Serviciu  informatii in sistem RSS
RECOMANDĂRI ”ULTIMA ORĂ”
Ultima Oră

Siderat de weekend: Experienta germana, episodul doi – George LUCIAN

Publicat: duminică, 06 octombrie 2013

Dortmundul traieste verde. Nu numai pe hartie. Vezi verde peste tot. In fiecare coltisor al orasului, acolo unde se construieste, acolo unde s-a construit, exista oaze de liniste. Si cand spun liniste apoi liniste inseamna. Parcul e parc, aerul e aer. Nu exista rabat. Un lucru de care ne vom izbi in toata perioada noastra de sedere in oras.

Pornesc cu Bogdan in recunoastere. Cu biletul de metrou, ramas necompostat inca, purcedem catre destinatia oricarui nou-venit: Kampstrasse. Ne e foame. Plecati cu noaptea in cap pe drumuri, foamea ne-a razbit in cele din urma si poposim la ceea ce se numeste un fast-food. Privim, cel putin eu, cu neincredere la sandwich-ul comandat intr-o englezo-germana de coma si muscam din el. Ochii cat cepele indica uimirea calitatii acestuia. Cum ar spune reclama: calitate germana. E clar: aici daca faci rabat de la calitate esti mort. Te mananca de viu ceilalti. Ma uit la colegul si ii spun:”La Bucuresti e invers, daca faci ceva de calitate, te distruge concurenta proasta”.

Ceva mai linistiti cu incarcarea bateriilor, o luam la pas pe esplanada facand fotografii precum japonezii, zambetul si poza: click aici, click dincolo. Pazea la buzunare, imi spune Bogdan, reamintindu-mi ca pe aici colcaie si conationalii nostri colorati. Zambesc amar, nici aici nu scap de duhoarea lor pestilentiala. Magazine in stanga si in dreapta, lumini stralucitoare, ce iti iau mintile, ceea ce gasesti in buricul Bucurestiului intr-un amarat de stand din Mall, e aici pe cinci nivele de cladire. Magazine care la Bucuresti fac furori, in Dortmund au dat faliment.

Se lasa seara si ceata. Si imi aduc aminte ca nu am pe mine decat un hanorac prin care vaporii reci patrund catre oase precum apa prin branza. Asa ca e timpul sa ma „intolesc” cu o vesta un fular si o sapca. Sa fiu un trend. Ora 8. Privesc tamp cum incet-incet furnicarul de oameni se retrage catre gurile de metrou si in cateva minute totul devine pustiu. E timpul ca oamenii sa se retraga in berarii si cluburi. Sa plece catre casele lor. Terapia prin shopping functioneaza la alti parametri aici. Nu vezi fitzosii bucuresteni din Malluri. Gasesti atat oameni simpli, cat si pe cei bogati. La un loc cu totii. Diferentele dintre clasele sociale sunt foarte mici.Si intr-o zona in care somajul persista ca o umbra a mortii asupra orasului.

Dintr-o vitrina ne fac cu ochiul niste jucarii de vis care par si vii. Se pregatesc de Sarbatori in timp ce noi, undeva la o masa, cu cateva cumparaturi facute in sacose si cu o bere in fata punem la bataie planul pentru a doua zi. Este mareata intalnire cu Marcel Raducanu, fosta glorie a sportului rege.

Dimineata isi face aparitia la Dortmund. E ora sapte si telefonul ma avertizeaza discret ca e timpul sa ma trezesc. Privesc cerul plumburiu si incerc sa ma gandesc la traseul din aceasta zi. Una speciala. Ne revedem dupa mult timp cu Marcel Raducanu. Marea glorie a Stelei, acum proprietar al unui centru de pregatire de pe langa Stadionul Signal iDuna Park al Borussiei Dortmund. Localizez alaturi de Bogdan, destinatia si ne dam seama ca e la mama naibii, aruncat undeva intr-un ditamai parcul din sudul orasului, Westfalen Park. Straduta pe care se afla centrul detinut de Raducanu o exista pe acolo, dar nu o gasim nici cu lupa.

