Premiile ”Actualitatea Muzicală” 29, 30, 31…

Povestea a început undeva în primele luni ale anului 1990, când conducerea Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România a hotărât lansarea unui periodic care să oglindească viața muzicală, în acele zile de efervescență când toți anticipam o explozie de concerte și evenimente.

Sigur, exista (și există și astăzi) prestigioasa publicație ”Muzica”, dar ea se adresează strict specialiștilor. Îmi amintesc că înainte de 1989 am publicat totuși multe articole din domeniul muzicii ușoare în această revistă, semn că se simțea nevoia încă de atunci de a se găsi și pentru genul ”lejer” un spațiu în care acesta să fie oglindit.

Pe scurt, regretata noastră colegă Luminița Vartolomei a primit sarcina de a-și alcătui un colectiv redacțional, fiind onorat să fac parte din el încă de la primul număr (am ”învins-o” în concurs pe Claudia Daniela Nacu, compozitoare de mare talent, care s-a prăpădit înainte de vreme în Olanda…), alături de Mihai Cosma și Ioan Dobrinescu.

Ședința de constituire a avut loc la Ateneul Român, într-o sală de la etaj, UCMR având sediul provizoriu acolo, după care am căpătat un spațiu redacțional într-o cameră mare la Conservator.

”Actualitatea Muzicală” avea apariție bilunară, era tipărită în 8 pagini pe hârtie de ziar, la o tipografie nu foarte performantă, din care cauză uneori fotografiile nu prea lăsau să se ghicească subiectul, dar entuziasmul era formidabil.

Am avut la început și fotograf (Mihai Cratofil), un timp ne-a fost colegă și Carmen Stoianov și, pare greu de crezut acum, dar ”foamea” de informații muzicale din acei ani m-a ajutat să negociez, firește contra unui comision, vânzarea publicației atât la Sala Palatului, cât și la Teatrul de revistă ”Constantin Tânase”, care-și făcea reclamă premierelor în paginile noastre.

Cu entuziasmul anilor de pionierat, ne-am decis să acordăm și premii anuale, prima ediție având loc în 1992, referitor la performanțele din anul anterior.

Festivitatea avea loc în Aula Palatului Cantacuzino, pentru că între timp ne mutasem în această casă a muzicii. Noi stăteam la un prezidiu, iar în spatele nostru, pe cortina din pluș cărămiziu, erau prinse cu ace de gămălie cele mai recente numere ale publicației, câțiva ani mai târziu mutându-ne în fața podiumului, în picioare, cu un microfon în față.

Aceste aduceri aminte sunt necesare atât pentru cei care au prins acele vremuri, cât și pentru cei tineri, care țin acum în mână o revistă tipărită excepțional, în întregime color și e bine să știe cum arăta strămoșul ”Actualității Muzicale” de azi.

Un moment decisiv, ce a dus la apariția în noul format, a avut loc când director al Editurii Muzicale era compozitorul Mircea Drăgan. Acesta i-a prezentat președintelui UCMR Adrian Iorgulescu proiectul unei reviste color, tipărite pe hârtie velină, acesta l-a aprobat, s-a trecut la treabă și iată că am ajuns în august 2022 la numărul 253 din seria nouă, mai că nu ne vine să credem…

Și pentru a încheia acest capitol introductiv, ilustrat cu imagini de arhivă, iată primii laureați ai premiilor noastre, pe anul 1991: instrumentistul francez Daniel Kientzy, montarea cu opera ”Don Carlo” la Opera Națională din Cluj-Napoca, casa de discuri Electrecord, coregraful Gheorghe Căciuleanu, Adina Nițescu, revista studențească ”Orfeu”, Gabriel Cotabiță, șlagărul ”Un actor grăbit” de Bogdan Cristinoiu (versuri Andreea Andrei), Johnny Răducanu, formația Phoenix.

