Românca Smaranda Brăescu, „regină a înălțimilor”
În zi de mare sărbătoare, de Sfinții Constantin și Elena, la 21 mai 1897, în satul Buciumeni din județul Galați, în familia răzeșului Brăescu, se nasc gemenii Smaranda și Paul. Doi copii ce cresc sănătoși, fata mereu cu ochii spre cer, băiatul mereu cu ochii spre pământ.
Destinul i-a dat întâlnire devreme, poate prea devreme, la 15 ani, în Parcul Bârladului, când vede aterizând din înaltul cerului, un avion militar. Acolo i-a rămas inima, gândul și visele, acolo era locul ei, sus, în înaltul cerului.
La 19 ani la terminarea Școlii de Fete din Bârlad, încearcă să se înscrie la Școala de paraşutism dar nu-i este permis (nu se mai pomenise așa ceva, o fată la parașutism). Se înscrie la Şcoala Superioadă de Belle-Arte din Iaşi și se întoarce ca profesoară în satul natal.
Simțea că nu acela era locul ei, locul ei era acolo sus, deasupra norilor. Privea mereu spre nemarginirea cerului. Dacă cerul e nemărginit, de ce visele ei să nu fie la fel?
La 31 de ani, reușește să plece la Berlin unde obține “Brevetul de parașutism”, de aici își achiziționează o parașută din mătase albă, frumoasa și iubita ei parașută.
Devine prima româncă și una dintre primele femei din lume, cu o astfel de licență. România după Franța, Cehoslovacia și Elveția, devine a patra țară europeană, care se putea mândri cu o femeie parașutist certificată. Reușise primul pas, dar pentru Smaranda, Măndița – cum o strigau acasă, ăsta era doar un pas și visele ei erau infinite ca orizontul.
Se întoarce în România și începe antrenamentele. Parcă era un făcut, parcă soarta o încerca, nimic nu reușea ușor. La Brașov, motorul aeronavei din care urma să sară cedează în timpul decolării, la Brăila aterizează în Dunăre, la Satu Mare în ziua saltului, se pornesc curenți turbulenți de aer, parașuta era subțire și la aterizare suferă răni foarte grave, răni ce o imobilizează la pat, în spital o jumătate de an. Timp de 6 luni luptă pentru viața ei, imobilizată la pat, ea pasăre a cerului, dar dorința și visele înving, va fi iar liberă să zboare.
Cu mult efort și multă voință în același an, în octombrie 1931 la 34 de ani, cu un avion francez, pilotat de aviatorul Alexandru Papană decolează de pe aerodromul din Pipera. Smaranda Brăescu fără mască de oxigen, se aruncă cu parașuta de la 6000 de metri și o temperatură de -20 de grade. Obține „Recordul mondial feminin la saltul cu paraşuta” și „Recordul naţional la ambele categorii femei și bărbați”.
Cerul nu are limite, deci nici ea! Pleacă în America hotărâtă să doboare “Recordul mondial absolut la saltul cu parașuta”, de 6628 de metri, record deținut de un bărbat american.
Americani nu doreau să renunțe la record și mai ales în fața unei femei și europene pe deasupra, dupa 4 luni de piedici, la 19 mai 1932 la Sacramento California, primește din partea astrelor cadoul de ziua ei.
La împlinirea vârstei de 35 de ani, Smaranda Brăescu realizeaza un salt de la 7233 de metri și stabilește “Recordul mondial absolut la parașutism”.
Americani știu să aprecieze și să onoreze învingatorii, dupa doi ani obține la New York, „Brevetul de pilot civil”, devenind prima femeie europeană cu un astfel de brevet.
În 1936, dupa 4 ani, își vede visul cu ochii. Reușește să traverseze Marea Mediterană de la Roma la Tripoli parcurgând 1100 km, singură, doar ea și cerul, într-un avion cu un singur motor, fără nici o escală pe insule.
Era o premieră mondială, era prima femeie care a traversat Marea Mediterană și din acel moment devine o legendă a lumii întregi. Toate televiziunile, revistele, ziarele nu vorbeau decât despre uimitoarea „regină a înălțimilor”, românca Smaranda Brăescu.
La toate festivităţile şi recepţiile date în cinstea ei, în ţară sau în saloanele înaltelor foruri militare din Statele Unite, Italia, Germania, din marea ei dragoste pentru neamul românesc a purtat mereu ia și costumul naţional.
Norii negri se adună asupra României, Smaranda Brăescu, Măndița, se întoarce în țară și se pune în slujba neamului, ca pilot de avion. Se înrolează ca Pilot voluntar în Unitatea medicală aeriană „Escadrila Albă”.
Zboară pe tot teritoriul țării, în Ungaria, în Cehoslovacia, oriunde erau răniți de salvat, zboară până la Stalingrad pentru a evacua soldații români grav răniți.
Zboruri periculoase, pe care numai devotamentul, patriotismul și curajului acestei femei le-a putut întrece. În semn de recunoaștere a curajului și a serviciilor aduse patriei, în 1943 este decorată cu “Crucea Regina Maria clasa a III-a”.
La sfârșitul razboiului rămâne demnă credinței și dreptății, ea care luptase pentru fiecare soldat rănit pe frontul sovietic, semnează un memorandum prezentat Comisiei Aliate de Control prin care condamnă fraudarea alegerilor din 1946.
Documentul ajunge în mâinile delegației sovietice și în țară primește condamnare la închisoare. Autoritățile din țară încep să o vâneze, își schimbă numele în Maria Popescu, trece munții, pribegește în straie de măicuţă greco-catolică și într-un final bolnavă se ascunde într-o mănăstire de maici.
Smaranda Brăescu, prima femeie paraşutist din România, cea care a învins recordurile naţionale şi mondiale, cel mai mare mesager al iei româneşti, aviatoarea admirată de publicul din toate colţurile lumii şi elogiată în lumea întreagă, moare la 2 februarie 1948 la abia 50 de ani și este înmormântată pe ascuns, sub numele de Maria Popescu în Cimitirul Central din Cluj.
Astăzi, în onoarea ei, la Aviația militară „Batalionul 53” Unitate de forțe speciale a Armatei Române poartă numele ei „Comando Smaranda Brăescu”.
Smaranda Brăescu, legenda internațională a aviației și parașutismului, femeia care a reușit să rupă barierele unei întregi generații, femeia care a trăit înaintea vremurilor ei, călătoarea de dincolo de nori, femeia fără teamă, eroina de război, luptătoarea pentru libertate rămâne în memoria tuturor și pentru totdeauna drept „regina înălțimilor”.
Victoria Marinescu