Regulile de etichetare a produselor alimentare. Cum le interpretăm?

Uniunea Europeana (UE) stabileşte reguli de etichetare pentru produsele alimentare pentru ca toţi consumatorii europeni sa fie informaţi atunci cand decid sa cumpere un anumit produs alimentar. Regulile sunt destinate sa va ofere informatii cuprinzatoare despre produsele alimentare pe care le cumparati.

In afara informatiilor cerute din punct de vedere legal, producatorii sunt liberi sa ofere orice alte informatii pe care le doresc, atat timp cat acestea sunt exacte si nu induc in eroare consumatorii. Exista reguli de etichetare comune tuturor produselor alimentare, precum si reguli specifice pentru carne, alcool si alimente perisabile.

Semnificatia numerelor E

Daca un aditiv alimentar are un numar E, inseamna ca a trecut testele de siguranta si a fost aprobat pentru utilizare pe intreg teritoriul UE. Aceasta aprobare este supravegheata, revizuita si modificata conform noilor date stiintifice.

Exemple de cativa aditivi alimentari obisnuiti:

• Antioxidanti: ajuta alimentele sa reziste mai mult timp, impiedicand grasimile, uleiurile si anumite vitamine sa intre in combinatie cu oxigenul din aer. Oxidarea este cea care provoaca rancezeala si pierderea culorii alimentelor.Exemplu: Vitamina A, denumita si acid ascorbic sau E300.

• Coloranti: sunt uneori folositi pentru a inlocui culoarea naturala pierduta la prelucrarea sau depozitarea alimentelor, sau pentru a da produselor o culoare consistenta. Exemplu: Caramel (E150a), folosit la produse cum ar fi sosurile si bauturile racoritoare.

Emulsificatori, stabilizatori, agenti de coagulare si agenti de ingrosare: emulsificatorii cum ar fi lecitina (E322),amesteca ingredientele care in mod normal s-ar separa, de exemplu uleiul si apa. Stabilizatorii impiedica ingredientele care au fost combinate sa se separe din nou. Un agent de coagulare obisnuit este pectina (E440), folosita la gemuri. Agentii de ingrosare dau consistenta alimentelor, la fel cum faina adaugata la un sos il face mai consistent.

• Potentatori de aroma: maresc aroma dulciurilor si a produselor gustoase, fara a adauga o aroma proprie.Exemplu: glutamatul monosodic (E621) este adesea adaugat la alimente prelucrate, in special supe, sosuri si carnati.

• Conservanti: impiedica alimentele sa se strice. Majoritatea alimentelor care au o durata de depozitare lunga includ conservanti, daca nu a fost utilizata o alta metoda de conservare – cum ar fi inghetarea, ambalarea in conserve sau uscarea. Exemple: Fructele uscate sunt deseori tratate cu bioxid de sulf (E220) pentru a impiedica formarea de mucegai sau bacterii, iar sunca, carnea sarata de vita si carnea conservata sunt deseori tratate cu nitrit si nitrat (E249 – E252) in timpul procesului de conservare.

• Indulcitori: sunt deseori utilizati in locul zaharului la produse cum ar fi bauturile efervescente, iaurtul si guma de mestecat. Exemple: aspartam (E951), zaharina (E954), acesulfam-K (E950) si sorbitol (E420).

Sursa: www.bookshop.europa.eu

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.