În 21 iulie 2022 n-a mai fost o singură ediție a premiilor noastre, fiindcă din cauza pandemiei a trebuit mereu să renunțăm (să sperăm că anul viitor vom putea da curs invitației domnului general Cătălin Zisu, de a ține gala în eleganta sală de marmoră de la Cercul Militar Național…), așa încât au fost de fapt edițiile 29, 30 și 31, pe anii 2019, 2020 și 2021.

Dar aceasta n-a fost singura problemă cu care ne-am confruntat. Cum Palatul Cantacuzino a intrat în renovare, trebuia să găsim un spațiu potrivit cu importanța evenimentului, dar și cu valoarea laureaților, ideal fiind tot unul legat de viața muzicală.

Și iată că redactorul nostru șef Mihai Cosma a găsit soluția perfectă, beneficiind de înțelegerea deplină și de ospitalitatea conducerii Operei Naționale din București, al cărei colectiv a fost la înălțime din toate punctele de vedere. Iar un eveniment de o asemenea complexitate, la care au luat parte peste 80 de invitați, a presupus diverse amenajări în distinsul ”foyer galben” de la etajul Operei Naționale: aducerea de scaune, montarea unui ecran de proiecție, aparatură de sonorizare, pupitre, precum și instalarea unui bar în sala alăturată, ce s-a dovedit salutar pentru cei de la catering, care au oferit la el  participanților diverse băuturi răcoritoare, dar și un pahar de vin roșu (foarte apreciat de generalul Mircea Chelaru, bun amic cu compozitorul laureat Eugen Doga!).

Fiind la acest capitol, să notăm că rafinatul cocktail, cu delicatese și produse de mare clasă, a fost sponsorizat de doamna Anca Vlad, președinte al Fildas-Catena Group și al binecunoscutelor ”farmacii ale inimii” Catena, dânsa fiind nu numai o mare iubitoare de artă și sprijinitoare a evenimentelor muzicale, dar mai ales o prietenă tradițională a revistei ”Actualitatea Muzicală”.

Am creionat oarecum, pentru cei care n-au avut curaj să înfrunte canicula de afară, ambianța în care s-a desfășurat evenimentul, pe care toți cei prezenți l-au apreciat ca fiind unul deosebit de reușit, dovadă că în sala de cocktail s-a zăbovit, la discuții și impresii, mult timp după încheierea festivității și realizarea fotografiilor de grup.

Reprezentanții mass-media au profitat din plin de șansa unică de a intervieva personalități uriașe, pe care n-ar fi avut ocazia să le întâlnească ușor, iar vedetele, spre cinstea lor, au fost toate la mare înălțime, nerefuzând nici o fotografie, filmare, întrebare.

Jos pălăria în fața Loredanei Groza, care, la mai bine de o oră după ce lumea începuse să pornească spre case, acorda, în simpaticul leagăn înflorat de la parter, un ultim interviu filmat unei colege de la ”Click”! Asta înseamnă respect față de sine, de rangul artistic, dar și față de public și presă, din care cei mai tineri ar avea de învățat.

Înainte de a derula filmul galei, mi se pare normal să amintesc că reușita deplină a evenimentului s-a datorat întregului colectiv al revistei: prof. univ. dr. Mihai Cosma (redactor-șef), Norela Liviana Costea, redactor (a făcut un adevărat tur de forță, susținând ”pe repede înainte” examenul de licență la o facultate de Management și revenind la festivitate!), secretarul de redacție Costin Aslam (discret, ca de obicei, dar cu o implicare consistentă).

Acesta din urmă a fost însoțit de soția sa Paula, colaboratoare a redacției în domeniul partiturilor, dar și de fiicele sale Andra și Ella, care au venit special pentru o fotografie alături de interpreta preferată, Loredana Groza!

Așa cum nu putem să-i uităm pe colaboratorii noștri cu rubrici permanente: Florian Lungu ”Moșu” (e prima oară când l-am văzut pe reputatul specialist în jazz purtând un costum, mai ales pe căldura de afară!), Oana Georgescu (music-hall), Doru Ionescu (rock), David Lapadat (internațional), referindu-mă firește doar la secțiunea Divertisment, să-i zicem, pentru că în jumătatea de revistă rezervată muzicii culte semnează cele mai importante condeie din domeniul muzicologiei.

