Serviciu  informatii in sistem RSS
RECOMANDĂRI ”ULTIMA ORĂ”
Ultima Oră

Roua amintirilor: De-a pururi tînăr…

Publicat: miercuri, 26 iunie 2019

 

Cînd am supra-titrat serialul despre festivalul de la Sanremo ”Cei mai frumoși ani” n-am anticipat că vom avea ocazia atît de curînd să evocam perioada extrem de densă în muzică de calitate și șlagăre a anilor 80 și 90 (nu mai e nevoie să spunem ”din secolul trecut”, ne face să ne simțim și mai matusalemici!). Ba, și mai mult, că ne vom reîntîlni cu una din titulaturile de legendă ale festivalului italian, Ricchi e Poveri. Totul s-a petrecut la cel mai mare eveniment european pe acest calapod retro (cred că nici pe plan mondial nu sînt multe comparabile), DISKOteka Festival de la Timișoara – un adevărat Woodstock al amintirilor și al nostalgiilor, care ne-a făcut să cîntăm din nou, cu aceeași convingere, ”It s A Beautiful Life”, dansînd cu foc ca în anii de altădată, pentru că n-am uitat că ”Rhythm Is A Dancer” și mai ales fiindcă în cele trei zile de festival ne-am simțit ”Forever Young”, de-a pururi tineri…

De ce am amintit de Woodstock și de comparații imbatabile? Simplu, în primul rînd grație afluenței uriașe de spectatori pe stadionul ”Dan Păltinișanu”: 32.176 în prima seară (cînd a fost înnorat și a și plouat la un moment dat), 47.135 în a doua și nu mai puțin de 51.235 duminică, în ultima zi, deci un total de 130.546 spectatori contabilizați cu rigurozitate de organizatori! Apoi afișului incluzînd o droaie de titulaturi celebre ale perioadei amintite, afiș respectat cu profesionalism și seriozitate, singura absență, CC Catch, datorîndu-se exclusiv artistei, așa cum au dovedit convingător documentele proiectate pe ecran de organizatori, care-i achitaseră onorariul și îi cumpăraseră bilete de avion.

De altfel, totul a fost la înalt nivel: cazare de 5 stele, transport cu limuzine Mercedes, în plus toate cerințele, inclusiv culinare (unele, se știe, exagerate…), îndeplinite (ei înșiși artiști, Dan Măciucă și Vlad Crăciunescu au fost impecabili), așa încît unii dintre invitați, cum ar fi Snap, cu Penny Ford, vocea originală, nici nu concep să nu revină și la ediția de anul viitor! Pe Marius Gavrilă, creierul acestui eveniment unic, cel care a cîștigat un pariu extrem de riscant, îl cunosc de multă vreme, el fiind promotorul unor concerte și turnee de mare anvergură.

Acesta a coordonat o echipă imensă, de o mie de oameni, și mi-a mărturisit că a scris primul nume de artist dorit cu 7 luni în urmă, de atunci toată energia canalizîndu-i-se întru organizarea fără cusur a festivalului, pentru care l-a avut alături, ca amfitrion, pe cunoscutul prezentator al Jurnalului de la TVR, Radu Andrei Tudor. Acesta a reușit performanța, foarte dificilă, cu numeroasele rechemări la rampă, de a integra programul de pe scena principală între orele 19 și 24, fiind și un moderator fermecător și evident foarte bun cunoscător al subiectului.


