Siderat de România: Vai de viitorul acestei ţări! – George LUCIAN
Trăim o adevărată dramă, doamnelor şi domnilor. Oricât aş fi vrut să nu scriu despre aşa ceva, nu mă pot abţine în faţa avalanşei de reacţii pe care moartea mogâldeţei de numai patru ani a generat-o. De parcă nu ne-ar fi fost îndeajuns problema Roşia Montană, ori imbecilitatea politicienilor care nu mai văd în tinerele mlădiţe ale societăţii motiv de a investi financiar. Scuza, una la fel de cretină precum şi decizia luată de idiotocraţii din Stâna României din apropierea dealului Mitropoliei.
Cum care hotărâre?? Aceea de a majora alocaţiile, oricum extrem de mici, pentru copii. De parcă în micul stat balcanic s-ar fi născut milioane de plozi, aleşii neamului au decis ca nefiind oportună majorarea de la umila sumă de 42 de RON, la măreaţa cotă de 50 de lei noi a acestui tip de indemnizaţie, de teama reacţiilor unor anumite părţi ale societăţii care, mai mult ca sigur, s-ar fi trezit în ipostaza, îndreptăţită în opinia lor, de a cere, la rându-le, niscai mălai în plus în teşcherele. Aberantă justificare, nu?
Nu-i aşa, doamnelor şi domnilor, că v-a cam scăpat din vedere această ştire? Cuprinşi de frenezia Roşia Montană, de nebunia maidanezilor, vorba unui fost coleg de pe băncile facultăţii, politicienii ne-au tras-o elegant adoptând, ori respingând un proiect de lege important pentru destinul unei categorii sociale, sau alta.
Trist e că atunci când vine vorba de copii, autorităţile nu se mai implică mai deloc. Recentul caz cu piciul ucis de haita de fiare, căci numai câini nu pot fi numite animalele respective, a reaprins un fitil care ba a fost stins, ba reactivat, electoral evident şi atât. La mijloc sunt o grămadă de bani care pe hârtie sunt utilizaţi pentru salvarea micilor patrupede. Spun cu toată convingerea că doar scriptic se petrec lucrurile pentru că parcă din ce în ce mai mulţi maidanezi cotrobăie prin toate cotloanele ţării.
Şi astfel că, în loc să încerce să rezolve problema câinilor vagabonzi direct şi la obiect, autorităţile o freacă la greu, vorba guvernatorului Isărescu şi alocă tot mai multe fonduri în această imensă gaură neagră. Bani care ar fi putut fi redirecţionaţi atât pentru mărirea alocaţiei celor mici cât şi a celorlalte categorii la fel de năpăstuite.
Idilic, nu-i aşa? Cu siguranţă se vor găsi tot felul de deontologi care să îmi infirme celor spuse. Conform Constituţiei, avem dreptul să ne exprimăm propria opinie, fie că e proastă, sau dimpotrivă. Astfel că îi invit pe cârtitori să analizeze mai bine faptele, să îşi analizeze propria conştiinţa şi apoi să dea cu piatra. Fie în mine, fie în amărâta aia de bunică a piciului ucis de maidanez care tremură acum de frica mulţimii furibunde pregătită să o scoată în stradă pentru a o linşa întrucât în nemernicia ei nu s-a gândit că prin zona respectivă bântuia fantoma morţii în chip de drăgălaş cătelandru atât de iubit şi de adorat.
La final, nu pot să spun decât că sunt mândru de cei care ies seară de seară, refuzând a se lăsa călcaţi în picioare de o caracudă de idiotocraţi care oricum nu ar fi dat niciodată măcar o para chioară pe gândirea lor.
Şi, da! Vreau o ţară ca afară! Să nu îmi mai fie teamă să circul pe stradă, să pot trăi decent şi să îi pot asigura copilului meu traiul aici pe meleagurile natale nu să fiu nevoit să îl trimit între străini!