Siderat de România: Caragiale, pur şi simplu! – George LUCIAN
Stau şi mă întreb oare cât se vor mai minţi aleşii noştri pe ei înşişi şi indirect prostimea care i-a votat, că lucrurile se vor mişca, în direcţia bună? Constat cu amărăciune, pe zi ce trece, că României îi e dat să repete la infinit experienţe. Îndeosebi pe acelea din care nu a învăţat nimic şi pe care trebuie să le retrăiască pas cu pas pentru a pricepe cum stau lucrurile. Dar cum mintea-i scurtă, slabe şanse.
De 23 de ani micul stat din Balcani se luptă cu corupţia, se luptă cu sărăcia, încearcă să o ia pe drumul cel bun. Din patru în patru ani nişte indivizi, mai mereu cu ciorile vopsite la ei, îşi instalează corturile pe tăpşane şi deschid circul. Unul frumos, cu reprezentanţii care mai de care mai uluitoare şi mai minunăţoase. Cu femei care atrag privirile bărbaţilor încălziţi de poşirca vândută pe doi lei, cu tot felul de sclipoşenii care mai de care mai fascinante pentru demoazelele duhnind a parfum ieftin. Cu toţii privind la spectacolul grandios, cu ghilimelele de rigoare, prezentat de actualii, viitori foşti şi viceversa, vorba lu’ nenea Iancu. Odată la patru ani, dubioşii comersanţi schimbă bărcile, ca să nu se plictisească şi ceilalţi. Unii, mai şmecheri, îşi schimbă precum lupul, doar culoarea părului. În culise evident, să nu vadă prostimea îndobitocită de iluziile numerelor prezentate, cum stă de fapt şi de drept întreaga tărăşenie. Că pe urmă vine haita cu Manolache în frunte şi dezvăluie mârşăvia, tot din regia spectacolului face parte. Unul ieftin, care ţine în loc România şi îî inhibă orice tentativă de evoluţie.
Mai nou, asistăm de aproape un an de zile la Războiul dintre Palate. Unul de uzură, în care s-au băgat cu toţii, precum muştele la… ce vreţi domniile voastre să credeţi. De 365 de zile, România nu face altceva decât să asiste ca proasta, cu gura căscată, la jocul de-a „ping-poanga”. Ei se fac că îl demit. El se face că îî place. USL se face că îl împinge în prăpastie, Marinerul râde şi simulează căderea. În rest, numai prietenii, ca la grădiniţă. Joaca de-a referendumul şi multe alte copilării făcute pe banii, noştri, ai voştri, ai tuturor. Nimic nu se mai face, nimic nu se mai produce. Toată prostimea, ca să nu spun cuvântul ăla urât folosit de un fost premier liberal din vremea Alianţei DA, stă şi priveşte circul, mutat acum în studiourile tembeliziunilor. Contre care mai de care mai spectaculoase. Varani, moluşte şi relicve ale societăţii, ce odată ridicau osanale lui Ceauşescu, ce pozează acum în modele demne de urmat, actori care văzând purcoiul de bani aruncat de producătorii de emisiuni de dat din gură aiurea, au uitat că ei doar interpretau personajele lui Caragiale, pe scena teatrelor şi nu devenind ei înşişi caractere demne de arta dramaturgului, în faţa camerelor de luat vederi.
Seară de seară, spectacol ieftin, asemănător celui întâlnit în mahala, la birt. Şi dacă îl analizăm cu atenţie, ne punem întrebarea:”Pentru ce tot acest tămbălău?”. Nu cred că vom trăi mai bine, nimeni din pătura de jos a societăţii nu o duce mai bine. Există o vorbă din bătrâni de care nimeni nu mai ţine cont acum când la modă sunt emisiunile imbecile prezentate ca fiind de interes public. Din moşi strămoşi se spune: Cine a dus-o bine atunci, o duce bine şi acum. Sau ca să vă ofer un exemplu mai actual: Pleacă ai voştri-Vin ai voştri-Noi rămânem tot ca proştii (sau viceversa).
Tot această tevatură are un singur scop. Acela de a ascunde incompetenţa multora dintre cei ajunşi acum în frunte, la conducere. Ăsta pe de o parte. Pe de altă parte, e vorba de legăturile de cumetrie dintre actuali şi foşti, legături stabilite încă de pe vremea FSN-ului şi care sunt atât de puternice atunci când vine vorba de făcut rele, încât nimic şi nimeni nu le stă în cale.
Luaţi şi reflectaţi, oameni buni. Închideţi televizoarele şi gândiţi-vă bine. Dacă ei sunt oamenii care trebuie să vă reprezinte. Dacă voi chiar credeţi că se merge într-o direcţie bună. Dacă nu cumva sunteţi simplă carne de manevră, şapte, opt, 19 milioane de suflete, după cum vrea pixul unuia, sau altuia şamd. Gândiţi-vă bine şi puneţi naibii ştampila aia cu VOTAT unde trebuie, data viitoare.
Altfel, rămânem să ne trăim veşnic acest coşmar generat de propria raţiune, aflată într-o stare de somn perpetuă.