Alături de noi, ajutându-ne să oferim un eveniment de neuitat, au fost partenerii: Opera Națională București, Catena, editura Litera (ca de obicei Raluca Tîrnăuceanu a oferit laureaților cărți excepționale, semnate de laureați ai premiului Nobel pentru literatură), Tonica Group, Senso TV.

Sincer să fiu, având în vedere previziunile meteo, confirmate din plin (cea mai ”fierbinte” zi a săptămânii, cu peste 40 de grade la umbră), nu mă așteptam la o afluență atât de mare de public și mai ales să nu lipsească nici un laureat, mai ales că eram în plin sezon estival.

Am fost impresionați că reputatul muzician Eugen Doga (83 de ani) a venit special de la Chișinău, că Horia Moculescu (85) a făcut un efort notabil, în ciuda căldurii sufocante și a unor probleme de sănătate, că Monica Anghel și-a scurtat vacanța pentru a putea fi alături de noi, că Loredana Groza a trecut și ea peste o ușoară răceală…

Revederea dintre ”Lori” și Eugen Doga a fost emoționantă, cu îmbrățișări, declarații de dragoste (profesională!) și admirație reciprocă. De fapt ei doi ne-au dat cele mai mari emoții, nefiind siguri de prezența lor până în dimineața respectivă, mai ales că mai toți se interesau dacă vor veni, uitând că la ”Actualitatea Muzicală” este seriozitate maximă la fiecare ediție a premiilor!

Ne-am bucurat să fie alături de noi, între alții, muzicianul George Natsis (reales de curând în funcția de secretar al secției Muzică ușoară-Jazz a UCMR, semn al prețuirii de care se bucură din partea breslei), dirijorul corului ”Symbol” al Patriarhiei Jean Lupu (bunic fericit al laureatului nostru Andrei Petrache, un tânăr talent de excepție, foarte modest, cu un discurs minunat), Iulian Vrabete de la ”Holograf”, violonistul Valentin Albeșteanu, actrița Valentina Fătu, generalul Mircea Chelaru, poeta Rodica Elena Lupu, melomanii Ștefan Chiriacescu și Stere Paris.

Festivitatea propriu-zisă n-a întârziat nici ea prea mult după ora anunțată, 12, fiindcă aveam pregătită, din partea gazdelor de la Operă, o mare surpriză.

Daniel Jinga, căruia i s-a conferit ”Premiul pentru dirijat”, și-a întrerupt repetiția din Croația, unde era invitat pentru un concert, pentru a ne transmite un mesaj video pe ecran, ”răcorindu-ne” puțin cu ambianța ce-l înconjura – terasă, palmieri, marea în spate…

A fost și pentru el o fericită coincidență, pentru că l-am putut felicita pentru confirmarea în funcția de director general al Operei Naționale din București, ce avusese loc cu doar două zile înainte!

Din cauza diferenței de fus orar n-a putut transmite un mesaj similar reputatul dirijor Chrian Badea, distins cu ”Premiul de excelență”, aflat la acea oră pe pământ american.

Îmbrăcat modern, așa cum îi stă bine unui tânăr de vârsta lui, Andrei Petrache (premiul pentru ”Debut componistic”), a oferit un discurs de bun-simț, în ciuda numeroaselor succese, și l-a făcut pe Florian Lungu să vină intempestiv din sală pentru a evidenția și înzestrările jazz-istice ale acestuia.

Viitoare mămică în toamnă, soprana Daniela Bucșan (”Premiul Tinereții”) de la Teatrul Național de Operetă și Musical ”Ion Dacian” s-a remarcat anul trecut la prima ediție a Festivalului național de musical, organizat de Mihai Cosma la Universitatea Națională de Muzică din București.

Ca să vedeți ce mică e lumea, din juriu au făcut parte semnatarul acestor rânduri și doi dintre laureați, Daniel Jinga și Mihai Alexandru, deci am avut mână bună! De altfel, așa cum se va vedea, între laureați există numeroase afinități și colaborări de succes.

