Se caută vinovaţi sau nu mai avem bani? – Eugen BLAGA
De o săptămînă mass-media este în alertă. Scandalul de la Ploiești a adus în atenția națiunii subiecte ce păreau uitate, dar care, cu siguranță, ar fi explodat în următoarele luni. Este vorba, în primul rînd, despre scandalul verificării periodice a persoanelor cu handicap. Ca în mai toate domeniile, și aici confuziile bîntuie mass-media. O parte a ei, cea neșcolată în domeniul protecției sociale, dar, ca întotdeauna, cu pretenții de atoateștiutoare.
De aceea, de mai multe zile, presa scrisă și audiovizualul promovează, într-o confuzie unanimă, termeni contradictorii, termeni neconsacrați sau cu înțelesuri greșite: persoane cu handicap, pensionari cu handicap, bolnavi cu handicap, handicapați, persoane cu dizabilități și multe altele, unele chiar jignitoare la adresa celor realmente suferinzi. Pentru că trebuie să se știe că, pe lîngă cele autentice, în plată se află un număr neștiut, nici măcar bănuit, de false persoane cu dizabiltăți. Una dintre aceste persoane, încadrată chiar în gradul I, cu însoțitor, cu diagnostic de nevăzător, zburdă de ani de zile pe strada mea. Își duce nepoțica la plimbare, traversează un drum național cu copilașul de mînă, se plimbă cu bicicleta la și de la cîrciuma din colț etc.
Cazurile de falși bolnavi sînt multe, așa cum avem și sute de mii de pensionari de invaliditate, gradul doi și trei, și chiar încadrați în gradul întîi, care au fost pensionați în mod abuziv, nelegal, cu acte false, și, cum se spune în mod curent, pe bani. Puțini au fost, însă, cei care au fost prinși sau s-a dorit a fi prinși. Cunosc sate, comune chiar, unde aproape în întregime forța de muncă în vîrstă de muncă, dar neocupată, se află încadrată în grade de invaliditate. Unii muncesc zilieri pe unde apucă, alții au luat drumul pribegiei, plătind din puținii bani și absența de la revizuirile periodice la care sînt obligați să se prezinte. În multe dintre cazuri, ca în cele cîteva prezentate, obsedant, dar justificat, de televiziuni, oameni care realmente sînt bolnavi sînt obligați să meargă la revizuiri. Falșii bolnavi sînt protejați. Ei nu trebuie să se prezinte, pentru că s-ar putea deconspira frauda sau s-ar observa că nevăzătorul vede, că hepaticul este roșu în obraz și cu damf de alcool, că handicapatul locomotor poate face jogging, și așa mai departe. Ba chiar mai mult. Ei nu trebuie deranjați pentru că plătesc. Din păcate, acest aspect nu a fost abordat de către niciun reprezentant al mass-media implicat în anchetele jurnalistice ale acestor zile.
Ceea ce a realizat în actualul ministeriat doamna ministru Mariana Câmpeanu a dovedit că se poate face curățenie. Este adevărat, în timp și cu mult curaj, pentru că, în spatele medicilor de specialitate și a așa-zișilor experți ai caselor de pensii sau ai comisiilor de evaluare de la consiliile județene, stau protectorii, adică aparținătorii sau pilele celor care au beneficiat de îngăduința celor dintîi. Este destul de greu să lupți cu acești așa-ziși manageri/experți ai serviciilor deconcentrate.
Un serviciu deconcentrat este și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, ce funcționează în fiecare județ, direcție înființată în anul 2004 prin comasarea prin fuziune a serviciului public județean/de sector de asistență socială, a Direcției Generale pentru Protecția Copilului și a instituțiilor de asistență socială pentru persoanele cu handicap.
Principiul care a stat la baza înființării acestui serviciu a fost cel al descentralizării, principiu ales de fiecare dată cînd statul nu mai are bani. Din ce în ce mai multe asemenea servicii trec prin descentralizare spre autoritățile locale, care, se știe, îți alimentează bugetele din taxe sau impozite, mai puțin din subvenții de la bugetul de stat. Bugetul asigurărilor sociale ar trebui să asigure toate aceste beneficii. Din nefericire, o face cu greutate, cu din ce în ce mai multă greutate, din cauza nealimentării bugetului de asigurări sociale. Nealimentarea este cauzată de scăderea accentuată a numărului de contribuabili și de creșterea numărului de beneficiari. Beneficiile de la bugetul asigurărilor sociale se stabilesc în funcție de Indicatorul Social de Referință (ISR), care, în prezent, este de 500 de lei. Pînă în prezent acest indicator nu a fost majorat, așa cum ar fi trebuit să se întîmple. Tot din cauza lipsei de resurse financiare.
