România are nevoie de un proiect pentru cetăţeni, iar nu de proiecte pentru salvarea individuală a unora!
 Dacă astăzi putem vorbi de un Proiect al Marii Uniri, meritul principal aparţine mai întâi unei generaţii care, educată fiind în Europa Occidentală, a înţeles exact modul în care trebuia să evolueze societatea românească din punct de vedere economic, cultural şi politic. Nevoia unei racordări la spiritul european, la progresele realizate de lumea modernă a fost percepută în mod corect de lideri precum I.C. Brătianu, C.A. Rosetti, Mihail Kogălniceanu şi, nu în ultimul rând, Alexandru Ioan Cuza. Reformele iniţiate în timpul domniei de şapte ani a „domnului unirii”, continuate în mod accelerat în timpul regimului monarhiei constituţionale instalate de Carol I, au permis intrarea României în rândul familiilor europene.Generaţia de la sfârşitul secolului al XIX-lea a ştiut, la rândul său, că România trebuia să facă un pas mai departe, şi pentru aceasta a acceptat introducerea votului universal şi împroprietărirea cu pământ a ţăranilor. Înţelegerea corectă a nevoilor reale ale societăţii a permis crearea unui liant puternic între marea majoritate a românilor şi clasa politică, fapt care a contribuit la depăşirea momentului delicat din anul 1917, când capitala ţării s-a mutat la Iaşi ca o ultimă soluţie de salvare.
Viziunea şi curajul a doi oameni, Ionel Brătianu şi regele Ferdinand, au făcut ca România să-şi atingă în cele din urmă obiectivul enunţat la momentul intrării în război de partea Antantei şi anume unirea cu teritoriile româneşti aflate în componenţa Austro-Ungariei: Transilvania, Banat şi Bucovina. Destinul istoric avea să contribuie la unirea Basarabiei cu România încă din martie 1918. La aproape o sută de ani de la Marea Unire, România este astăzi mai dezbinată ca oricând. Avem, din nefericire, o anti-elită politică la putere, care nu a înţeles nimic din lecţiile istoriei. Nu a înţeles sau nu a mers niciodată la şcoală pentru a afla. Unitatea şi forţa unei ţări sunt date de coerenţa şi credibilitatea unui proiect politic naţional. Din păcate, guvernanţii de astăzi demonstrează în fiecare zi faptul ca ei confundă proiectul politic personal cu acel naţional. Nu cred că vreun lider politic implicat în procesul de realizare al Marii Uniri ar fi gândit că este posibil ca, la o sută de ani de la marea lor realizare, naţiunea română ar fi putut ajunge în pragul unui colaps economic şi politic. Diferitele regimuri politice autoritare şi-au pus amprenta asupra fibrei naţionale şi, cu toate acestea, puţini ar fi conceput că un moment precum este cel de astăzi ne-ar putea găsi atât de dezbinaţi şi polarizaţi. Chiar dacă, de-a lungul istoriei, românii au cunoscut mai multe momente cruciale, ne-am fi dorit ca acum, când statul român unitar se apropie de împlinirea a o sută de ani, guvernanţii României să prezinte proiecte pentru viitorul comun al românilor, şi nu pentru salvarea lor individuală. O sută de ani de existenţă presupune responsabilitate şi voinţă pentru a trata cu responsabilitate momente cruciale precum cele pe care le trăim astăzi. Văzând tabloul zilei de astăzi pare de-a dreptul de neînţeles cum marii lideri politici români implicaţi în procesul Unirii au reuşit să treacă peste divergenţele dintre ei pentru atingerea unui obiectiv comun: Unirea. Dacă România ar avea astăzi un guvern responsabil, nu am mai avea sentimentul că idealurile generaţiei de la 1918 sunt aruncate practic la coş. Nu poţi, daca eşti un om politic responsabil, să vorbeşti de Unire şi să nu înţelegi că, pentru ca România să-şi ocupe locul în Europa, generaţia Unirii a făcut sacrificii uriaşe. Întrebarea la care trebuie să răspundem cu toţii în aceste zile de sărbătoare este dacă unui partid care distruge ţara în fiecare zi, care încearcă parcă din răsputeri nu să profite de un anumit context internaţional pentru a consolida relaţiile cu partenerii tradiţionali, ci, dimpotrivă, se străduie să le rupă cu totul, i se poate permite chiar să ne arunce dincolo de uşa lumii civilizate. Istoria nu este nici mai aspră, nici mai generoasă cu o naţiune comparativ cu alta. Ea oferă însă cu siguranţă tuturor oportunităţi. Viitorul unei naţiuni depinde de cele mai multe ori de curajul celor care fac parte din ea şi devotamentul liderilor ei. La mulţi ani, România!
cercet. dr. Liviu Brătescu,
coordonator al Comisiei de Cultură, Culte şi Minorităţi a PNL, |