Siderat de România: Vicioasa buclă a inconştienţei naţionale – George LUCIAN
Am un puternic dar nu vag sentiment de reîntoarcere în epoca fanariotă. Mulţumită dragilor noştri aleşi, ajungem doamnelor şi domnilor, să retrăim mai ceva ca în producţiile de la Hollywood, ceea ce străbunii noştri au simţit pe pielea proprie şi i-a determinat pe ei, dar nu ştiu cât pe noi cei din mileniul trei, să pornească mişcările revoluţionare ale sfârşitului de veac 19. Asemănări sunt cu duiumul, Înalta Poartă fiind acum înlocuită cu Bruxelles-ul si instituţiile statului, domnitorii de odinioară reîncarnându-se şi ei în liderii prezentului, în timp ce jurnaliştii şi oamenii de elită rămaşi cu coloană vertebrală intactă, la figurat vorbind, sunt hărţuiţi, şantajaţi şi luaţi la mişto de cei plătiţi din buzunarul public pentru a avea grijă de societatea românească în ansamblul ei.
Diferenţa o face tehnologia, propagarea informaţiilor şi destuparea a tot mai multor minţi ce se lasă tot mai greu manipulate. Prea puţine însă ca număr pentru a putea împiedica cortegiul funerar însoţit de corul de bocitoare lăutăreşti ce trimite România spre gaura neagră a prăpastiei.
” E mulţi şi proşti” spune o vorbă din bătrâni. Marea parte a populaţiei nu sesizează drama cu care se confruntă. Mulţi dintre cetăţenii patriei se vor trezi la anul că nu vor mai face faţă cheltuielilor, taxelor şi impozitelor adoptate pe şestache de către aleşii neamului taman în preajma Sărbătorilor de Iarnă. De altfel, nu întâmplător, la noi are un mare succes, bugetul pe anul următor e supus adoptării în luna decembrie. De la 1 decembrie şi până hăt încolo spre 6-7 ianuarie, românul o ţine într-o petrecere continuă: muzică, băutură şi crăpelniţă să aibă. În rest, nimic nu mai contează pentru el.
România e campioana Europei şi ocupă un loc fruntaş şi la nivel mondial la capitolul taxe. Ca şi marii dregători ai Înaltei Porţi, şefii de la Finanţe au obiective clare de îndeplinit. Nu contează de unde, nu contează cum. Important e să aducă miliardul de euro la buget. Evident prin taxarea şi ultrataxarea mult prea îndobitocitei pături de jos a societăţii. Ceilalţi, mai şmecheri vor fenta ca de obicei Fiscul. Făcând doar o simplă analiză a averilor acestora din urmă suma atât de mult visată de fanarioţii moderni ai societăţii româneşti s-ar aduna într-o clipită. Vise, sau visuri, depinde cum e privită problema…
Oricum am lua-o: în serios, în tragic, sau la mişto, situaţia nu e prea roză pentru oamenii simpli. Râsul, hlizeala şi circul orchestrate cu mare grijă de păpuşarii politici infiltraţi printre oamenii de presă se poate transforma cu uşurinţă într-o mare tragedie naţională. Din care nu am ştiinţă cum se poate ieşi întrucât nici cei aflaţi în fruntea naţiei habar nu au. Cert e un singur aspect. Acela relatat la începutul acestui text: oamenii care nu ştiu, nu vor, din inconştienţă sau reavoinţă, să înveţe din greşelile istoriei sunt pedepsiţi să retrăiască la infinit momentele respective. Precum Sisif.
Alţii au hălăduit prin deşert 40 de ani pentru a pricepe că sunt liberi. Într-adevăr, trebuie să piară şi să se nască generaţii pentru ca o societate să se schimbe radical. Noi suntem uşor trecuţi de jumătate şi mai avem mult până departe pentru că noua generaţie aflată la putere nu pare a da semne de vindecare. Sau, păstrând linia articolului, la cum retrăim mereu istoria, vom rămâne mereu în vicioasa buclă a unei mari greşeli. Care o fi aceasta doar Cel de Sus o poate spune, cei mici de jos care se cred mari lideri se dau atoateştiutori, când de fapt habar nu au decât de maţul lor şi al celor pe care îi servesc precum odinioară fanarioţii Înalta Poartă.