Presa din România, coruptă și luptătoare anti-corupție: Bacteristan (III)
Acest raport, care face parte dintr-o cercetare ANTICORRP, analizează o serie de studii de caz în care se urmărește interacțiunea dintre jurnalişti, editori, mediul de afaceri și activitatea politică. Ele descriu diferitele atitudini pe care le-au adoptat jurnaliştii în raport cu fenomenul corupției și impactul pe care l-au avut asupra sistemului mediatic și a luptei împotriva corupției. Autorii investighează felul în care în România a avut loc o tranziție importantă de la presa tradițională la o presă alternativă electronică sau social media mai ales datorită autocenzurii și corupției generalizate din cazul Roșia Montană, cînd redacții întregi au acceptat să-și vândă independenţa editorială în schimbul avantajelor materiale obținute de companiile lor. O contibuție a adus și faptul că piața publicității din România a fost afectată de criza economică (de la 540 milioane de Euro în 2008, la 309 milioane în 2011 și 306 milioane în 2012 ). În aceste condiții bugetele pentru publicitate alocate de RMGC au constituit o gură de oxigen mult așteptată pentru multe din agențiile de presă din România. Acest lucru a dus la transferul subiectului la jurnaliști independenți, ONG-uri și persoane interesate, în special prin intermediul rețelelor sociale și a dus la prăbușirea încrederii în presa tradițională. Spre deosebire de Occident, unde o presă de calitate este amenințată de fake news, la noi social media amenință că va face curat în corupta și partizana presă tradițională. Dată fiind ambiguitatea rolurilor jucate de unii jurnaliști și organe de presă, o curățare a presei din România e o sarcină imposibilă, și așa avem simultan probabil cea mai coruptă presă din Europa care luptă cel mai energic contra corupției.
Studiul de caz 3: Bacteristan
Cazul a analizat felul în care un ziar de sport – Gazeta Sporturilor – a alcătuit o puternică echipă de anchetă și a demascat cazuri majore de corupție, ieșind din sfera domeniului sportiv. A relatat în principal subiectul cunoscut sub denumirea Bacteristan, anchetele privind igiena precară din spitalele din România, subiect care a izbucnit după ce mai multe persoane rănite în incendiul din clubul Colectiv au murit din cauza infecțiilor intraspitalicești. A ieșit la iveală o rețea cu rădăcini adânci în care erau implicate companii private și instituții de stat, în care au fost organizate licitații aranjate, achiziții publice la prețuri supraestimate și au existat suspiciuni de spălare de bani. De asemenea, ancheta s-a extins și asupra altor cazuri de corupție în care au fost implicați foștii miniștri Monica Iacob-Ridzi și Elena Udrea, demascate de același ziar.
Investigațiile amănunțite și care au avut impact asupra sistemului s-au caracterizat prin faptul că au fost autentice și au rezultat din munca de teren desfășurată de jurnaliștii GSP. Din acest punct de vedere, Cătălin Tolontan și echipa sa au intrat în rolul pozitiv-activ pe care un jurnalist îl poate avea în procesul de descoperire și combatere a corupției: acela de inițiator/investigator al unui subiect de corupție, (Tipologia 1). În misiunea lor de aflare a adevărului, reporterii GSP au reușit să atragă persoane din interior și denunțători, în timp ce jurnaliștii acționau ca verificatori ai faptelor.
Destul de important este faptul că, deși erau de departe cei mai puternici, și alți jurnaliști au redactat și publicat articole pe aceeași temă (în special articolele lui Ovidiu Vanghele, jurnalist de investigație cu experiență care lucrează pentru propriul său proiect editorial, Centrul de Investigații Media și pentru Euractiv.ro). Pe de altă parte, multe alte publicații au semnalat și au redifuzat articolele GSP, atribuindu-le meritul cuvenit. Procedând astfel, aceste organizații media au întrunit criteriile rolului de reporter/facilitator pentru subiecte de corupție (Tipologia 2).
Acesta este considerat cel mai mare caz de corupție demascat vreodată de presa din România, nu în ceea ce privește sumele de bani vehiculate, deoarece în trecut au fost expuse cazuri în care au fost implicate sume mai mari de bani, ci în ceea ce privește amploarea rețelei corupte, numărul de persoane afectate, precum și efectele la nivel instituțional. La doar o lună de la apariția primului articol, subiectul a devenit viral, ministrul Sănătății a demisionat, manageri de spitale și doctori de renume au fost plasați sub investigații, au fost anunțate schimbări de politică și s-a recunoscut faptul că această problemă a reprezentat o amenințare la adresa siguranţei naționale.
Dar, probabil, cel mai puternic efect a fost acela că presa și jurnaliștii și-au redobândit încrederea publicului și mândria asociată profesiei lor, care se pierduseră de-a lungul anilor.
Acest lucru se poate observa în miile de comentarii publice, în special pe Facebook, dar și în avalanșa de suținători din rândul celorlalți jurnaliști si agenții de presă care activează într-o profesie dezbinată de o concurență acerbă și caracterizată printr-o solidaritate destul de slabă.
Au existat câteva elemente care au facilitat impactul acestei investigații. În primul rând, trebuie să menționăm consistența, perseverența și acuratețea reportajelor realizate de GSP. Echipa GSP a lucrat cu mai multe surse, a publicat dovezi ori de câte ori a fost posibil, a lansat o campanie media doar atunci când a avut certitudinea că toate faptele au fost verificate.
În al doilea rând trebuie să subliniem angajamentul și rezistența de care jurnaliștii au dat dovadă. Ei au fost supuși atacurilor din toate părțile, au fost puși sub urmărire, iar investigațiile lor au fost politicizate de către un grup politic împotriva celuilalt. Echipa GSP a răspuns public tuturor acestor presiuni prezentând varianta sa a poveștii, într-o manieră neutră și fără să formuleze acuzații.
În al treilea rând, dimensiunea în sine a investigațiilor și impactul emoțional au contribuit la menținerea epopeii dezinfectanților în presa de actualitate. De asemenea, un alt avantaj a fost acela că și alte echipe de investigație analizau simultan acest subiect sau subiecte similare, fapt care a ajutat la crearea unei mase critice de cititori, în continuă creștere. Este demn de reținut faptul că aceste subiecte au circulat și diverse publicații (printre care Centrul de Investigații Media, Euractiv, Hotnews, România Curată) făceau referire reciprocă la subiectele lor. Aceasta constituie o dezvoltare remarcabilă, dat fiind faptul că în presa din România practica obișnuită este de a ignora subiectele concurenței sau de a le copia în întregime, fără a menționa sursa inițială.
În al patrulea rând, trebuie să subliniem existența unui context politic favorabil în cadrul căruia s-a derulat întreaga dramă. Guvernul lui Dacian Cioloș a venit la putere după incendiul din Colectiv și a acționat în mod consecvent pentru asigurarea transparenței activității guvernului.
Nu în ultimul rând, seria de reportaje publicate de GSP nu a fost interpretată sau realizată în manieră comercială, cu scopul de a atrage profit, ci ca un demers de interes public. Articolele zilnice care dezvăluiau pas cu pas dimensiunile uriașe ale acestei rețele de corupție și lipsa de interes din partea autorităților statului au fost publicate pe blogul personal al lui Tolontan și redifuzate de GSP. Între timp, publicația și-a păstrat atenția asupra evenimentelor sportive, respectându-și audiența principală și nu s-a bazat numai pe publicitatea uriașă dobândită în urma investigației. Conform lui Tolontan, în pofida traficului masiv pe Internet, investigațiile au “condus la o creștere a tirajului aproape de valoarea zero” pentru GSP.