Coboram la micul dejun vorbind pasareste pentru ceilalti meseni, adica romaneste. Putem sa ne vorbim cum dorim, fara a ne fi rusine ca suntem intelesi. Zambitoare nevoie mare, bucatareasa-sefa ne intreaba ceva alambicat din care singurul cuvant inteles de mine a fost coffee. Dupa reactia colegului meu, imi dau seama ca se interesa daca dorim sa bem cafea. „JA, Bitte!” ingaim si eu acolo si o zbughesc la masa cu doua farfurii pline de mancare. Deja la jumatatea primeia simt ca nu mai pot ingurgita restul.

Iesim din hotel si mirosim aerul. „Cam e a ploaie!” spune Bogdan, aprinzandu-si o tigara. „Sper ca nu” raspund eu, cu gandul la putinele haine de pe mine. Semnul „Interzis fumatul” de la intrarea la metrou, precum si amenda de 150 de euro ne tin undeva sus, langa gura de acces la statia Schutzenstrasse. Panoul ne indica trei minute pana la sosirea garniturii. O luam spre peron stiind ca nemtii nu glumesc la astfel de capitole. Numaram statiile de pe grafic. Vreo 15 la numar. Cam trei sferturi de ora. Privim la ceas si ne linistim: suntem in grafic.

Langa noi o tanara cam la 19 ani ne aminteste ca azi-noapte a fost petrecere mare in oras: e beata cui. Iar aerul rece a ametit-o si mai tare. O privim cu mila si ne gandim cum naiba mai realizeaza fata asta unde trebuie sa ajunga. Ne aducem aminte de Dumnezeul betivilor si zambim cu subinteles. La statia finala aveam sa ne convingem ca intr-adevar exista o autoritate divina si pentru ratacitii pe caile bahice. Dovedind curaj si puteri de neconceput pentru o fata si mai ales una beata crita, subiectul nostru a sarit intre sinele de tramvai, situate la diferenta de nivel de circa un metru si jumatate, pentru a scurta drumul catre partea opusa statiei, nemaidorind sa foloseasca siguranta peronului. Deh, cam mare distanta de parcurs, ne spunem dupa ce am asistat inmarmuriti la numerele de acrobatie ale tinerei.

In zare se vede stadionul si un fel de autostrada suspendata care duce catre el. „Avem timp, imi spune Bogdan, hai la stadion sa facem niste poze”Se porneste ploaia. Una care iti ingheata sufletul. Autostrada se dovedeste a fi o rampa de acces catre stadion. Unul care impresioneaza prin dimensiuni. Cateva bilitz-uri si purcedem sa cautam sala detinuta de Raducanu. Ajungem undeva in padure si ne intrebam daca e drumul bun. Cativa atleti ce isi faceau rondul zilnic ne confirma ca am depasit un pic punctul de intersectie cu strada cautata.Ne intoarcem

Undeva dam de „straduta’ noastra. Una lunga care se propteste in zare intr-o poarta cu acces interzis. Privim cu neincredere la semn si ne intrebam unde naiba o fi sala lui Raducanu, ca dupa cum arata cu siguranta nu e, avand in vedere inaltimea cladirii. Ne apropiem incet incet de obiectiv si brusc observam cum straduta noastra o coteste la dreapta… in padure.Ne facem curaj si undeva la nici doua minute de la cotire ne trezim intr-o parcare si cu sala cautata in fata noastra. Ceva mai linistiti ii dam un tur de orizont pe dinafara sa ne obisnuim cu ea si rebegiti de vant si ploaie n decidem in cele din urma sa intram…

Bogdan o da pe germana cu tipa de la bar si se lumineaza la fata. Marcel Raducanu trebuie sa apara din moment in moment. Ne asezam la o masa. „Cola, bitte” si incepem ultimele pregatiri ale interviului. In zare in sala copiii veniti la antrenament se echipeaza. Unul seamana leit cu Ovidiu Petre. Suntem absorbiti de miscarile facute de cei mici. Doar vocea care ne ura pe romaneste „Bun venit!” ne-a scos din reverie.

