Sergiu Cioiu la Teatrul Național Radio
Stabilit încă din anii 80 în Canada, actorul și cântărețul Sergiu Cioiu a revenit des în țară în ultima vreme, spre bucuria admiratorilor talentului său plurivalent.
De fiecare dată s-a întors pe meleagurile natale pentru a concretiza proiecte ce l-au readus și în conștiința publicului tânăr, care nu-l ”prinsese” în epoca de glorie a începuturilor, cu spectacolele de muzică și poezie de la Teatrul Foarte Mic și cu șlagărele lui Alexandru Mandy. De altfel, acestea din urmă se regăsesc pe remarcabilele albume lansate de el la casa de discuri Eurostar, alături de compoziții proprii pe versurile marilor poeți cu care a fost bun prieten.
Înafara discurilor, aceste proiecte au mai inclus lansarea unui volum biografic, diverse concerte, un minunat film închinat lui Constantin Brâncuși, recitaluri de poezie. Și iată că la sfârșitul lunii iunie artistul ne-a surprins încă o dată, în postura de protagonist al monodramei ”Biserica dintr-o zi” de D. R. Popescu, transmisă în premieră absolută, în două seri consecutive, la Teatrul Național Radio.
O avanpremieră extrem de incitantă a avut loc la Muzeul Literaturii Române chiar în ziua de 22 iunie, prilej de discuții și comentarii pertinente. Adaptarea readiofonică aparține lui Attila Vizauer, regia tehnică și muzicală – lui Mihnea Chelaru (Romeo Chelaru, cu care am colaborat ani buni la Radio, a transmis pasiunea și talentul fiului său), muzica originală este semnată de Andrei Miricescu, redactor – Domnica Țundrea, regia artistică aparținând, în tandem, lui Attila Vizauer și Mihnea Chelaru.
Absolut surprinzător în acest rol, chiar și pentru cei care-l cunosc, Sergiu Cioiu dă glas și trăire personajului istoric luminos care a fost domnitorul Constantin Brâncoveanu, a cărui personalitate unică, precum și martiriul sunt zugrăvite în spectacolul ”Biserica dintr-un lemn” de Dumitru Radu Popescu, ce a stat la originea actualei adaptări radiofonice.
Constantin Brâncoveanu a fost o figură excepțională a istoriei naționale, o uriașă personalitate politică, religioasă și culturală a neamului. Redactor al acestei premiere radiofonice, Domnica Țundrea a așternut pe hârtie, într-un grăitor comunicat din care ne permitem să cităm în aceste rânduri, ideile ce au stat la baza adaptării.
În cele două părți ale transmisiunii radiofonice tragismul destinului lui Brâncoveanu, gândurile ce-l frământă în ultimele sale zile de viață în închisoarea din Constantinopol își află un echivalent sonor atent gândit și minuțios elaborat. S-au făcut simțite din plin durerea, nedreptatea și tragismul vieții domnitorului, soț și tată iubitor, spirit care nu-și pierde luciditatea nici în cele mai cumplite momente.
În viziunea dramaturgului Dumitru Radu Popescu, Constantin Brâncoveanu este un personaj complex, alcătuit din iluminări, iubire, revoltă, acceptare creștină și o emoționantă umanitate, interpretarea lui Sergiu Cioiu fiind una de mare forță.
Cu certitudine spectacolul a însemnat o adevărată bijuterie radiofonică, ideile subtile și abordarea personajului fiind susținute de muzica originală a lui Andrei Miricescu, sensibilă și expresivă, în permanent dialog cu ”partitura”, de această dată actoricească, a experimentatului interpret Sergiu Cioiu. Pe drept cuvânt Domnica Țundrea notează că armonia spectacolului ține și de o muzicalitate a întregului, evidentă în rostire, ritm, în felul cum evoluează rafinata țesătură de de motive sonore.
Sergiu Cioiu a făcut în nenumărate rânduri dovada talentului său actoricesc, nu mai departe decât la sfârșitul anului trecut, cu recitări admirabile pe scena Operei Naționale din București, într-un concert de muzică veche.
Acest monolog radiofonic vine să adauge noi carate în CV-ul unui artist ajuns la o extraordinară maturitate, care ar trebui să se afle mai mult în atenția regizorilor și a realizatorilor de spectacole de orice fel.
Așa cum conchide aceeași Domnica Țundrea, care a fost alături de el pe toată durata derulării proiectului, Sergiu Cioiu câștigă un nou pariu, impresionând prin știința dozării în confesiunea personajului, punându-și în valoare vocea cu multiple nuanțe și inflexiuni, parcurgând cu siguranță o gamă variată de stări, conferind în felul acesta căldură, profunzime și emoție operei dramatice a lui Dumitru Radu Popescu. Vocea amplă a actorului, nuanțele rafinate ale interpretării, acuratețea redării conferă, laolaltă, un efect emoționant și înălțător.
Redactorul excepționalei adaptări radiofonice (de dorit să avem cât mai multe la acest nivel de performanță!) subliniază de asemenea faptul că un film sonor însoțește în permanență martiriul domnitorului, jertfa creștină, durerea tatălui de a nu-și putea salva fiii, care vor fi uciși sub ochii săi, viziunile și dialogurile cu cei plecați, dar și cu Divinitatea, film sonor în care strălucesc sonoritățile sugestive, ecourile, reverberațiile mânuite cu măiestrie de Mihnea Chelaru.
Drama Sfântului voievod martir Constantin Brâncoveanu, care ar trebui să ocupe un loc primordial în programele școlare de istorie, a fost exemplar zugrăvită în acest spectacol radiofonic, însemnând de fapt o meditație profundă asupra vieții și a morții, a istoriei, a politicii, a trădărilor…
Iar Sergiu Cioiu reușește indiscutabil o performanță actoricească memorabilă, încă una într-o carieră artistică exemplară.
Octavian URSULESCU