”Premiul pentru Creație” a fost acordat compozitorului Mircea Drăgan, fost lider al formațiilor Sideral, Mondial și Romanticii și reputat maestru de sunet.

Vorbeam de faptul că aproape totul s-a legat între laureații edițiilor actuale, Mircea Drăgan amintindu-și piesele de succes încredințate Monicăi Anghel (”Tu, numai tu” este mare șlagăr) și Loredanei Groza.

Nominalizarea sa s-a datorat faptului că în anii din urmă a lansat la Editura Muzicală nu mai puțin de 7 caiete de partituri cu creațiile sale de diverse facturi, plus câteva CD-uri remarcabile la casa de discuri Eurostar, ceea ce ne face să așteptăm cu interes volumul autobiografic în curs de apariție, în care sigur vom afla destinul unor creații remarcabile ale sale, nepremiate sau chiar respinse la festivalul de la Mamaia.

Festival unde Monica Anghel (premiul pentru ”Performanță vocală”) a încălcat grav regulamentul, păcălindu-i (și bine a făcut!) pe organizatori, fiindcă nu împlinise nici 15 ani la data respectivă!

Cu piesa ”Vin  la mama de mă cere” de Laurențiu Profeta a cucerit una din distincțiile cele mai importante ale concursului, inaugurând o carieră formidabilă, cu mai bine de zece premii internaționale în toată lumea (este cea mai titrată solistă a noastră din acest punct de vedere).

A triumfat la ”Cerbul de aur”, la Brașov, a transformat în șlagăre fără vârstă melodii excepționale compuse de Cornel Fugaru sau Marius Țeicu, susține concerte alături de orchestra dirijată de Ionel Tudor.

Recent a avut o apariție extrem de aplaudată în spectacolul ”Galele Savoy” de la Teatrul de revistă ”Constantin Tănase”, impresionând și acum prin silueta sa și fiind aplaudată cu căldură, din sală, de realizatorii acestor ”Gale”, actorii Vasile Muraru și Valentina Fătu.

Evenimentul a fost deschis, veți vedea de ce am întârziat relatarea, de proaspătul vice-președinte al UCMR, muzicologul Nicolae Gheorghiță, întors chiar în noaptea precedentă de la un congres desfășurat la Praga.

Dânsul a concurat (juriul încă deliberează!) la titlul de ”arbitru al eleganței”, cu un costum impecabil și batistă la rever și ar fi triumfat fără probleme dacă n-ar fi avut un rival de temut în Aurelian Temișan (premiul ”Vedete”), care a stârnit oftaturi din partea doamnelor, inclusiv din partea Loredanei Groza, de care a stat lipit întreaga festivitate.

Înalt, sportiv, chipeș, longilinul ”Cornel” (așa îl știu prietenii) Temișan a dovedit că nu întâmplător este și un apreciat actor (de teatru și musical), povestind filmările la ”A doua cădere a Constantinopolelui” alături de Loredana Groza, fredonând refrenul primului său mare șlagăr, din anii  90, ”Poveste din Vest” de George Natsis, dar mulțumindu-i și lui Mihai Alexandru pentru piesele de uriaș succes, în manieră pop urban, pe care acesta i le-a scris în anii din urmă.

Cum spuneam, vedeți cum s-a legat totul? Fiecare laureat a venit la microfon, primind cărțile de editura Litera, diploma și un trandafir, în acordurile unei melodii legate de el, în cazul lui Mihai Alexandru fiind vorba de o piesă cântată de Laura Bretan. Fost component al unor formații rock, între care Iris, compozitorul are la activ cele mai multe participări la concursul Eurovision, iar în vremea din urmă s-a dedicat serios muzicii pentru cei mici (de altfel premiul său s-a intitulat ”Campionul șlagărelor pentru copii”), cea mai recentă realizare a lui fiind un CD de acest tip pe versurile Marinei Almășan, apărut la casa de discuri Eurostar.