Marcel Raducanu e la fel cum l-am tinut minte. Poate un pic mai imbatranit. Un om fara fite, fara aere de mare vedeta, un om care traieste simplu facand ce ii place: fotbal. Voce calda, linistita si multe informatii. E la curent cu ce se intampla in fotbalul din tara. Si dezamagit totodata.”Nu m-as intoarce niciodata in Romania” marturiseste si il vad pe Bogdan cum sterge doua intrebari de pe lista.

Romania a lasat urme adanci pe sufletul marelui jucator, urme care nu au trecut nici pana in prezent. Vorbeste cu regret de tara unde s-a lansat ca fotbalist si cu mai mult regret de clubul unde a agatat ghetele in cui. Raducanu a jucat la Borrusia Dortmund, salvand echipa de la retrogradare. Dupa care vazandu-se cu sacii in caruta clubul l-a mazilit pe roman. Fotbalul e la fel peste tot, concluzionez eu.

Asistam la antrenamentul copiilor ramanand placuti impresionati de talentul lor si de taria suturilor unora dintre ei. Jonglerii cu balonul si o mica sedinta foto. Dupa care ne luam ramas bun de la Marcel si plecam prin ploaia tot mai deasa spre oras. Privim la ceas: e aproape cinci dupa-amiaza. Si abia acum foamea ne da ghionturi. Luam metroul in sens invers, spre oras si coboram pe Kampstrasse in fata unui fast-food. O noua seara se lasa peste noi…

Comments

comments

Short URL: https://ultima-ora.ro/?p=15893

Publicat de la data oct. 6 2013. Categorii Editorial.

Zona comentariilor

Meteo în țară

20 iunie 2019, 3:03
 

N
Senin
21°C
0 km/h
Perceput de temperatură: 21°C
Presiunea: 1010 mb
Umiditate: 82%
Vânt: 0 km/h N
Rafale de vânt: 0 km/h
UV-Index: 0
Răsarit: 5:31
Apus: 21:03
Prognoza 21 iunie 2019
Zi
 

SV
Parţial însorit cu furtună
29°C
Vânt: 4 km/h SV
Rafale de vânt: 7 km/h
max. UV-Index: 10
Noapte
 

VNV
Parţial înnourat
19°C
Vânt: 0 km/h VNV
Rafale de vânt: 7 km/h
max. UV-Index: 10
More forecast...
 

RSS De la ANM:

  • Tipul mesajului : Avertizare nowcasting
    COD : ROSU Ziua/luna/anul : 19-06-2019 Ora : 22 Nr. mesajului : 1 Intre orele : 22:30 si 23:30 In zona : Județul Bacău: Moinești, Comănești, Târgu Ocna, Dărmănești, Dofteana, Balcani, Poduri, Asău, Pârjol, Agăș, Berzunți, Zemeș, Măgirești, Solonț, Brusturoasa, Ardeoani;Județul Neamţ: Piatra-Neamț, Roznov, Borlești, Piatra Șoimului, Săvinești, Dumbrava Roșie, Pângărați, Girov, Gârcina, Cândești, Tarcău, […]
  • Atentionare meteorologica
    COD : GALBEN Ziua/luna/anul : 19-06-2019 Ora : 10 : 00 Nr. mesajului : 1 Intervalul : conform textelor; Zonele afectate : conform textelor și hărții; Fenomene : conform textelor; Mesaj : INFORMARE METEOROLOGICĂ Interval de valabilitate: 19 iunie, ora 10 – 20 iunie, ora 23Fenomene vizate: manifestări de instabilitate atmosferică       Instabilitatea atmosferică va […]

Loto

Horoscop

  • 215.783 vizite
Statistici T5 Ziarul online ”Ultima Oră” rulează pe o versiune ”Advanced Newspaper” realizată de Gabfire Team