Siderat de România: Telenovela Roşia Montană, episodul cu praful în ochi – George LUCIAN
Prost să fii să crezi că telenovela Roşia Montană se opreşte odată cu rularea episodului în care, îngenuncheat în faţa mulţimii furibunde, Ponta (urul), ajuns premierul mult visat şi adulat, a scos mugetul specific învinsului de către toreador. Departe de final toată această poveste în care România şi ai ei cetăţeni au picat de fraieri atraşi fiind de ingraţii politicieni actuali, despre care onorabilul fost tovarăş de rang doi, Ion Iliescu vorbea cu atât de multă dragoste şi patos alintându-i cu „prostănacul”, ori „cârlanul”. Că a venit şi versatul mariner şi l-a băgat pe îngenuncheat în categoria felinelor de casă, e partea a doua.
Când însuşi creatorul curentului PSD iese la rampă şi te face urmaş de berbec aflat în călduri, când toţi ceilalţi te iau la mişto pe reţelele de socializare, atunci e o mare problemă de imagine cu care acest viteaz cu sabie de lemn ajunge să se confrunte. Şi aici, pe lângă Ponta, fără supărare, intră întreaga şleahtă din noul val al PSD, una care luată la bani mărunţi de către specialiştii ţării în diverse domenii, de la mediu, la geostrategie, jurnalişti, ori ba, o dă cotită ca la Ploieşti.
Iată că a venit experimentul Roşia Montană. O nucă tare ce s-a dovedit a fi capitală pentru guvernarea actualului premier şi imaginea sa deopotrivă. Cu un purtător de cuvânt cam zaharisit, depăşit de situaţie, fără o direcţie clară de urmat (nici prietenul său de-o veşnicie de la malul mării nu l-a putut salva), „experimentatul Ponta” a răbufnit ca un puşti de clasa a patra, exact când nu trebuia şi nici cum trebuia să o facă. Ajutându-l practic pe Traian Băsescu, eternul „duşman de clasă”, să savureze momentul, acesta răspunzând în cadrul conferinţei de presă că subiectul Roşia Montană e unul închis pe moment, aruncând mortul la poarta lui Victoraş, cel mai tare prieten din oraş. Care a arătat cu degetul către toţi românii, lăsând să se înţeleagă că ei sunt adevăraţii vinovaţi pentru isprava cu proiectul, pentru lipsa avizelor şi a detaliilor privind nocivitatea acestuia, ţinând să le amintească tuturor, mai ales protestatarilor, că din buzunarul lor se va plăti istorica daună către şmecherii investitori. Uitând cum odinioară se făcea frate de cruce cu ei, cu românii, nu cu „reţeaua”. Să mai amintim aici şi de faptul că Ana Diculescu-Şova, mama vitregă a domnului Dan Şova, un alt mare „expert al valului doi”, e de fapt avocata celor de la RMGC, după ce anterior a păpat şi un baban onorariu în cazul Bechtel?
Iată de ce protestele nu ar trebui să înceteze. Pentru că, dincolo de îmbufnarea tipic adolescentină a premierului Ponta şi a găştii sale, rămâne nesimţirea tuturor membrilor acesteia în raport cu cetăţeanul simplu, cel care a ieşit în stradă să îşi strige oful său. Abia după ce membrii cabinetului Ponta îşi vor cere public scuze pentru încăpăţânarea şi amatorismul de care au dat dovadă în gestionarea problemelor ţării, după ce nu îşi vor mai ţine încrucişate degetele la spate în timp ce vorbesc despre rezolvarea unor aspecte importante pentru viaţa de zi cu zi a românului simplu. Abia atunci poate că ar trebui să spunem STOP protestelor. Altfel, ceea ce au transmis presei organizatorii mişcărilor de stradă cu privire la continuarea acţiunilor îşi are pe deplin justificarea. Cu toţii sunt sătui de minciunile, trădările şi mai ales de jemanfişismul cu care onor clasa politică tratează pe oricine din afara sferei sale. Fapte, nu vorbe! – cer, pe bună dreptate, oamenii din stradă.
Lucrurile sunt simple: cei care au suflat în fund proiectului Roşia Montană trebuie să plece: ministrul marilor proiecte (Dan Şova), cel al mediului (Rovana Plumb), cel al culturii (Daniel Barbu) şi directorul ANRM (Gheorghe Duţu). Pe lângă eliminarea din planul economic pe termen mediu şi lung a demarării exploatării menţionate.
Dar cum nesimţirea e mare, iar la lecţia despre onoare au cam lipsit toţi politicienii…