Am amintit de scena principală, absolut impresionantă ca dimensiuni, în cazul căreia, așa cum se poate vedea din fotografii, scenografia ne-a adus în amintire celebrele casetofoane de altădată. Dar în părțile laterale au fost montate și două scene mai mici, cu program separat de după-amiază. Pe una din ele, de la ora 12, DJ-ul Sorin Lupașcu ne delecta cu hit-urile care ne-au îndulcit tinerețea, selectate din colecția sa de mii de viniluri, iar pe cealaltă, de la ora 16, realizau o perfectă intrare în atmosferă pentru publicul care umplea încet-încet arena artiști de facturi diverse, nemaivorbind de vîrste, dar toți evocînd muzica acelor decenii de neuitat. Este vorba de DJ Jungle (care a făcut un tur de forță și pe scena principală), Gabriel Dorobanțu (toate femeile de pe o rază de kilometri s-au strîns, oftînd, să-l reasculte cum ne plimbă cu glasul său cald, învăluitor prin ”gările mici” ale sufletului), Cristi Minculescu, Valter Popa și Doru Borobeică (legendele rockului românesc s-au dezlănțuit ca pe vremuri), Gheorghe Gheorghiu (căci…”unde dragoste nu e (de muzică bună, se înțelege!), nimic nu e”), Andreea Antonescu (cu hit-uri ale epocii de aur Andre și o trupă de dansatori în costume ”vintage”), formația Compact în versiunea Paul Ciuci (ce mare păcat că, asemeni cazului Iris, în rockul nostru intervin asemenea triste scindări…), din nou cu refrene reluate în cor de toți cei prezenți, în frunte cu ”Fata din vis” și ”Cîntec pentru prieteni”.

Îmbucurător faptul că muzica ușoară, folk-ul sau rock-ul, cu reprezentanții săi autohtoni de seamă, n-au fost ocolite în acest ocean de muzică dance, cu atîtea staruri de peste hotare. Îmi aduc aminte că acum cîțiva ani, la Piatra-Neamț, Marius Gavrilă a organizat chiar o Gală în care a acordat trofee de excelență unor nume de primă mărime ale muzicii ușoare românești, într-o perioadă în care acestea nu erau deloc luate în seamă. Pe aceeași linie, la DISKOteka Festival au fost omagiate pe scena principală, în cazul unora cu proiecții, al altora cu secvențe audio, personalități de neuitat cum ar fi Dan Spătaru, Mădălina Manole, Laura Stoica (dispărută tragic în 2006), Michael Jackson, iar lui Adrian Ordean i s-a acordat o diplomă specială pentru întreaga activitate. Să nu uităm că Ordean, aflat acum în fruntea formației Compact B, care include cîțiva membri fondatori, a compus multe hituri lansate în deceniile trecute atît de soliști de muzică ușoară, cît și de trupele înființate de el, ASIA sau Amadeus.

Cele trei seri incendiare de pe scena principală au avut o structură clară: introducere Sorin Lupașcu, cu amintiri din epoca de aur a muzicii dance, pe care este specializat, apoi Radu Andrei Tudor, amfitrionul principal, dădea semnalul petrecerii. Înafara cîtorva nume cu mare greutate, de care vom aminti separat, ceilalți protagoniști au fost incluși inspirat într-un ”party” animat de DJ Jungle (ploieșteanul Florin Adrian, binecunoscut la Costinești sau în Capitală, dar și în Grecia) și temperamentalul localnic Geo da Silva. Lor le-a revenit sarcina de a-i introduce în scenă pe Maxx, Herb McCoy, Lian Ross, La Bouche, Sabrina, Alexia, C-Block, Nana, Baccara, East 17, Snap, Captain Jack, Haddaway, Mr. President, Dr. Alban, într-un carusel amețitor de hit-uri memorabile și apariții nostalgice, nemaivorbind de vestimentațiile fotografiate cu nesaț de zecile de mii de spectatori.

Emoționante au fost evocările ”in memoriam” consacrate unor mari artiști care au marcat epoca lor. Prince (Rogers Nelson), 1958-2016, a obținut primul ”Disc de platină” la numai 21 de ani, pentru ca în 1984 să se consacre la scară planetară cu ”Purple Rain” (24 de săptămîni pe locul I în topul ”Billboard”, 13 de milioane de discuri vîndute), care a devenit și film ce a cucerit un premiu Oscar pentru coloana sonoră și un ”Glob de aur”.

Cariera lui Prince poate fi sintetizată astfel: peste 100 de milioane de discuri vîndute, 7 premii Grammy, locul 27 în ierarhia tuturor cînăreților pop din istorie, clasament stabilit de revista ”Rolling Stone”, introducerea în ”Rock n Roll Hall of Fame”, iar în 2004 – cele mai mari încasări, în urma celor 96 de concerte din cadrul ”Musicology Tour”. Evocarea a fost remarcabil ilustrată de micro-recitalul lui Keo, alături de formația sa (cu siguranță așa se va proceda în viitor la toate momentele ”in memoriam”), cu piese celebre lansate de Prince. Absolut emoționantă a fost reîntîlnirea cu Leo Iorga, care a venit greu la microfon, sprijinindu-se în cîrjă, pe care apoi a înlocuit-o cu stativul microfonului prin intermediul căruia ne-a cucerit pe toți, indiferent de vîrstă.