Un gest frumos a făcut Mihai Alexandru dând fuga acasă la Horia Moculescu, pentru a-i aduce acestuia ventilatorul cu motoraș de care avea mare nevoie.

Când, în urmă cu câțiva ani, intermediam la aceeași casă de discuri Eurostar apariția primului (!) CD al celebrului compozitor Eugen Doga apărut în România, ”Mari succese”, nu credeam că voi ajunge să-i înmânez și cel dintâi premiu muzical important în țara noastră (”Mari Maeștri din Diaspora”)!

Autor al celebrelor valsuri ”Dulcea și tandra mea fiară” și ”Gramofon”, considerate de specialiști între cele mai frumoase din toate timpurile, Eugen Doga a compus muzica la peste o sută de filme (între care ”Anna Pavlova”, ”Șatra”, ”Lăutarii”, ”Maria-Mirabela”), zeci de balete, lucrări simfonice.

De curând a definitivat ciclul de lieduri ”Dialogurile dragostei”, pe versuri de Mihai Eminescu și Veronica Micle, sperând să le vadă reunite într-un concert unitar pe una din scenele de la noi.

Secvențe au fost deja făcute cunoscute publicului la Festivalul romanței ”Crizantema de aur” de la Târgoviște (unde va reveni între 20 și 22 octombrie, la a 55-a ediție, ca președinte al juriului de Interpretare) și în spectacolele organizate de doamna Lili Bobu (”Regal d Art”) la Iași și la Botoșani.

Nu numai reîntâlnirea cu Loredana Groza l-a bucurat pe muzician (este membru al UCMR), dar și faptul că l-a revăzut, chiar numai pe ecran, pe Daniel Jinga, sub bagheta căruia a cântat în concerul pop-simfonic al lui Paul Surugiu-Fuego de la Sala Palatului.

Acest eveniment al nostru de la Operă a fost o ocazie rară, mai ales după pandemie, de reîntîlnire între reprezentanții muzicii. Loredana Groza (cu un foarte meritat ”Premiu de Popularitate”) s-a declarat fericită să se revadă nu numai cu Eugen Doga, dar cu toți colegii, soliști și compozitori.

De la Trofeul Mamaia la nici 16 ani, cu piesa ”Mă întreb ce să fac?” a lui Marius Țeicu, drumul ei a fost mereu ascendent, a cucerit și Trofeul concursului TV ”Steaua fără nume”, a bătut toate recordurile discografice cu albumul ”Bună seara, iubite!” (muzica Adrian Enescu, versuri Lucian Avramescu), a străbătut lumea, este în jurii pe micul ecran, dar mai ales dovedește o capacitate de reinventare formidabilă, abordând toate genurile muzicale cu formația sa, ”Agurida”.

Rar, dar bine, și muzica folk a fost prezentă pe genericul galelor noastre, de această dată ”Premiul muzicii folk” revenind unui pionier al genului.

Mircea Vintilă a luat parte (alături de Mircea Florian, Marcela Saftiuc, Doru Stănculescu), în 1971, la primul Festival național folk, organizat de mine împreună cu regretatul meu frate Florin-Silviu la Pop-Clubul nostru de la ”303”, la Politehnică.

De-a lungul anilor s-a dovedit mereu egal cu sine, neabdicând de la stilul ce l-a consacrat, chiar atunci când a apelat la sonorități mai ample. A fost implicat în diverse proiecte ambițioase, cel mai recent fiind legat de colaborarea cu Iulian ”Mugurel” Vrabete, venit, cum spuneam, să-l susțină. Iar faptul că pe Mircea ”Ciocu” Vintilă l-am întâlnit adesea în tribunele stadionului din ”Parcul cu platani”, în Cotroceni, la meciurile echipei noastre de veșnică suferință, Progresul (devenită F.C. Național), mi-l face și mai simpatic…

Nu știu cu ce echipă de fotbal ține îndrăgitul actor Vasile Muraru (pesemne cu Ceahlăul Piatra-Neamț, la el acasă!), important este că ”ține” cu artiștii, cu artele spectacolului de music-hall, că respectă valorile genului.

