Siderat de România: Livada cu cireşi – George LUCIAN
Stau de cele multe ori şi ma întreb, pe bună dreptate, până unde se va merge cu şarada asta de prost gust numită „băsism”. Dacă eşti contra lui Ponta. Eşti „băsist”, dacă nu susţii ideile imbecile ale politicienilor talentaţi doar la capitolul „amatorism”, eşti „băsist”. Evident că, la sugestia subliminală transmisă de către o anumită parte a tembeliziunilor, are loc, pe sistemul freudian, o creştere a excitaţiei anumitor părţi ale creierelor primatelor privitoare. Fără supărare, dar numai oameni nu mai sunt cei care devin marionete şi uită de singura capacitate care îi deosebeşte de strămoşii săi: logica raţiunii.
„Băsismul” a ajuns la ora actuală nu o modă, nici măcar un trend. E doar un pretext, preşul sub care alţii, mai proşti şi mai incompetenţi decât predecesorii, încearcă să ascundă eşecul propriilor experimente de conducere a unui sistem. Cei care îi acuză pe ceilalţi de „băsism” nu fac altceva decât să mascheze neputinţa lor în a oferi soluţii viabile pentru societate. Ei ajuns acolo pornind de la lupta lor cu marinerul, neavând habar o clipă măcar despre ceea ce ar fi avut de făcut pentru redresarea României.
Ca şi în lumea lui Cehov, piesa pe care o jucăm noi la propriu pe scena Europei reprezintă o proiecţie a neîmplinirilor şi regretelor, o bătălie permanentă între trecut şi prezent, fără a avea vreo noimă despre ceea ce reprezintă viitorul. Am ales cireşii în detrimentul vişinilor. Sunt ceva mai dulci şi mai anulează cât de cât din acreala vremurilor trăite.
Lăsând la o parte parabolele şi parafrazele, cireşul este simbolul apărării de orice, al tăinuirii, al misterului. Când vor să mascheze, să ascundă câte ceva, oamenii o dau cotită după… cireş etc etc etc. Uite aşa se leagă lucrurile. După cireşii din marea livadă a României se găsesc soluţiile pentru salvarea naţiunii. Acolo sunt şi toate elementele necesare unui trai mai bun. După minunatul pom fructifer stau măririle de alocaţii pentru copii (cum naiba să mai ai plozi când alocaţia pentru aceştia este de peste 150 de ori mai mică în comparaţie cu statele din Occident?), acolo, printre rădăcini, au pitit aleşii neamului banii negri pentru un viitor propriu mai luminos. Şi evident, tot prin zonă sunt şi dosarele marilor rechini care coordonează toată mafia economiei subterane.
Vă daţi seama, doamnelor şi domnilor, că, dacă s-ar dori, s-ar putea schimba multe în ţara aceasta. Dar, în schimb, conducătorii noştri iubiţi sunt mult prea orgolioşi şi mult prea legaţi de obsesiile trecutului. Nu mai punem la socoteală lipsa lor de talent în ale şefiei. Ni se tot urlă în urechi că nu sunt bani. Dar, curios, se găsesc bani pentru ei şi problemele lor. Pentru prostime, doar praf în ochi şi firimiturile numite salarii şi pensii. Până şi treaba cu bugetul e o mare tâmpenie. A zis-o şi Voinea la PRO TV mai ieri. Se putea trăi şi fără acciza de pe carburant. Şi se ridică logica întrebare: La ce bun tămbălăul creat? Duceau, probabil, unii dorul unui nou meci cu Marinerul Băsescu, ştiută fiind aversiunea acestuia despre creşterea preţurilor. Evident că antibăsiştii au ieşit la înainte cu furci şi topoare pentru a-i da la gioale. Un spectacol de care până şi iubitorii luptelor cu cocoşi din insula Bali s-au săturat, darămite oamenii cu scaun la cap de pe la noi, nu numai băsişti ci şi mulţi dintre cei anti.
Însă să scoţi la interval prosteasca idee că dacă nu trece bugetul nu mai pupi salarii şi pensii demonstrează incapacitatea celor care au construit bugetul la ceas de taină cu marii prieteni petrolişti în a avea şi o altă viziune asupra structurii finanţelor. Ei au dat-o cotită, aţi ghicit, după cireş lăsând prostimea, băsistă ori nu, să îşi frângă singură gâtul. Pentru că asta merită, fir-ar ea a naibii, pentru că a mers şi a votat ca tembela schimbarea. A cui? A morţilor cu vii! Sau viceversa! Cine-o mai şti…
sideratderomania.wordpress.com