Distins cu un premiu special, Leo Iorga are doar 54 de ani, dar se luptă cu o boală gravă. Arădean, s-a lansat acolo cu formația Pacific, apoi a trecut la timișorenii de la Cargo, cu care a cîntat în perioada marilor succese ”Brigadierii” și ”Povestiri din gară”. Timp de 8 ani a făcut parte din ”formula de aur” Compact, după care au urmat Schimbul 3, Pacifica, Pact by Leo Iorga și Adrian Ordean și, firește, actualmente Compact B. În seara de vineri recitalurile finale au fost cele susținute live, în uralele mulțimii, de grupul suedez Ace of Base (cu solista Jenny Berggren în mare formă) și de Boney M.

Cu o recoltă de 100 de milioane de discuri vîndute, Boney M a fost una dintre titulaturile veterane de la DISKOteka, mai ales că a avut-o pe scenă pe solista vocală Liz Mitchell, membră fondatoare din 1976! A fost cu adevărat delir pe stadion, în ciuda unei ploi ușoare pe care spectatorii n-au luat-o în seamă, prea preocupați să cînte fericiți ”Rasputin”, ”Daddy Cool”, ”Rivers of Babylon”, ”Sunny”, ”Ma Baker”, ”Brown Girl În The Ring”, ”Bahama Mama”! Sîmbătă prezențele românești (s-a dovedit că artiștii noștri sînt extrem de îndrăgiți și primiți extraordinar de public, nu e cazul să ne temem să-i așezăm alături de cei străini!) au fost cele ale lui Gheorghe Gheorghiu (emoționat, dar întreg stadionul a reluat refrenul cu, dar și… fără el), Nick (Nicolae Marin, ex-N&D) și Andreea Antonescu.

Aceasta din urmă s-a lansat la doar 12 ani, cu un album compus pentru ea de Adrian Ordean, ”Din vina ta”, pentru ca din 1998 să intre în istorie alături de Andreea Bălan, cu duetul Andre și un palmares impresionant: 4 ”Discuri de platină”, unul ”de aur”, 1,2 milioane de discuri vîndute (cifră uriașă pentru țara noastră și pentru acea perioadă). Chiar dacă ulterior și-a edificat o solidă carieră solistică, cu 3 albume proprii, ea a refăcut ambianța acelor ani mirifici…altfel spus, n-a fost ”singură la mare”, ci singură la Timișoara! O altă secvență ”in memoriam” (poate ar fi bine ca ele să fie programate mai pe înserat, pentru a fi mai bine puse în valoare proiecțiile) i-a fost consacrată lui Freddie Mercury, 1946-1991.

Pe numele real Farrokh Bomi Bulsara, de origine persană, s-a născut în Zanzibar și a studiat pianul în India. Bariton cu un ambitus excepțional, rivalizînd cu un tenor, 4 octave, Mercury și-a legat destinul muzical în 1970 de Brian May și Roger Taylor, înființînd formația The Queen, care pînă în prezent a vîndut peste 500 de milioane de albume. Alte recorduri Queen stabilite în Marea Britanie: cele mai multe prezențe în top, iar albumul ”Greatest Hits” rămîne peste timp nr. 1. Mercury este compozitorul unor piese iconice, cum ar fi ”Bohemiam Rhapsody”, ”We Are The Champions”, ”Somebody To Love”, ce au constituit osatura formidabilului recital de la concertul ”Live Aid”, organizat de Bob Geldof în 1985. Prima melodie dă și titlul filmului biografic lansat anul trecut, care i-a adus actorului Rami Malek premiile Oscar, Bafta și un ”Glob de aur”.