Manager al Teatrului de revistă ”Constantin Tănase”, el a reușit performanța rară de a nu întrerupe nici o clipă contactul cu publicul, chiar în pandemie, cu 30%, 50% din capacitatea sălii, așa cum erau directivele, a susținut cu colegii săi spectacole în aer liber, la Teatrul de vară Herăstrău sau chiar pe Calea Victoriei.

A promovat muzica ușoară românească, prin reprezentanții ei de vază, dar și prin tineri soliști ai teatrului, printr-o politică inspirată de repertoriu, alături de compozitorii Dan Dimitriu (care este și dirijor al orchestrei) și Cristian Faur.

Dar mai ales a lansat, în octombrie anul trecut (încă nu venise relaxarea), un proiect excepțional alături de colega sa de scenă Valentina Fătu – ”Galele Savoy” (șapte ediții până în prezent) – o formă unică de spectacol, mustind de preuire și recunoștință, în care sunt cinstiți toți cei care au marcat cu talentul lor teatrul de revistă, fie ei cântăreți, compozitori, actori, balerini, scenografi, coregrafi, autori, cu emoționante momente ”In memoriam” consacrate corifeilor care nu mai sunt printre noi. Toate aceste merite i-au adus lui Vasile Muraru ”Premiul pentru Management Artistic”, pe care a anunțat cu eleganță că-l împarte cu viitoarea directoare artistică a teatrului ”Constantin Tănase”, Valentina Fătu.

Am tot vorbit de fotbal, însă aici ne poate da oricând lecții Horia Moculescu (care în tinerețe a jucat și rugby), suporter stelist de când se știe. Dar nu pentru asta a încheiat Gala cu toți spectatorii în picioare (doar la Eugen Doga s-a mai petrecut asta), ci pentru că el este legenda vie a muzicii noastre.

De altfel, Diploma de onoare ce i-a fost înmânată se intitulează ”O viață dedicată muzicii ușoare românești” – și chiar că așa este. Sute de șlagăre, zeci de trofee la festivalul de la Mamaia, soliști lansați (Adrian Daminescu, Mioara Feraru, Bogdan Bradu), o emisiune longevivă la TVR, ”Atenția, se cântă!”, președinte de juriu la numeroase concursuri, încurajând și povățuind tinere talente, autor al unei cărți autobiografice ce se citește cu sufletul la gură, realizator și prezentator, la Radio România Cultural, sâmbăta seara, al unei adevărate istorii a muzicii ușoare românești (1600 melodii difuzate până acum!), șef de orchestră cu performanțe de neuitat (la ”Modern”, în Mamaia, sau la ”Ambasador”, în București)…

Cu umor și farmec, jovial ca de obicei, Horia Moculescu a făcut o mică radiografie a carierei sale, cu marii compozitori alături de care a stat, neuitând să precizeze că după decesul lui Ramon Tavernier decanul de vârstă al compozitorilor noștri de muzică ușoară este Jolt Kerestely (88). Iar finalul alocuțiunii sale ne-a pus pe gânduri, când a întrebat, retoric: ”Oare cine va primi anul viitor prremiul acesta al meu?”…

A fost o Gală dominată de personalitatea uriașă a unor mari slujitori ai muzicii culte, a unor reputați muzicieni, Eugen Doga și Horia Moculescu, de confirmarea vocilor excepționale ale unei adevărate ”generații de aur” (pe cei mai în vârstă i-am include deja în sintagma ”generația de platină”!) – Loredana Groza, Monica Anghel, Aurelian Temișan, de speranța pe care ne-o transmit Mircea Drăgan și Mihai Alexandru că muzica ușoară este în continuare pe mâini bune, de certitudinea că poezia muzicii folk nu va dispărea, mai ales că toți cei de mai sus sunt așteptați din toamnă să fie invitați de Vasile Muraru și de Valentina Fătu la Teatrul de revistă ”Constantin Tănase”, la ”Galele Savoy”!

Octavian URSULESCU

Foto: TONICA Group

Comments

comments