Putere, fara onoare – sau cum se poate naste o dictatura

Sustragerea si folosirea abuziva si imorala a imaginii publice a performerilor din varii domenii de activitate, preluarea abjecta a simbolurilor patriotice perene, arestarea si manipularea discursului crestin-ortodox, insusirea grotesca a ideii de familie traditionala, batjocorirea notiunii de detinut politic, distrugerea statului de drept, promovarea cu precadere a nulitatilor intelectuale si profesionale, a yesmenilor si sicofantilor, in administratia centrala, locala si in legislativ, trambitarea – din interese ce tin de cautionare penala si deliciu autocrat, a euroscepticismului.

Tot atatea hotii semantice, tot atatea asasinate morale, tot atatea demolari institutionale!

In absenta unei alternative reale de Dreapta, Stanga pesedisto-aldista a talharit discursul crestin-democrat. Aceasta gasca, dominata majoritar de politicieni netrebnici, de puscariabili, de impostori, de mafioti politico-economici si de analfabeti structurali si functionali incearca disperata sa para ceea ce nu a fost, nu este si nu va fi vreodata: un model fast pentru societatea romaneasca.

Din nefericire, insa, si modelul nefast are, vai, o sumedenie de sustinatori. Caci impostura, incultura, ciocoismul, coruptia, servitutea, promiscuitatea, superficialitatea, minciuna fac buna casa cu saracia, frica, idolatria de sorginte feudala, deznadejdea, parvenitismul, disperarea.

Romania se confrunta, in ceea ce ma priveste, cu o infioratoare lipsa de onoare la nivelul „elitelor” politice. Iar aceasta lipsa de onoare face ca ceea se sunt acesti indivizi, sa vorbeasca atat de tare, incat nimeni sa nu mai auda ceea ce spun. Adica, sa exerseze puterea politica, fara sa se bucure de nici o umbra de onoare. Caci, asa cum spunea Machiavelli, nu functia il face pe om onorabil, ci omul face functia onorabila. Din aceasta perspectiva, PSD si ALDE golesc de onoare institutiile si functiile publice ale statului roman, fie ca este vorba despre Parlament, Guvern, Curte Constitutionala, fie ca vorbim de primul ministru. Indiferent cata putere ar avea demnitatile si organismele statului, ea este pe cale sa devina in atari conditii irelevanta, nefrecventabila si necredibila.

Statul isi va contingenta astfel propria suficienta in interiorul acestui tarc al narcisismului sfidator .

Asa se nasc, de fapt, dictaturile!

Dan Uncu

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.