Respectul față de tradiții
Am mai scris-o, valorile, tradițiile, istoria culturii sunt adesea mai convingător și mai plenar cinstite în localitățile mai mici, acolo unde există oameni pasionați și entuziaști.
Așa stau lucrurile în orașul Comarnic, unde cochetul stadion a găzduit a III-a ediție a ”Festivalului drapelului”, cu un atractiv melanj de genuri artistice, gândit foarte bine pentru cele două concerte în aer liber, care au început la ora 12,00 și s-au încheiat aproape de miezul nopții, de fiecare dată cu jocuri de artificii.
Alături de primarul Sorin Popa, cunoscutul promotor Marin Mândrilă a mizat înainte de toate pe nume binecunoscute, cum ar fi Plăieșii, Florin Grigore (care și-a încheiat dinamicul recital cu compoziția proprie ”Credință și demnitate”), Ilie Caraș (valoros interpret bucovinean), Nicole Cherry, Alesis (Alina și Romeo Negoiasă au dat viață impresionant Imnului de stat al României).
Grupul Plăieșii și-a respectat întrutotul rangul, venind de la Chișinău în formulă completă, 7 soliști vocali și 7 instrumentiști, cu un program incendiar (că tot era caniculă afară!) de mai bine de o oră – adevărată lecție de etnofolclor autentic, cu dinamism, umor, virtuozitate vocală și instrumentală, culminând cu șlagărul aflat pe toate buzele, ”Hanul Mărioarei”.
Conducătorul formației, Nicolae Gribincea (ca un detaliu interesant, fratele său a fost până acum câțiva ani ambsadorul Republicii Moldova la București, fiind nelipsit de la toate evenimentele muzicale), a înființat în 1989 grupul ”Stejăreii”.
Aceștia au crescut, au devenit stejari în toată regula și în 1999 Ministerul Culturii de la Chișinău le acorda titlul de ”Colectiv model”. Până în prezent, Plăieșii, foarte populari și dincoace de Prut, au editat nu mai puțin de opt CD-uri.
Remarcabilii artiști basarabeni au fost urmăriți cu sufletul la gură de talentații copii și adolescenți locali, prezentați cu aplomb de reputatul actor Gabriel Fătu, câțiva dintre ei chiar având în repertoriu melodii ale Plăieșilor.
Este vorba de Natalia Bulei, Giulia Moacă, Daria Moraru sau de cei de la Centrul cultural din Comarnic sau de la ansamblul ”Floricica” al Asociației ”Zestrea Carpaților” (ce frumos sună!).
La nivel de profesioniști au evoluat solistul Gabriel Piciorea, dansatoarea Jasmine și mai ales cei de la ansamblul ”Brâu muntenesc” din Ploiești.
În domeniul muzicii ușoare-folk-pop profesorul Florian Bârsan a adus în scenă câțiva dintre elevii săi de la Clubul copiilor ”Martha Bibescu” din Comarnic. Vlad Scurtu, Ana Spurcaciu și Diana Ignat mai au evident mult de lucru, dar vor progresa mai greu dacă vor ocoli repertoriul autohton, trecând direct la Taylor Swift sau Lady Gaga…
Dacă anul trecut a susținut aici un recital ”megastarul” Adrian Enache, de această dată a fost aplaudat cel care îi este alături, pe micul ecran, în podcastul ”Laivu lui Enache”.
Acordeonistul Paul Stângă a oferit un program în care a inclus, cu virtuozitate, pagini din toate genurile muzicale, inclusiv clasice.
Formația locală Boema Band a probat, alături de cele două soliste vocale, multă experiență, iar cei trei adolescenți din Băicoi care alcătuiesc trupa Poison s-au dovedit reale speranțe ale muzicii rock.
De o deosebită importanță, ca scenotehnică, sunet, lumini, s-au dovedit și de această dată DJ Pău (care a pus la dans tinerii din stadion, alături de colegii săi) și Marius Baradache.
Acesta din urmă, după ce a studiat pianul, a devenit elevul lui Paul Stângă, ”duelul” lor la două acordeoane fiind un deliciu. După care Baradache Band, cu mama lui Marius remarcabilă solistă vocală, a încheiat ”en fanfare” prima seară.