Cu certitudine, ceea ce s-a petrecut la Ploiești nu este un caz singular. La fel de sigur este că mecanismele de funcționare, procedurile sînt învechite, primitive și funcționează dintotdeauna prost. Cu siguranță, cei care trebuie să organizeze această activitate o fac prost. Dar la fel de adevărat este că a a arunca vinovăția asupra Ministerului Muncii, Protecției Sociale, Familiei și Persoanelor Vîrstnice este o mare nedreptate. Rînd pe rînd, ministerului i-au fost luate prerogativele, i-au fost desființate instituțiile din subordine, care funcționau bine de zeci de ani, în locul lor creîndu-se o puzderie de instituții care utilizează fonduri uriașe doar pentru administrarea lor și pentru fondurile de salarii, dar care, nota bene, oferă clienților politici funcții de conducere. Respectabilele Direcții de Muncă județene au fost desființate, Ministerul Muncii fiind singurul minister de o asemenea anvergură din Europa care nu are reprezentare proprie în teritoriu. Este și cazul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, care, cum spuneam, a fost preluată de consiliul județean. Și, atunci, unde mai este răspunderea Ministerului Muncii și a ministrului Mariana Câmpeanu?
Consiliile Județene, apoi, metodologic, Ministerul Muncii, împreună cu Ministerul Sănătății, trebuie să rezolve această gravă problemă, dar nu în sensul indus de mass-media, de a nu mai evalua periodic pe cei cărora li se acordă indemnizații. Cert este că, celor cu handicap accentuat și grav, așa cum este nominalizat în lege, nu va trebui să li se mai pretindă prezența periodică la comisiile de evaluare. Dar aceștia, mă refer la cei autentici, reprezintă puțin în totalul persoanelor cu dizabilități grave. Cazul particular al nevăzătorului meu vecin este un argument că trebuie organizate acțiuni de evaluare exhaustive, organizate temeinic, cu supervizarea organelor statului cu competențe în identificarea și sancționarea corupției, pentru că este posibil ca, în spatele acestor nefericiți, să se ascundă profitorii, falșii bolnavi, falșii handicapați care fraudează, împreună cu membrii comisiilor de evaluare, fondurile publice.
Efortul statului pentru această categorie de populație nu este deloc mic. Persoanele adulte cu handicap grav beneficiază de indemnizație lunară, indiferent de venituri, de 202 lei lunar. Mai beneficiază de un buget complementar lunar de 91 de lei, la care se adaugă indemnizația de însoțitor în cuantum de 610 lei lunar sau asistent personal. Și susținerea nu se termină aici. Acelorași persoane li se mai asigură și gratuitate pe transportul interurban, indiferent de tren, în limita a 12 călătorii dus/întors pe an, dublu față de un salariat al CFR, precum și gratuitate la transportul urban, la suprafață sau metrou. De aceleași facilități beneficiază și însoțitorii. Tot persoanelor din această categorie li se acordă gratuit rovignetă pentru autoturismul personal, locuri gratuite în parcare și plata dobînzii aferente creditelor contractate pentru cumpărarea de autoturisme sau locuințe.
Iată că efortul este uriaș. Tocmai de aceea statului, organelor sale de specialitate, nu trebuie să le fie indiferent cui acordă aceste ajutoare și facilități. Sistemul a fost virusat de ani buni. Chiar dinainte de 1989. El trebuie devirusat prin măsuri hotărîte, prin pedepse exemplare. Dacă sistemul va fi curățat, cu siguranță cuantumurile beneficiarilor cinstiți și realmente suferinzi pot crește. Și încă ceva. Dacă cei plătiți să gestioneze fondurile publice s-ar îngriji de banii publici ca de propriii lor bani, cu siguranță s-ar putea aloca bani și pentru susținerea altui segment de populație ignorată total de autorități. Este vorba de copiii supradotați. Investiția pe care statul ar trebui să o facă s-ar întoarce multiplicată. În favoarea statului român. Cu o singură condiție. Să aibă argumente pertinente ca aceștia să rămînă în țară, pentru că astăzi beneficiile se îndreaptă spre alte meleaguri.
Iată doar cîteva obiective care ar trebui să fie prioritare pentru actuala guvernare.