Recenzie: Dresoarea de Cristina Nemerovschi
“Ca să-i îmblânzești pe alții, trebuie mai întâi să te poți îmblânzi pe tine.”
Mă bucur tare mult că am avut ocazia să o cunosc pe Cristina, dar și mai tare mă bucur că am ocazia să citesc ce scrie. Am avut ocazia să aflu despre această carte în perioada în care era în faza de proiect, încă de atunci mi-a stârnit curiozitatea, deși nu știam suficiente detalii. Așa că am fost extrem de fericită atunci când am reuit să citesc ce a ieșit.
Dresoarea este genul de carte care te ține în priză. Desigur temele pe care le abordează acest roman nu sunt ușoare și îți trebuie câteva zile, dacă nu chiar săptămâni să le asimilezi și să le înțelegi. Mai mult decât atât, violența în familie este un lucru care ține și de realitatea zilelor noastre, deci cumva ar trebui să fii pregătit pentru ce urmează. Totuși relația Ludmilei și a Oksanei cu părinții lor tot ajunge să te șocheze, pentru că trauma trăită de cele două fete este un lucru care se poate întâmpla oricui, poate fi trăită de oricine. Nu este o situație excepțională care se întâmplă foarte rar. Nu. Este pur și simplu o realitate a zilelor noastre, fie că vrem să acceptăm, fie că nu.
Povestea Cristinei se axează pe două momente cruciale din existența personajului principal. Pe copilăria chinuită și plină de lipsuri a Ludmilei și pe viața femeii ajunse la maturitate, Lidia care a reușit cumva să răzbată în viață în ciuda tuturor impedimentelor de care a avut parte.
Întregul roman urmărește așadar evoluția personajului principal, dar mai ales modul în care se raportează la două momente cruciale din existența sa: chinul suportat în copilărie și succesul obținut la maturitate.
În primi cincisprezece ani viața, Ludmilei a fost una sărăcăcioasă și plină de violență. Cu un tată alcoolic și o mamă lipsită de orice spirit matern, fata a avut un singur sprijin, pe sora ei mai mică, Oksana, pentru care ar fi făcut absolut orice și care a fost pentru ea forța care a reușit să o țină la suprafață, care a ajutat-o să supraviețuiască.
Numai că, tot ceea ce a trăit, bătăile, lipsa hranei, sărăcia lucie, dar mai ales lipsa dragostei și a susținerii din partea părinților ei, au traumatizat-o și au forțat-o să se maturizeze extrem de repede. Tocmai de aceea cred că prezentarea acestei relații toxice dintre părinți și copii este menită să ne arate cât de important este pentru un copil să fie iubit, apreciat și susținut de părinții săi. Fără doar și poate, aceste aspecte stau la baza construirii încrederii unui copil. De aceea cred că să îl ajuți să capete încredere este un element esențial în formarea lui ca viitor adult.
“Uneori, mi se pare că toată iubirea care mi-a fost răpită în copilărie, iubirea de care ar fi trebuit să am parte mi s-a adunat în interior într-un glob multicolor și scânteiază de acolo cu putere, împrăștiind viață în jurul meu. Pentru că doar iubirea e ceea ce împinge viața să meargă mai departe.Și, acolo unde nu e iubire, apar răni. Îți sapă în suflet și te schimbă pentru totdeauna.”
Cel de-al doilea moment care ne este prezentat în carte, este Lidia, femeia realizată care a reușit să devină o dresoare de succes extrem de apreciată de cei apropiați și de cei din public. Cu toate astea, ea nu poate gestiona suficient de bine întreaga atenție și iubire pe care o primește de la cei din jur, pentru că nu a fost învățată. Nu știe cum, Iar teama de a nu suferi din nou este atât de pregnantă, încât dragostea ei o dăruiește în totalitate Shakirei și lui Ruslan. Dar până la urmă ea încearcă și își dă voie să se îndrăgostească de Asid, asta după ce vreme de mai mulți ani de zile și-a ținut dragostea încătușată, temându-se ca nu cumva să ajungă să sufere din nou.
Relația dintre Lidia și Asid este genul de relație care evoluează încet, dar care devine tot mai solidă după ce ei învață să aibă încredere unul în celălalt, dar mai ales după ce învață cum să depășească diversele obstacole care apar pe parcursul întregii povești. Și chiar dacă această iubire este minunată și pașnică, Lidia are momente când își amintește despre o relație de pe vremea când era Ludmila. O relație aparent inocentă și copilăroasă, dar care a reușit să provoace extrem de multe traume și suferință la un moment dat, chiar dacă nu au fost conștientizate atunci de tânăra și neexperimentata Ludmila.
Ludmila este imagina clară a unei realități răvășitoare. Ea este imaginea fetei care a crescut în sărăcie, care a învățat să facă foamea și să se lupte de la o vârstă fragedă, să supraviețuiască. De asemenea, a învățat să îndure bătaia și lipsa dragostei asemenea unui om mare. Ea este pur și simplu imaginea clară a unui copil traumatizat.
Pe de altă parte, femeia în care s-a metamorfozat, Lidia, este extrem de puternică și încrezătoare în propriile forțe. O femeie cuceritoare și șarmantă care știe cum să domine atât animalele pe care le antrenează în arenă, cât și bărbații care încearcă să îi intre în pat și în suflet. O adevărată dresoare.
Cu toate astea cele două perioade ale vieții ei, trecutul (Ludmila) și prezentul (Lidia) ajung să se întrepătrundă destul de frecvent și asta pentru că tânăra femeie nu își mai aduce aminte anumite evenimente din viața ei, în special perioada de după incendiul în care părinții ei au murit. De asemenea, ea este sigură că și Oksana și-a pierdut viața tot în același incendiu mai ales că nu mai știe nimic despre de la acel eveniment nefericit. În timp ce, întrebarea: Ludmila ce ai făcut între 15 și 16 ani ? este atât de prezentă încât ajunge să se gândească intens la acea perioadă, fără a avea habar ce anume s-a întâmplat cu ea în acel timp. Totuși, ajungem să primim clarificări spre final când întregul mister începe ușor, ușor să se elucideze. Desigur o să vă dau ocazia să descoperiți singuri.
,,Știam despre traumele din copilărie care lasă urme pe interior. La început, poate nu le simți, îți spui că sunt în trecut. Dar timpul se strânge ca un laț în jurul gâtului tău, și într-o zi îți dai seama că trecutul nu e chiar trecut, că se întrepătrunde cu prezentul și amenință să-l distrugă.”
Un alt lucru care te surprinde în această carte este relația dintre cele două surori, Ludmila și Oksana, pe care am simțit-o cumva în anumite momente tensionată și destul de ciudată. Este adevărat că Ludmila ar fi făcut orice pentru sora ei, dar se pare că acest schimb nu este reciproc, pentru că Oksana are destule momente în care dă dovadă de egoism.
Pe de altă parte, am apreciat extrem de mult relația pe care o are Lidia cu leoaica Șhakira și tigrul Ruslan, pe care îi consideră ,,copii ei”, astfel că iubirea pe care le-o poartă celor două animale este pur și simplu copleșitoare.
Dresoarea de Cristina Nemerovshi este cu adevărat o carte care oferă o mulțime de lecții. Un adevărat roller-coaster care te poartă printr-o gamă variată de trăiri și sentimente. Care provoacă o mare suferință la un moment dat, ca mai apoi spre final să te facă să îți recapeți speranța în tot ceea ce este bun și frumos.
“Cât timp aveam iubire, ne puteam reinventa la infinit.”
Ramona BANU