lor de viață diversificat, sofisticat spre babilonian?! La prima vedere, era foarte simplu, cine n-ar fi vrut două fete frumoase, iubărețe și bogate…dar mai târziu?
Într-un târziu, după multe selecții, dezbateri, teste, găsiră doi bărbați foarte pe gustul lor, amândoi frumoși și puternici, unul mai tânăr ,premiant, sportiv, campion de arte marțiale, celălalt mai mare de vârstă, antrenorul/învățătorul campionului, evident ambii de condiție materială medie. Exact ce le trebuiau gemenelor ca să poată epata și seduce cu generozitatea lor.
Trecuse un an și paradoxal nu-și schimbase partenerii între ele încă… nu se ivise ocazia și nici nu simțise nevoia. Blonda era fermecată de răbdarea, înțelepciunea și galanteria iubitului ei matur, roșcata era fericită că tinerelul ei neobosit îi sorbea de pe buze fiecare cuvințel și era atent la toate nevoile ei trupești care nu erau puține, nici simple, nici rapide…
Acum venise vremea unui important hop. Și se sfătuiseră fetele cum să le dea băieților marele test de fidelitate. Au angajat o studentă la psihologie, frumoasă, pură, aproape virgină, care să facă niște cumpărături modeste exact în piața în care erau trimiși băieții. Ca să mai pună puțină sare și piper au mai angajat și niște tâlhari profesioniști care s-o agreseze pe Cenușăreasa exact la momentul oportun… ca astfel să fie salvată de campionii noștri la bătaie!
Ele, gemenele, s-au deghizat cu un machiaj extrem de convingător în două bătrânele simpatice care se plimbau cu coșul de cumpărături tot prin preajmă. Planul s-a derulat întocmai, nici un element disturbator, tâlharii anihilați elegant, cartofii, ceapa și merele înapoi în sacoșa fetichii și printre mulțumiri au rămas toți să admire două fetițe ce cântau la vioară și flaut un fragment de al lui Vivaldi în Re Major (RV428)…Farmecul inocenței și amintirile din copilărie le-au înmuiat pe surorile buclucașe…pentru câteva momente…
…până când băieții au rostit într-un glas ”Frumoasă-i lucrarea Ta, Doamne” privind când spre muzicante, când spre studentă “dă-ne și nouă două fete ca ea care să ne facă prunci, că ale noastre nu fac”, apoi studenta le-a răspuns salvatorilor ei zâmbind: “Dacă n-aș fi plătită pentru mascarada asta m-aș mărita cu oricare din voi doi, sau cu amândoi”. Atunci cele două vrăjitoare au luat foc, s-au încruntat, au tunat două mantre esoterice și i-a transformat pe iubiți și pe studentă în 3 rățuște urâte.
…numai că și ele au avut o surpriză, când au ajuns acasă, oricât s-ar fi demachiat tot niște bătrânele de 70 de ani rămâneau!…
Morala? Păi să ne întoarcem la Motto… Când îți revine rațiunea, când se deșteaptă conștiința, adică umbra Duhului Sfânt cu care ne naștem toți, dispare mirajul sexului sau al bogăției și vezi toate defectele, vezi adevărul gol goluț! Vezi goliciunea lui/ei sufletească! Atunci te trezești, te scuturi, faci un duș cu apă rece și mergi mai departe! Data viitoare alege cu sufletul, nu cu șlițul, nici cu portofelul! Pentru că Raiul există! Și nu ne putem mântui decât prin căsătorie sau prin călugărie! Restul…se hrănește cu resturi!…pentru aceștia există Iadul!!!
P.S. 1 Cine se îndoiește de existența Iadului să-l citeasca pe Marele Ioan Gură de Aur https://www.ioanguradeaur.ro/865/chinurile-iadului/
P.S. 2 Traiul gratuit costă enorm!…te costă întreaga ta viață…și veșnicia!
P.S. 3 Și pentru că îmi plac finalurile fericite nu pot să vă las de Sf Valentin cu un final atât de trist. Cele două gemene au simțit nevoia să se retragă în pustie, s-au căit pentru păcatele lor, s-au rugat pentru iertare, l-au descoperit pe Dumnezeu Cel Adevărat, Cel în Treime Sfântă Slăvit, și-au recăpătat tinerețea și au trăit restul vieții după rânduielile Ortodoxe. Rățuștele și-au reluat vechea înfățișare și nu și-au mai vândut niciodată sufletul.
P.S. 4 Cine nu crede în vrăji și magie să citească Viața Sfântului Ciprian și Iustina sau să meargă la o Sfântă Slujbă de Maslu și Dezlegări!
P.S. 5 Ce caută candela în mijlocul personajelor? Simplu, orice iubire dacă are Dumnezeu răzbate, durează, n-are Dumnezeu se pierde, nu durează!
(Lista interpretărilor și metaforelor rămâne deschisă)
Remus CERNAT – actor, regizor, scenarist și cum sunt ortodox practicant, naționalist (în sensul că-mi iubesc nația, limba, tradițiile, țara, fără să intru în nici un partid de profil) e limpede că nu fac parte din nici o gașcă!
Deci, nu o să mă vedeți la televizor în nici un serial sau emisiune spălătoare de creier, generatoare de confuzie și zavistie, rămânând totuși în zona artelor (profesor de tango argentinian, de fitness, coregraf, cochetez cu pictura, sculptura și arta vizuală pop art.
De asemenea, sunt și colecționar de artă și expert în imobiliare, iar când am un finanțator mai pun în scenă câte o piesă de teatru, un filmuleț de scurt metraj, o docu-drama, lucruri mărunte… aparent, până aflăm că toate au Morala Ortodoxă! Şi atunci nu mai sunt mărunte!
De fapt, cred că asta e singura mea calitate notabilă. Consider că arta (de orice gen) fără Morală Creştină e total inutilă! În cel mai fericit caz!… căci, în general, e nocivă, dar pentru că e atât de vicleană şi subtilă trece ca fiind “elitistă”! E aşa ca satana care vrea să ne convingă că nu există!
Cum la fel de nocive au fost Renaşterea şi Iluminismul, aceste ferestre Overton pentru urgiile de azi! Să scoţi tu pe Dumnezeu, Făcătorul Cerului şi al Pământului, din centrul existenţei umane şi să bagi omul, această râmă târâtoare şi neputincioasă (care suntem cu toţii) e o prostie infinită! Dezvoltăm altădată!
Ca pictor-sculptor-artist vizual Pop Art sunt amator. Iau câteva elemente (4, 5 până la 30), pe unele le construiesc de la zero, pe altele puțin începute, dar pe absolut toate le prelucrez, le asamblez și le pun într-o relație până obțin metafora dorită. Sper să schimb un pic din șirul clipelor la fel, mai ales că am presărat pe ici-pe colo și niște versuri şi câte o povestioară.
… apropo, cei care căutați artă progresistă, new age, dadaistă, abstractă etc. o să vă plictisiți de Moarte! Nu mă pricep şi nu înţeleg arta nefigurativă. Fascicole infime de erotism?
Posibil, dar în cantitaţi neglijabile, căci vorba creștinului: „Frumoasă e lucrarea Ta, Doamne !” Am fost şi eu odată demult, în precambrian, dansator exotic. Glumesc, nu există precambrian şi nici o altă era geologică, lumea are 7500 şi ceva de ani de la Facere! Bulversaţi? Mă bucur, un motiv în plus să mă urmăriţi căci acum sunt omul LUI! Amin!
