Presa tv și deraierea deontologică
Nici prin gaura cheii nu mai merită să te uiți la televizor. Cu foarte mici excepții, privitorului i se oferă un ghiveci jurnalistic de cea mai proastă calitate, o amestecătură de imagini și sunete aidoma unei panarame de bâlci.
Tot ce este mai hilar și-a dat mâna la niște producții de televiziune făcute doar pentru a umple timpul și a da satisfactie unei auditoriu cu o pregătire sumară.
Specialiștii adevărați aproape că nu mai există, cei numiți să realizeze programe și să modereze emisiuni de diferite genuri în majoritatea lor fiind de un amatorism rar întâlnit. Starea presei tv trece printr-o criză profundă.
O deteriorare accelerată este vizibilă cu ochiul liber. Mai toți încercă să convingă telespectatorii cu realizări încropite între două sosiri și plecări de tranvai, dând senzația de lipsă de profesionalism, interes și pregărire de specialitate.
Și mai ales de respect față de telespectatorul cu pretenții gazetărești, dornic să nu vadă comportamente și complotări mediocre.
Pregărirea rudimentară a celor care se autodeclară mari jurnaliști de televiziune, unii dintre ei cocoțați în posturi de moderatori după ce s-au făcut de râs în presa scrisă sau în alte funcții străine de ziaristică, nu asigură nici pe departe conștiința civică și binele comun.
Se crede că dacă un realizator sau cum s-o numi el este bun de gură, este fotogenic – dă bine pe sticlă și cu trecere la patronul postului tv, este suficient pentru a intra în grațiile publicului. Cel la care fac referire povestește cum a fost tras de urechi de învățător în școala primară, cum a spart sticla cu lapte în drum spre casă sau cum a copiat la examenul de bacalaureat fără să fie prins de supraveghetor.
La nevoie, se laudă cu experiența de reporter de teren de câteva luni din vremea când cozile la Caritas depășeau lungimea unei garnituri de tren. Imparțialitatea este o floare rară la unele posturi de televiziune.
Concluziile prestabilite dau năvală, iar dovezile privind autencitatea știrilor din surse sigure oferite publicului lipsesc cu desăvărșire.
Nu lipsesc râsul cu gura până la urechi, mișto-urile de cartier, lingușelile față de invitatul cu ștaif și chiar de moderator, precum și acea maimuțăreală politică la oamenii care, până mai ieri, duceau tava unor șefi de partid.
Mediocrii se înghesuie să iasă în evidență, lăsându-i pe invitații de „casă”, cam aceiași, să dea din cap aprobând astfel fițele omului de televiziune (sic!).
Orice observator poate constata o deraiere deontologică accentuată de la etica și imparțialitatea gazetărească, o lipsă de maturizare în construcția unor emisiuni tv.
Te uiți și nu îți vine să crezi cum unii își bat joc de profesia de jurnalist, de actul educațional și de informarea obiectivă a cetățeanului.
Cu mici excepții, cele mai multe dezbateri difuzate de unele posturi tv mai noi sau mai vechi sunt aproape copiate la indigo.
Agenda ocultă a unor patroni nu diferă una de alta. Concurența este prezentă doar la cine are gura mai mare, cu adresări brutale la adresa persoanelor invitate sau aflate sub lupa criticii, catalogări de genul „javră”, „dobitoc” , „băi”, „măi”, „neisprăvit”, „hoț” , „lichele” etc., vulgaritate de cote înalte, fiind prezente în arsenalul linvistic al „formatorilor de opinie”, care vor să arate cât de ofensivi și curajoși sunt din scaunul de moderatori.
Alinierile doctrinare sunt evidente. Interesele politice sunt clare. Agresivitatea verbală la adresa unor persoane publice aflate în alte zone de interes paricular pare de neoprit. Din acest punct de vedere, nu putem vorbi de o stare normală a presei tv, impasul din ultimul deceniu fiind evident.
Subiectele de real interes dorite de cetățean au dispărut, locul lor fiind luat de răfuieli, bârfe, fake news–uri ambalate într-un senzațional ieșit din toate tiparele senzaționalului, în goana după audiență.
Argumentele, proprietatea termenilor, obiectivitatea, dreptul la replică, consolidarea respectului față de telespectator, alinierea la standardele jurnalismului de tip european reprezinte deziderate care merită să fie analizate cu interes și mai multă atenție.
Improvizația anarhică în realizarea și prezentarea unor producții tv de nișă aduce desevicii credibilității și pune într-o lumină proastă rolul televiziunii în peisajul media, peisaj care se dorește echilibrat, echidistant, obiectiv și credibil.
Cuprinsul neglijent, vedetismul ieftin, interesul comercial, imitațiile oteviste, legăturile dintre presa tv și unele partide, lipsa independeței editoriale, renunțarea la imperativele deonotogice, toate la un loc sunt factori care aduc mari neajunsuri presei în misiunea ei socială, care privește actul educațional și progresul comunitar.
Altfel, se poate vorbi de o lipsă de respect, strâns legată de dezinteres, neprofisionalism și, bineînțeles, o mare lipsă de consideratie față de telespectator.
Eliade Bălan

Da a-ți prezentat realitatea cruda a acestei bresle tv, plină de rude si nepoatei făcuți; moderatori, jurnaliști de investigații tv. Toată această cloaca tv, pupincurista a patronilor de media nu fac altceva decât să liniștească clasa politică actuală. Sunt multe de spus pe această temă deschisă de dvs. A trecut vremea oamenilor profesioniști în tv, presă scrisă si mai nou online. Acum este vremea hienelor, incultilor, incompetentilor care vor să manipuleze opinia publică a gloatei sărăcire de cei care conduc Romania. Păcat de părinții noștri, de noi cei mulți care suntem îndoctrinare cu bărfa de scandal îndepărtați de la realitatea zilnică economică a noastră care umblăm cu buzunarele si burțile goale, ca ei toți să se îmbogățească. Sunt toți rupți de realitstea vieții a poporului . Dar Dumnezeu nu doarme stimate domn. Scrieți cât mai multe realități, că poate mai reușiți să-i treziti. Cu mâhnire în suflet un cetățean pribeag român, dornic de dreptate. Don-Don.