Problema cipriotă, poveste fără sfârșit
O nouă rundă de negocieri pentru rezolvarea problemei cipriote este programată sub auspiciile ONU, în luna aprilie.
De fiecare dată când Uniunea Europeană abordează cu Ankara teme ca uniunea vamală, liberalizarea vizelor, negocierile de aderare, problema cipriotă se vădește un factor cheie al procesului.
Potrivit ministrului cipriot de Externe, „cu cât mai repede se ajunge la o soluție în această chestiune, cu atât mai repede își vor atinge potențialul deplin relațiile dintre Uniunea Europeană și Turcia”.
În acest context, atingerea subiectului relațiilor dintre blocul comunitar și Ankara, care se află, printre altele, pe agenda summitului care are loc chiar în aceste zile, are în fundal un raport realizat de șeful diplomației europene, Josep Borrell.
Mențiunile din document despre potențiale sancțiuni în cazul în care Ankara va înegistra derapaje a stârnit comentarii din alte capitale europene – Ungaria, Malta și Bulgaria au cerut „atenuarea tonului” Bruxelles-ului la adresa Turciei.
În aceste condiții, ce proiecții mai pot exista pentru rezolvarea problemei cipriote și cum va aborda Uniunea Europeană pe o voce unitară chestiunea reunificării insulei, când în mijlocul problemei stă Turcia, cu care relațiile sunt cele care sunt?
De altfel, din Capitala Ciprului, Nicosia, deja s-au auzit critici la adresa raportului, pe care partea cipriotă îl vede prea… blând.
Peste toate acestea se adaugă poziția Washingtonului, care, deși s-a supărat când regimul de la Ankara a făcut ceva achiziții de armament din Rusia, susține, prin vocea Secretarului Apărării, Antony Blinken, că „Turcia este un aliat vechi și de nădejde, pe care NATO are un interes puternic să-l mențină aproape”.
Nicos Rolandis, fost ministru de Externe al Ciprului, sintetizează situația foarte sec: o reglementare pe cale politică „este aproape imposibilă în prezent”…
Această opinie este susținută de rezultatele unei cercetări sociologice care a relevat faptul că 84% dintre ciprioții greci și peste 70% dintre ciprioții turci consideră că „partea cealaltă nu va accepta niciodată compromisurile și concesiile necesare unei reglementări corecte”.