ACTUALITATE

PUTEREA NAȚIUNII UNITE – “România, unica țară înconjurată de români” – Nicolae Iorga

Lupta românilor basarabeni pentru Un Mâine al Împlinirilor a pornit, firesc,  prin recunoașterea identității românești-ziua de 31 august 1989 devenind  piatra de temelie a renașterii naționale.

A urmat Declarația de Suveranitate din 23 iunie 1990 și Declarația de Independență din 27 august 1991, care au trasat limpede obiectivul Republicii Moldova: „… stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii naționale.”(Declarația de Independență a Republicii Moldova)

Să enumerăm unele etape ale afirmării năzuințelor noastre: În noiembrie 1994 Republica Moldova inițiază dialogul cu Uniunea Europeană, semnând Acordul de Parteneriat (APC) care a intrat în vigoare  în iulie 1998, punând bazele primului document juridic ce a  reglementat relațiile  cu UE, iar în 2001, după eforturi diplomatice susținute de Chișinău și București, Republica Moldova a fost inclusă, împreună cu România, în Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, asumând astfel un parcurs comun către Uniunea Europeană, cu perspectiva unei aderări concomitente.

Capcanele propagandistice și manipulările politice au îndepărtat, însă, acest deziderat. Nemulțumirile electoratului – adesea justificate – față de guvernări erau “compensare” cu o bucurie de moment, că au fost sancționați cei care n-au meritat încrederea, fără a se ține cont că se pierdea direcția. Astfel, deturnarea determinării electoratului și pendularea puterii politice între Est și Vest ne-a ținut ani de-a rândul prizonierii propriilor rătăciri.

Îmi amintesc în 2001 eram Ambasador, Reprezentant Permanent al Republicii Moldova la Consiliul Europei, la Strasbourg, când liderul comuniștilor, ajunși la guvernare cu majoritate absolută, declara:

„Dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului va decide în favoarea înregistrării Mitropoliei Basarabiei, Republica Moldova va ieși din Consiliul Europei și va deveni Cuba Europei.”

Atunci, în Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, am explicat că victoria comuniștilor în alegeri nu se baza pe alegerea acestei ideologii de către majoritatea cetățenilor – așa cum presupuneau unii – ci era consecința unei tranziții prea lungi și dure și a lipsei unui sprijin extern de care avea nevoie Republica Moldova.

Mă întreb, însă,  acum: cum ar putea fi justificat un eventual eșec al forțelor proeuropene și pro unioniste, când sprijinul României și al Uniunii Europene este permanent și cuprinzător, acoperind aproape toate domeniile?

Fiecare națiune are propriul destin, propria misiune și propriul rol în „hora națiunilor”. În condițiile situației internaționale actuale, tot mai îngrijorătoare, mai mult ca oricând, avem nevoie de consolidarea puterii națiunii române unite.

Generații de români basarabeni au demonstrat de-a lungul timpului o extraordinară capacitate de rezistență și regenerare – o sinergie care aduce valori noi, fără a-și uita rădăcinile. Să ne amintim de spiritul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, al marilor noștri înaintași, care ne-a însoțit în renașterea națională.

Desigur, și în România – Țara Mamă – sunt multe de îndreptat. Nimeni nu pretinde perfecțiune, căci desăvârșirea este un drum nesfârșit. Dar un adevăr fundamental nu poate fi contestat: în România nu există pericolul ștergerii identității, iar românii nu trebuie să se teamă că își vor pierde limba, cultura, ființa.

Cetățenii Republicii Moldova trebuie să decidă, prin vot, dacă mai doresc să mențină un stat falimentar, o mașinărie care condamnă populația la sărăcie, la frig, la familii risipite prin lume și la copii care cresc fără grija părinților – sau dacă aleg, în sfârșit, direcția firească: unitatea românească și apartenența deplină la marea familie europeană.

Moldova nu este de vânzare și nu a fost niciodată. O parte a teritoriului ei, între care cel administrat de Republica Moldova, a fost răpit și ținut în prizonierat mai bine de două secole, dar spiritul poporului nostru a dovedit că are puterea de a rezista și de a renaște.

Astăzi pentru supraviețui este nevoie de o îmbinare înțeleaptă: memoria și experiența seniorilor cu energia și dorința de afirmare a tinerilor.

Spuneam deseori la București: „Românii basarabeni nu-și pot permite luxul de a-i diviza pe românii din Țară în partide. Este un lux prea mare pentru ei.”

La fel și astăzi, la Chișinău, nu ne putem permite „luxul” împărțirii sterile a voturilor. Este nevoie să depășim supărările, frustrările și chiar nedreptățile.

Alegerea de duminică, 28 septembrie, înseamnă mai mult decât un vot – este decizia dacă rămânem prizonieri ai sărăciei și incertitudinii sau dacă pășim hotărât spre unitatea românească și familia europeană.

Duminică, 28 septembrie să prevaleze interesul suprem: direcția pe care am ales-o încă din 1989!

Puterea Națiunii Unite

Românii basarabeni au pornit pe drumul libertății prin lupta pentru dreptul de a vorbi în limba maternă-română (31 august 1989), pentru suveranitate (23 iunie 1990) și pentru independență (27 august 1991).

În prezent cetățenii Republicii Moldova beneficiază de sprijinul permanent al României și al Uniunii Europene.

Moldova nu este de vânzare și nu a fost niciodată. O parte a teritoriului ei, între care cel administrat de Republica Moldova a fost răpit și ținut în prizonierat mai bine de două secole, dar spiritul poporului nostru a dovedit că are puterea de a rezista și de a renaște.

Alegerea de duminică, 28 septembrie, înseamnă mai mult decât un vot – este decizia dacă rămânem prizonieri ai sărăciei și incertitudinii sau dacă pășim hotărât spre unitatea românească și familia europeană.

Duminică, 28 septembrie să menținem calea aleasă încă în 1989!

Iuliana Gorea Costin

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.