Serviciile de îngrijire la domiciliu – o şansă la viaţă demnă
Peste 20% din populaţia vârstnică a României are nevoie de servicii de îngrijire la domiciliu, însă, doar 0.23% dintre vârstnici beneficiază de aceste servicii, relevă un Barometru de opinie privind colaborarea dintre ONG-urile furnizoare de servicii de îngrijire la domiciliu şi autorităţile publice, publicat de Reţeaua SenioriNET.
Peste 81% dintre furnizorii de servicii de îngrijire la domiciliu s-au confruntat cu o cerere crescută a serviciilor din partea persoanelor vârstnice.
Vârstnicii nu îşi cunosc drepturile şi nu ştiu că pot beneficia de serviciile de îngrijire la domiciliu.
Conform Barometrului de opinie, peste 81% dintre ONG-urile furnizoare de servicii de îngrijire la domiciliu şi peste 47% dintre autorităţi s-au confruntat în ultimii doi ani cu o creştere acerbă a numărului de solicitări/cereri de servicii de îngrijire la domiciliu din partea persoanelor vârstnice şi/sau a aparţinătorilor acestora. Tot mai mulţi seniori solicită astfel de servicii de îngrijire la domiciliu din sfera medicală sau socială.
Cu toate acestea, implicarea statului român în susţinerea serviciilor pentru vârstnici este în continuare extrem de redusă. Peste 80% dintre furnizorii de servicii de îngrijire la domiciliu declară c. în ultimii doi ani, autorităţile nu au dezvoltat servicii noi pentru persoanele vârstnice. Mai mult, 85% dintre ONG-urile respondente nu au beneficiat de surse publice de finanţare în anul 2013.
Peste 47% dintre furnizori consideră că vârstnicii nu îşi cunosc drepturile şi nici nu ştiu că pot beneficia de servicii de îngrijire la domiciliu.
Cele 40 de organizaţii neguvernamentale, coalizate în Reţeaua SenioriNET şi prezente în perioada 18 – 21 februarie la Şumuleu Ciuc, la Atelierul de Planificare strategică al reţelei SenioriNET, semnalează câteva aspecte îngrijorătoare legate de dezvoltarea domeniului îngrijirii la domiciliu.
Astfel, în România există un număr limitat de servicii oferite la domiciliu persoanei vârstnice şi doar un număr mic de comunităţi au acces la aceste servicii ;accesul la fonduri publice sau private este limitat şi nu se pot dezvolta servicii noi;legislaţia în domeniu şi standardele de calitate nu sunt cunoscute la nivelul autorităţilor;fonduri publice limitate (sume foarte mici alocate din bugetele locale sau centrale) nu permit plata serviciilor la timp iar subevaluarea tarifului orar generează subplata muncii depuse în oferirea serviciului de îngrijire la domiciliu;instabilitatea legislativă afectează direct furnizarea serviciilor:nu există metodologie pentru serviciile sociale de îngrijire.
Reţeaua SenioriNET atrage atenţia autorităţilor locale şi centrale asupra necesităţii de a susţine serviciile adresate vârstnicilor şi propune o serie de recomandări privind asigurarea cadrului necesar dezvoltarii acestor servicii.
Introducerea unui sistem de externalizare a serviciilor pentru a creşte competiţia între furnizorii de servicii; stabilirea unui cost mediu pe beneficiar; crearea unui departament sau formarea unei persoane din cadrul autorităţii publice locale care să ţină legatura cu ONG-urile furnizoare de servicii de îngrijire la domiciliu; iniţierea de proiecte comune în domeniul îngrijirii la domiciliu; introducerea unor facilităţi în vederea promovării şi stimulării îngrijirii la domiciliu; crearea unei baze de date comuna cu furnizori de servicii de îngrijiri la domiciliu (publici şi privaţi) sunt câteva dintre serviciile necesare îngrijirilor la domiciliu.
Autor: Cornelia Stanciu