Siderat de România: Cum distruge ipocrizia pagini de istorie
Declarația fostului lider de eșalon doi al PCR, acum onorabil ex-președinte al României, Ion Iliescu care a văzut în fenomenul Piața Universității o mişcare democratică de exprimare a opiniilor îi lasă pe cei mai cu capul pe umeri cu gura căscată. Și contextul în care a fost exprimată respectiva opinie, violențele de la Kiev, e cu totul neinspirată. Dar e un alt aspect mai puțin important. Ceea ce frapează la autorul celebrei expresii” Măi, animalule!” este grosolana intenție a domniei sale de a rescrie istoria, dorința de a rămâne în paginile acesteia ca un adevărat și devotat călăuzitor către noile dimensiuni ale societăţii românești abia ieșite de sub dictatură.
Interesant este modul prin care Ion Iliescu se spală, mai ceva ca Pilat din Pont, de rolul negativ al regimului său în anihilarea” forțelor reacționare” ce subminau stabilitatea neocomunismului ce cu succes luase locul elitei conducătoare a fostului sistem. A uitat de toate ieșirile sale din presă, de toate declarațiile incitatoare din zilele fierbinți ale lui iunie 1990. Imaginile de arhivă ale singurei televiziuni, aservită puterii nou instalate evident, atâtea câte sunt difuzate și răsdifuzate ni-l arată pe minerul Iliescu, cu ghilimelele de rigoare, mulțumindu-le purtătorii de bastoane, răngi și târnăcoape pentru reechilibrarea societății și eliminarea anarhiștilor.
Și vine domnia sa după 24 de ani și încearcă să fraierească populația de vârsta mea, puternic marcată de acele zile, cu astfel de texte? Cât de idiot, retard, poți să fii să mai crezi în astfel de brașoave? Ion Iliescu crede, probabil, că a scăpat de pedeapsă și de aceea pozează acum în marele mediator social, cel care a reușit să țină în frâu, prin dialog cu opoziția, hormonii noului născut. Să ai amintim ce pățeau la fotbal, pentru a face o altă paralelă, echipele mai mici ce aveau meciuri de disputat în fieful liderului minerilor, Miron Cozma, prietenul lui Ion Iliescu în acele vremuri, la Petroșani? Cum stăteau vajnicii luptători pentru democrație din Vale cu bâtele pentru a se impune dacă nu li se împlinește voința? Ca o paranteză, am zis…
Cum poți să vii în fața națiunii, tu, individ cu mâinile pătate și conștiința la fel de murdărită de praful de cărbune utilizat în reprimarea unei mișcări de contestare a regimului tău? Cum de mai ai curajul să apari în public când știi că i-ai faultat pe toți elitiștii vremii, pe toți intelectualii acelor clipe și i-ai făcut albie de porci? Cum poți să minți și să spui că nu au fost infiltrate printre printre demonstranți” ochii și timpanele” conducerii? Când istoria a consemnat contrariul…
Eu, unul, nu pot să uit acele vremuri, intervenția criminală a minerilor, haosul și jaful comis de hoarda lui Cozma, bătăile încasate de liberali, țărăniști și intelectualii vremii, vrednici contestatari ai regimului Iliescu. Nu știu cum puteți uita voi, nu știu cum puteți să ignorați și să susțineți imaculata haină albă, purtată de fostul activist de partid, pe care se tot căznește echipa de imagine să o scape de petele păcatului de atunci.
Poate că vinovații pentru nebunia acelor vremuri vor fi scăpat de pedeapsa lumească. Dar ei ignoră un lucru esențial din credința spirituală a poporului român: pedeapsa divină. Acolo se vor vedea și relele și bunele. Aceea e mare sentință a existenței umane. Nu cea de acum, nu cea de pe Pământ. Dar cum domniilor lor nu prea au fost de acord cu ideea existenţei lui Dumnezeu, e și normal să aibă o astfel de reacție.
Oricum prin indiferența afișată, poporul român nu mai are decât opțiunea de a repeta, sisific, toate etapele istorice pe care le-a picat și la examenul de restanță. Altfel spus, a cam rămas repetent și trebuie să repete clasa din cauza istoriei. Mă rog, ați înțeles ceea ce am avut de zis.
