Siderat de România: Să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica. Ori viceversa…
Personal, nu sunt interesat de nicio elucubraţie a vreunui părerolog atunci când vine vorba de isprăvile comise de clasa noastră politică, ori de te miri ce criminal scăpat de noul Cod Penal. Este clar de la o poştă distanţă dacă privim că, dacă şi-ar fi dorit să schimbe ceva, noii pe atunci, vechii, acum, emanaţi pe culoarele democraţiei din Victoriei ar fi încercat să îndrepte răul comis de camarila predecesorilor. Dar cum o mână o spală pe cealaltă iar România nu degeaba se situează pe un „onorabil” loc în plutonul ţărilor codaşe la capitolul corupţie, slabe şanse ca să se mai repare câte ceva prin mica ţărişoară atât de frumoasă dar extrem de păcătoasă din cauza celor care o populează.
Mai mult ca sigur, în urma mascaradelor tembelizate şi a luptelor din ce în ce mai ascuţite ce se vor da pentru supravieţuire odată cu implementarea noilor reglementări ale codurilor, România va fi tot mai izolată în peisaj. Va intra într-o carantină dusă la extrem şi nu m-ar mira ca în curând să fie inclusă şi pe lista ţărilor cu risc ridicat pentru turism. Atunci să îi văd pe părerologi şi pe toţi MIB (oamenii în costume negre şi cu pantofi aşijderea) ce au a spune. Mai ales că şi insulta şi calomnia se vor pedepsi Pe oamenii în negru, din păcate, nimeni nu îi va mai sancţiona. Poate doar istoria care îi va consemna sec şi rece în cadrul secţiunilor negative. În rest, nimeni altcineva.
Politicieni, acum şi cu complicitatea celor pe care îi salvează de la puşcărie, vor transforma România într-o mare puşcărie, un loc în care îţi va fi tot mai greu să te simţi liber, în care îţi va fi tot mai greu să te simţi liber şi în siguranţă pe străzi.
Într-un stat cu adevărat democratic, ucigaşul dovedit primea ani grei, dacă nu chiar condamnarea pe viaţă pentru fapta comisă. La noi, totul e nuanţat: că, cică, e minor şi are o situaţie familială aparte. Bla bla-uri din acestea care arată lumii cât de neserioşi suntem când vine vorba de justiţie. Un capitol pentru care am fost mai mereu puşi la zid de către occidentali. Oricât i-am urî pe aceştia pentru că ne critică, dar pe care îi iubim enorm pentru crăpelniţa cu E-uri cu care ne îndoapă, trebuie să ştim şi să acceptăm realitatea: suntem departe de ceea ce înseamnă democraţie şi normalitate. Nu am văzut pe nimeni dintre cei care au urlat împotriva Vestului că a boicotat produsele de pe acolo. Mulţi au înjurat-o pe Merkel, l-au suduit din greu pe Obama dar tot au mers să îşi facă shoppingul la Mall în magazine cu articole vestimentare englezeşti, nemţeşti ori americane. Nu mai pomenim de consumaţiile la KFC ori Mc Donalds. Apăi, treabă-i asta?
O radiografie a dualismului românului. Pe de o parte urlă şi zbiară că alţii au greşit, pe de altă parte se bucură că pe greşeala altora au enorm de câştigat ai lor. Ca în Caragiale: Ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo şi anume în punctele… esenţiale! Vă aduceţi aminte de Farfuridi, bunul prieten al lui Brânzovenescu? Cine-o fi unul, cine-o fi celălalt? Promit să vă dau un răspuns cât de curând!
Parol! La bulivar, monşer!
P.S. Pentru prima dată îi dau dreptate lui Băsescu într-o privinţă: şi eu aş da banii ăia pentru deszăpezire Armatei şi Jandarmeriei. Chit că aceştia doar au salvat şi au ajutat oamenii. Şi-au dovedit încă o dată profesionalismul. Spre deosebire de turma firmelor căpuşă abonate la bani publici. Pentru aceasta, încă o bilă albă pentru mariner în bătălia cu Domnul Goe…