Evident, recitalurile cele mai consistente au fost cele live, cu orchestre pe scenă, detașîndu-se Alphaville (cu un Marian Gold senzațional), Sandra, Modern Talking (cu un Thomas Anders elegant) și Ricchi e Poveri.

Succesul italienilor era previzibil la ginta noastră latină, așa încît organizatorii au fost inspirați în a contracta de pe acum pentru anul viitor alte vedete peninsulare. Soliștii Angelo Sotgiu, 72, și Angela Brambati, 71, fac parte din formula originală, întrunită în 1968 (deci italienii au fost trupa veterană a festivalului!) la Genova, oraș care i-a mai dat muzicii ușoare pe Franco Califano sau Fabrizio de Andre.

Au reprezentat Italia la Eurovision în 1978 cu ”Questo amore” și au triumfat la Sanremo în 1985 cu ”Se m innamoro”, piese care firește au figurat în repertoriu, alături de alte titluri gravate pe discurile care au depășit un tiraj de 40 de milioane de exemplare: ”Sara perche ti amo” (figurează în banda sonoră a 4 filme și a fost înregistrată în 4 limbi de circulație), ”Ciao, Italy”, ”Acapulco”, ”Canzone d amore” (compoziția lui Toto Cutugno), ”Mi innamoro di te”, ”Mamma Maria”, ”La prima cosa bella” sau ”Che sara” (compoziția lui Jimmy Fontana cîntată cu succes și de Jose Feliciano). Un regal!

În ultima vreme muzica retro îi atrage foarte tare pe organizatorii de la noi din țară, manifestări de acest tip avînd loc mai întâi la Cluj-Napoca, iar recent și la București, dar aici a fost mai degrabă un eșec. În schimb la Timișoara totul, dar absolut totul, înafara afluenței uriașe de spectatori, a fost perfect pus la punct, de la sonorizare și lumini (la nivelul oricărui concert la Londra sau New York), scenografie, ordine, ecusoane, catering, cazare (hotelul ”Timișoara”), securitate pînă la ”moneda festivalului”, care putea fi folosită la numeroasele chioșcuri din interiorul stadionului. Așa încît cei peste 50 de mii de spectatori (rămîne de găsit un alt spațiu la fel de generos, se pare că stadionul va fi demolat) au primit cu urale cele cîteva nume anunțate de către cei doi prezentatori drept sigure anul viitor: UB40, Toto Cutugno, Coolio, AlBano și Romina Power, Snap, Fun Factory…

Putem conchide că Timișoara își va primi cum se cuvine oaspeții în 2021, cînd va fi ”Capitală culturală europeană”: ospitalitatea, generozitatea și căldura localnicilor, între care au fost și numeroși turiști veniți special din țară sau de peste hotare, ne-au cucerit definitiv. Bravo Timișoara, ai dat o lecție!

 

   Octavian URSULESCU

Comments

comments

Short URL: https://ultima-ora.ro/?p=110833

Zona comentariilor

Meteo în țară

22 octombrie 2019, 3:16
 

N
Ceaţă
11°C
0 km/h
Perceput de temperatură: 11°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 100%
Vânt: 0 km/h N
Rafale de vânt: 0 km/h
UV-Index: 0
Răsarit: 7:39
Apus: 18:21
Prognoza 23 octombrie 2019
Zi
 

SE
Înnourat
23°C
Vânt: 4 km/h SE
Rafale de vânt: 7 km/h
max. UV-Index: 3
Noapte
 

ENE
Senin
9°C
Vânt: 0 km/h ENE
Rafale de vânt: 7 km/h
max. UV-Index: 3
More forecast...
 

RSS De la ANM:

  • Tipul mesajului : Atentionare nowcasting
    COD : GALBEN Ziua/luna/anul : 22-10-2019 Ora : 0 Nr. mesajului : 1 Intre orele : 00:00 si 06:00 In zona : Județul Bacău: zona joasă;Județul Neamţ: zona joasă;Județul Vrancea: zona joasă; Se vor semnala : Local ceață care reduce vizibilitatea sub 200 m, izolat sub 50 m.

Loto

Horoscop

  • 235.234 vizite
Statistici T5 Ziarul online ”Ultima Oră” rulează pe o versiune ”Advanced Newspaper” realizată de Gabfire Team