Tinerii au așteptat-o cu nerăbdare pe Nicole Cherry. Ieșeanca, pe numele real Nicoleta Janina Ghinea, s-a lansat la doar 14 ani cu melodia Memories”, iar astăzi, la 26, este o solistă sigură pe mijloacele de expresie.
Alături de formația sa, n-a ocolit refrenele reluate în cor de public (ce înseamnă difuzarea intensivă, de care muzica ușoară tradițională nu beneficiază!), între care ”Vara mea”, ”Fata naivă”, ”Ce vrea o femeie”, ”Mă întorc acasă”, ”Fără tine”, ”Trăind visul”, ”Cuvintele tale” sau ”Rezervat”.
Evident, atunci când a ales artiștii, Marin Mândrilă s-a orientat preferențial către valorile sigure ale spațiului prahovean. De Alesis am amintit, celălalt nume de maximă referință fiind al ploieștencei Nico.
Pe numele real Nicoleta Matei (soțul său Laurențiu Matei, instrumentist în orchestra drijată de Viorel Gavrilă la Teatrul ”Toma Caragiu”, i-a compus multe cântece), s-a impus la înalt nivel de prin 1996, câștigând concursuri și fiind desemnată cea mai bună solistă la Festivalul național al teatrelor de revistă de la Constanța.
Între piesele sale cele mai cunoscute, dintre care câteva interpretate și la Comarnic, se numără ”Și dacă viața mea…” de Viorel Gavrilă, ”Spune da, spune nu” de Andrei Tudor (ambele lansate la festivalul de la Mamaia), ”Mai dă-mi o șansă” (piesa anului 2011 la Radio România Actualități), ”Nu pot să mai suport”, ”Așa cum vrei”, ”Cast away”, ”Dulce-amăruie”, ”Vocea inimii”, ”Love mail”, ”Poate undeva”, ”Sweetie”.
A fost prima solistă de muzică ușoară de la noi care a colaborat cu reprezentanți ai genului hip-hop – BUG Mafia (”Cine e cu noi”), Puya, Cabron, Don Baxter, Codu Penal. Cu creații ale compozitorului Cornel Fugaru a cucerit prestigioase trofee internaționale la Varna, Istanbul, Almatî (Kazahstan), Brașov (”Cerbul de aur”).
Într-o vreme când compozitorii și interpreții noștri de frunte mai luau parte la selecțiile naționale Eurovision, Nico a fost prezentă pe podium în 2005 (poziția a treia în duet cu Mihai Trăistariu, cu o compoziție de Andrei Tudor), 2006 (poziția secundă cu ”Jokero”, alături de grupul Akcent) și 2008.
În acel an a triumfat piesa ”Pe o margine de lume” de Andrei Tudor, distinsă în finala de la Belgrad cu premiul pentru compoziție și orchestrație și interpretată de Nico în duet cu tenorul Vlad Miriță.
Recitalul oferit de Nico (vedetă…Catena, ca și Adrian Enache anul trecut, deci se pregătește Maria Dragomiroiu!) a fost unul impresionant, o probă de gust repertorial, voce superbă și muzicalitate perfectă.
Festivalul de la Comarnic a demonstrat convingător că, atunci când există inteligență managerială, se poate ajunge la un echilibru între generații, stiluri, genuri, mulțumind pe toată lumea.
Și că, în felul acesta, poate fi perfect intercalat un moment de intensă emoție, cum a fost cel prilejuit de arborarea drapelului României, în prezența organizatorilor, oficialităților, a unui impresionant sobor de preoți și a unor elevi de la Școala de ofițeri din Breaza.
Toți cei prezenți au cântat din toată inima, alături de Alesis, Imnul nostru de Stat, semn că nu numai la fotbal putem fi solidari.
Pentru ediția viitoare, Marin Mândrilă a discutat cu primarii din Comarnic și din Breaza o lărgire a inițiativei, prin implicarea mai multor localități de pe Valea Prahovei, unite sub același drapel…
Octavian URSULESCU